24 matches
-
destin ------------------------ Ce dor mi-era de-o mămăligă caldă Și de-un ceaun cu lapte fiert Când lingurile saltă-n ritm alert Și sudoarea frunțile ne scaldă Mă văd copilul așezat pe vatră Și lingura de lemn, mereu prea mică Pândit cumva de-o ceată inamică Când șoarecii de foame parcă latră Și mă luam la-ntrecere cu mine În gândul meu naiv c-o să mă satur Stahanovindu-mă prematur Că cine e sătul, se simte bine N-apuca ceaunul să dea
DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Dor_0.html [Corola-blog/BlogPost/358951_a_360280]
-
frunte, Gândul meu tăcut, de ce te-ncetini? E tulburată clipa, dinspre Munte Se-aude-un zvon nelămurit de cetini... Mai am acolo amintiri rămase Din vremea când eram copil prin humă, Pe-un Deal târziu, cu ierburile arse, Îmi trece Dorul, cel pândit de brumă; Se strigă pretutindeni: Libertate Și Libertatea prinde să mă doară! Mă duc acolo, prea sătul de toate, Vreau liniștea s-o gust, așa amară Și din această putredă lumină O lacrimă se-aprinde-n ochii mei, Arhanghelii din calendar suspină-
SIMT CUM ÎMI CADE CERUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1446993040.html [Corola-blog/BlogPost/374914_a_376243]
-
sublocotenentul Emil Rebreanu, ce fusese condamnat la moarte și executat în mai 1917 prin spânzurare la Ghimeș pentru încercarea de a traversa frontul în scopul de a se alătura Armatei Române. "Pădurea spânzuraților" configurează un univers dominat de război și pândit de perspectiva morții prin spânzurare, prezentată chiar din primele scene ale romanului. Acțiunea romanului se petrece în timpul Primului Război Mondial. Romanul prezintă dilema morală a lui Apostol Bologa, un tânăr ofițer român din Armata Austro-Ungară, ce este trimis să lupte pe Frontul
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
lucruri îngrozitoare despre Eminescu". El vede "un Eminescu foarte mic, un om grosolan și impulsiv, pasional, libidinos, cu care puțini din nenumărații golani cu care ne-a fost înzestrată națiunea pot încerca să se identifice". Acest Eminescu care a fost "pândit la orice pas de eroarea totalitarismului și încolțit de patima șovinismului" este "luptătorul delirant împotriva capitalismului și plutocrației". "Nebulosul poet" propăvăduia "valorile ancestrale, ale românilor și ale beduinilor deopotrivă: ospitalitatea, generozitatea", iar "în orori i-ar fi concurat pe Dostoievski
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Îl pasionează regia, și în această ipostază (ca de altfel și în aceea de umorist) a cucerit, la diferite festivaluri, multe premii. Ludic impenitent, cu febrilități postmoderne, U., exhibând disponibilități de autor dramatic, e, ca director de scenă, un inventiv pândit întrucâtva de excesul de orgoliu. Aproape nimic în romanul Saltul (1975), debutul lui U. cu un volum propriu, nu-l prevestește pe condeierul acid de mai târziu. Pusee lirice, mici patetisme, ca și livrescul ingenuu împing în conformism o narațiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
altul pentru tradiție", își repetă Ian fără convingere o frază citită prin Saint-Exupéry. Dar chiar să se fi inserat între ele o distincție cât de cât funcțională? Și care ar fi fost acum timpul lui, al lui Ian Rechner cel pândit și de imprevizibile începuturi moțăind înșelător pe undeva prin încrengătura posibilului, și de monstruoasa inerție cu care tradiția îl revendica pe postul de continuator, zidindu-l de viu la edificiul ei? Dacă Minotaurul era chiar zidul Labirintului, lucrarea marelui meșter
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fi dovedea că, într-o anumită măsură, ființa umană poate deprinde trăsături cu care nu s-a născut; dar orice învăț își are dezvățul și orice învățător dezvățătorul, la fel cum și orice lucru înnăscut stă sub semnul relativului, funciar pândit de renașteri. Transparența lacrimilor îneacă în nedistincție durerea sau bucuria din care ele provin; pe Ondine, viziunea spectrului o lăsa mereu cu ochii plini de confuza umezeală sărată. Sincer vorbind, l-ar fi dorit statornicit, dar fără sacrificii derezonabile; voința
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
simulacrelor frauduloase. Saramago nu-l uită nici pe celebrul profesor Unamuno, în a cărui binecuvântare a franchismului citește un tipic gest de trădare și colaboraționism. Roman de dragoste, roman politic, dar și roman al procesului de creație și al creatorului pândit imperceptibil de moarte. Moarte anticipată de singurătatea înstrăinatului Ricardo Reis sinonimă cu inutilitatea și eșecul. Metabolizate prin lungul său monolog, surogat și totodată anticipare a intențiilor de comunicare, bineînțeles nerealizate. Saramago plonjează odată cu Ricardo Reis într-un magic vis narativ
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
din prăvălia lui taică-său [sic!], misitul de vinuri Waldman; și cu ovrei Înțelepți ca din Biblie, cum era Schwartz, croitorul, hebraist și talmudist, tatăl plutonierului Sfarț (cum Îl rumânizasem și cum a rămas toată viața), urât la față și pândit de oftică, inteligent și cu humor, generos și bun prieten, capabil de acele radiațiuni misterioase, de la suflet la suflet, cum numai Între prietenii sau amanții excelenți poți găsi, adevărate corespondențe pe căile [simpatiei superhumane], ca În seara aceea când, [fiind
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu ochiul spre „sosul” care-i provoacă atîta dezgust. Dacă i s-ar oferi, n-ar da cu piciorul, cred, unui post mai bun decît cel de redactor-șef adjunct pe care îl are aci, acum. Însă deocamdată nu pare pîndit de vreo schimbare. Prozator cu succese de critică, e totuși departe de a fi „popular”. *Trebuie să notezi imediat ori să amîni? însemnările mele au, adesea, un aspect critic. Or, rostul scrisului (primul dintre ele) nu e contestarea celuilalt, ci
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
toate astea se frămîntă bine Firește că încă nu pot lua culoarea soarelui mistuit în mare Căci nicicum să se lege terciul ăsta fără albuș Ci mai trebuie stropit cu vin roșu Și așteptat pînă se plămădește cu sîngele (și pîndit cu urechea: cînd sîngele clocotește ca un gheizer în vrie) Iar cînd sîngele se învolbură și se obrintește în vene se taie cu un ciob vasele de la mînă apoi iar se frămîntă terciul pînă se încheagă aluatul pînă ce vezi
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
B. a fost pusă în primejdie. La Tribunalul Timiș, lui Alexandru Marian M. i s-a emis mandat de arestare pentru tentativă la infracțiunea de omor l La finele săptămânii trecute, la ceas de seară, polițiștii s-au pus la pândit în apropierea unei societăți comerciale din Variaș. Cu această ocazie au fost surprinși Ioan C. , de 27 de ani, Remus H. , de 32 de ani, și Suraj Nicolae L. , de 25 ani, toți din comună, care transportau cu un tractor
Agenda2004-37-04-politia () [Corola-journal/Journalistic/282871_a_284200]
-
care se întocmeau de la an la an (după modelul sovietic!) și calculele puteau fi cîteodată nefavorabile celor în dizgrația regimului (cf. construcțiile verbale a face normă, nu are normă etc., în vigoare și astăzi). Profesorul știa — sau bănuia — că este „pîndit" din umbră de „dușmani". 4. Ceea ce s-a și întîmplat în anul școlar 1951-1952! Lui Vianu nu i s-a mai „făcut normă"! Ceea ce echivala cu formula clară a lui Ion Vianu: „fusese dat pur și simplu afară din Universitate
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
Ana-Maria Popescu "n-am să-ți iert niciodată această infirmitate,/ acest deget pe care trebuie să-l ascund îndărătul creionului/ și care a crescut fără oprire zi de zi, m-a/ pîndit ani la rînd, m-a ascultat cu sete oarbă...". Acest straniu "instrument" viu a scris pe rînd Ieudul fără ieșire (1994), Porcec (1996), Pantelimon 113 bis (1999) și Podul - o antologie care se încheie cu trei poeme nepublicate pînă acum
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
ora, ora. Într-un târziu, în aur și în roșu, a apărut și Marele Pontif. Sub ropote de-aplauze, sub blitzuri, El, Benedictus, binecuvânta, cu-un blând surâs, - părea cumva rănit, în odăjdiile de forță, strâns între cardinalii roșii. Pășea pândit de sfeșnicele mari, purtând în el ceva de Noapte-naltă. Pe când, în ziua lacomă din jur se năpusteau spre el, asediindu-l, atâtea și-atâtea Iluminări. FRESCA DIN ORVIETO Într-un colț al frescei sale cu Anticristul, Luca Signorelli s-
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
porc și s-a zdrelit la un deget. Și-l doare. Pauză. Limb, limb, limb! amândouă, apoi coana preoteasă: - Știi, dragă, l-am văzut azi dimineață pe Gheorghe, sluga noastră din curte făcând pipi la poarta cea mare. Eu lam pândit de după perdea. - Pare palpitant ce spui, căci noi, aici, la țară..., și, limb, mai gustă din înghețată. - Și după ce a terminat, a scuturat-o de stâlpul porții, da' știi, colea, zdravăn, de mi s-o părut că se zgâlțâie ditamai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pornirea mea de a distruge Stațiunea - sau numai o parte din aceasta: o consecință a violenței la care - sensibil - am fost părtaș. Oricum, port gena răului în mine: demult, un strămoș, Cain, l-a ucis pe unchiul Abel. Sunt agresat, pândit! Aseară, când te-ai întors acasă, ai găsit acele de pe mozaic mișcate; stratul de talc păstrează și acum urma unor pantofi de damă. Te-a vizitat, poate, fufița, are un rând de chei. FILOZOFUL. „Ce știe Filozoful despre dragoste?” - asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Alameda -, slavă Domnului că știu unde mă duc și că am unde să mă duc! Dulcea mea Eugenia e o binecuvântare a lui Dumnezeu. A dat un scop, un reper final vagabondajelor mele pe străzi. Am acum o casă de pândit, am confidentă o portăreasă...“ În timp ce vorbea astfel cu sine trecu pe lângă Eugenia fără a-i observa nici măcar strălucirea ochilor. Ceața spirituală era prea deasă. Eugenia însă, în ce-o privește, își aținti privirea asupra lui, zicându-și: „Cine-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Și la ce anume priviți? Tonul nu mai semăna deloc cu cel când încercase să-l lingușească și să-l înduplece la o întâlnire mai lungă. Era un ton sec și oficial, de paznic care a surprins vinovatul de mult pândit. Și la ce anume ziceați că priviți?, reluă santinela. Trecu mult timp până să răspundă. Privesc sala. Aici a fost cândva un bar. Barul Levcenco. În timpul războiului și înainte de război. Funcționarul nu părea mirat de ceea ce auzise. Și-a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și a apucat hartanul. A mâncat ce-a mâncat, până 1-a găsit Aglaia. - Vin', că am rămas fără porc! a strigat cocoșată. Potaia fugise lăsând resturile. Vreo trei zile a stat ascuns. Șeful, de necaz, s-a îmbătat. -La pândit nemâncat. Ce să-i mai tihnească dumicatul? Degeaba trăgea nevasta de el: - Haide, omule, lasă, că n-oi muri dintr-atît! El, de loc, că numai Dumnezeu știuse cum strânsese banii să cumpere porcul. A patra dimineață, hop și cîinele! Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dormi tu, iar el așa a făcut. A mai pus niște mărunței de-ai lui să-i pândească pe vânătorii cu coarne de cerb, ca să ne dea de știre când vin Încoace, după care s-a pus și el pe pândit. Ce s-a Întâmplat mai departe, știi... - Eh, să vedem ce-om face acum. Cred că Scept a aflat deja că am pus mâna pe oamenii lui. - Bietul Gupal, cu neamul lui cu tot, of, of, se plânse Enkim. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
toate acele ciudățenii involuntare de comportament sau de vorbire, la tot ceea ce scapă unui autocontrol sever, ciudățenii care, interpretate, ar putea permite mai târziu descoperirea secretului atât de bine ascuns. Metoda? Suspectul trebuie spionat necontenit, urmărit pretutindeni, ținut sub observație, pândit - procedee politice pe care Polonius, maestru al acestor „tehnici”, le erijează în principii de educație și în măsuri preventive pentru evitarea oricărui risc. Preceptele lui Polonius alcătuiesc un întreg program comportamental, pe care prim-ministrul îl expune explicit fiului său
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
medieval transilvan și ingrediente de oțiu oriental: „Mi-e groază de sofismul sintetic și cu vogă / și care moleșeala din sânge mi-o abrogă, / cum și de postulatul lansat de Euclid / pe-un crug lucid” - stare tradusă în seducția baladescului (pândit însă de diluție). Ultimele volume (Poeme noi, 1984, Versuri, 1987) sunt vizitate de sentimentul elegiac al celui ce-și contemplă trecerea („Și uite, astfel ni se face iarnă, / și iar ne ninge timpul pe meninge”). O elegie totuși boem-voioasă, (auto
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
să recurgă la sacrificiul suprem în acest sens. Iar eroismul nu are nimic în comun cu un stil de viață calm, liniștit, rațional. Nu. Doar spiritul "burghez" se complace în "satisfacții ieftine" și urmărește obținerea de "succese facile", fiind astfel "pândit de riscul infatuării și al moliciunii". "Omul nou" reușește să se autodisciplineze atunci când este cazul, manifestând de asemenea un entuziasm debordant față de directivele partidului (Fodor în Iordănescu: 1976, 31-38). Dacă ar fi reușit să creeze "oameni noi", regimurile leniniste ar
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]