39 matches
-
departe de-orice fel de-ndoială!), dar fulgul împinse rapsodu-ntr-o parte, ca el s-o privească pe moarte întreagă și goală ca-n undele lunii. - Ca să fie a lumii crăiasă are nevoie, nu de-un poet, ci de-un ochi pânditor ca de lup, iar voalul dantelei de fulg după șoaptele mele-ar putea măsura să-i ieie pe trup, că-i singura - foc și petală sărutului cu-otrăvi de orhidee. FETIȚA CU CHIBRITURI Prima dată a mers cu mine că
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/dumitru_ichim_1496148190.html [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
bate,/ Cineva părea că bate - bate-n ușa mea ușor./ E vreun trecător - gândit-am - și-a bătut întâmplător. Doar atât, un trecător. [ ... ] Și de-atunci, pe totdeauna, Corbul stă, și stă întruna,/ Sus, pe albul bust, deasupra ușii mele, pânditor,/ Ochii veșnic stau de pază, ochi de demon ce visează,/ Lampa își prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;/ Știu, eu n-am să scap din umbra-i nemișcată pe covor./ Niciodată - Nevermore! Am privit, da, și mi-am
VIZITAREA ORAŞULUI BALTIMORE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 by http://confluente.ro/_vizitarea_orasului_baltimore_vavila_popovici_1341805749.html [Corola-blog/BlogPost/358041_a_359370]
-
a cutremurat pământul, “cu de la sine putere”/inițiativă”, la Galați!)... De fapt, pentru că nu mai stau plăcile gliei adânci una peste alta, căci a fost găurit pământul, de sondele ucigașe și de călcătura bestială, de sauriene hrăpărețe, ori de mamuții, pânditori și ucigași, a geofonilor! Ca și în sudul Dobrogei... ...Apocalipsa a început. Năvălitorii Întunericului și-au suflecat mânecile și au început Seceratul- Cel-de-pe-Urmă. “Regii și împărații lumii” (dimpreună cu președinții și prim-miniștrii pitici și veninoși ai popoarelor!), servil-lingăi, le
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/aducatorii-de-apocalipsa/ [Corola-blog/BlogPost/92932_a_94224]
-
ai niciunei puteri pământești! - și ei se exprimă prin huiduială și, cine știe peste câtă, multă-puțină, vreme - cu furca!) - toate aceste încălcări ale Legii Legilor (...din păcate, și ea, Legea Legilor - Constituția, fiind umană, deci păcătoasă și cu mari lacune pânditoare și pornite de diavol contra Luminii!) cui și când vor putea fi imputate? Și cine va fi pedepsit, și când, pentru aceste strigătoare la cer nelegiuiri și trădări de Patrie și de Neam? ...Țăranii de la Pungești nu știu, probabil răspunsul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/aducatorii-de-apocalipsa/ [Corola-blog/BlogPost/92932_a_94224]
-
ascunde un prozator cu simțire acută, cu gustul misterului psihologic turnat în retortele unui senzualism ardent. Prea mult, prea subtil și prea bine se simte autoarea între arcanele scriiturii corporalității, ca să nu întrevezi scriitorul «cu adînci păcate» ascuns tăcut și pînditor, cu cearcăn voluptuos, îndărătul dosarelor bucșite ale grefierului hermeneutic.” (Dan C. Mihăilescu) Simona Sora, eseistă și prozatoare, prezentă în ultimii 20 de ani în presa culturală din România cu rubrici de critică literară sau eseu. A predat literatură și teoria
Simona Sora la Salon du Livre des Balkans 2017 by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105502_a_106794]
-
stacojiu, care-și trage razele din bucata de chihlimbar de deasupra Teatrului". Dialogurile care se desfășoară în acest mediu saturat de artă sînt, desigur, rafinate, precum un joc de-a v-ați ascunselea cu gînduri și cuvinte, antidot al "marasmului" pînditor. Din prea mare concentrare estetă, apare mimat diletantismul, scrupulul grav se destinde în ludic, fără ca percepția densității fondului să dispară. "Enormitățile" sînt de rigoare spre a risipi blazarea, dar ele însele degajă o tristețe subtilă a saturației: "Evident, ne jucăm
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
cioburi microscopice, vacarmul diurn răbufnind din nou, mareic, nițeluș mai acut și mai proaspăt, până pe terasă. Crezi că întârzie? ridică vocea Avocatul, cătând puțin curios, puțin îngrijorat, înspre tejgheua adumbrită a barului din fundul grădinii, unde se deslușea cocârjată, silueta pânditoare a birtașului. Nea Petrică-zapciul, pare că și-a pierdut de tot răbdarea cu noi. Și doar ți-am spus, de nu mai știu câte ori: lasă-l, naibii și pe el, să te bată la table! O singură dată pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și avansau în desimea foșnitoare, acaparantă și obscură a Parcului. Iluminatul public se diminua, scădea și fluctua imprevizibil, precum vântul în lan, creîndu-se meandre și efecte speciale pentru ochi, de genul unor oaze animate de întuneric, ca niște caracatițe amorfe pânditoare, cu un contur neregulat, afund și neliniștitor. Nevăzut, nedibuit, un cuc-de-noapte își curta perechea: Cu-cu-vau...! Cu-cu-vau...! Cu-cu-vau...! Să trăiești și tu, și copiii tăi, răspunde Dănuț în gând, după datină, Micii Serenade, crucindu-se pripit, de trei ori, cu limba
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu spor. Tremura de frig băiețașul nostru. Mâinile îi amorțiseră, încleștate pe crengi. Buzele i se umflaseră și se îngreuiaseră, că parcă nici nu le mai putea mișca să rostească vreun cuvânt. Numai ochii i se roteau; harnici și neosteniți, pânditori, ca ochii șoimului, spre toate zările. Gloanțele soldaților împărătești secerau tot mai mulți dintre țărani. Nimeni nu da îndărăt. Toți năzuiau din răsputeri să intre în oraș, să se răfuiască acolo cu nobilimea. Ningea tot mai des și lui Onuț
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
este adevăratul specialist și folosește asemănarea numelor pentru a se descărca, în special, de datoriile de reprezentare pe seama lui Sortini și pentru a-și continua astfel lucru fără a fi deranjat (241). Jocul neasemănărilor asemănătoare alimentează paranoia ființei pândite și pânditoare. Asemănările fac recunoașterea imposibilă 597 și se opun prin urmare cunoașterii. Mai grav este faptul că același devine altul: la castel funcționarii sunt cu totul diferiți de ceea ce ei sunt în sat și "ei nu mai recunosc probabil pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
n soare, dulce ’n umbră, tainică la foc de stele Ca grădinile Armidei ai un farmec răpitor Și Șiretul te încinge cu-al său braț desmierdător. Umbra ta răcoritoare, adormindă, parfumată. Sta aproape de lumină, prin poene tupilate. Ca o nimfă pânditoare de sub arbori înfloriți, Ea la sânul ei atrage călătorii fericiți. Și-i încântă, și-i îmbată, și-i aduce la uitare Prin o magică plăcere de parfum și de cântare. Căci în tine, luncă dragă, tot ce are suflet, grai
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
a-i invidia prea mult, dar și fără a-i accepta. Din când în când își leapădă crusta incomodă de civilizație și se dezlănțuie în schimburi violente de invective și adevăruri crude, după care se regăsesc în vechea lor armonie pânditoare. Comicul verbal, de excelentă calitate, este în descendența lui I. L. Caragiale. K. nu caută însă efecte speciale rezultate din îmbinări sau deformări de cuvinte, el apelează la conversația comună, căreia îi relevă înțelesuri și virtuți neașteptate. Firescul, umorul, pretențiile personajelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
ce lasă sedimente... Bucovina își are istoria sa. În conflictele Rusia - Turcia de la 1768, Rusia, sub motiv că ne apără de turci, încă de la începutul conflictelor, ocupase cele două Principate, nădăjduind să le păstreze pe veci. Înfrântă, Rusia le evacuează. Pânditoare, Austria, care își tot muta hotarele înspre est, ajunsă după pacea de la Karlovitz (1699) vecina noastră, își înfige stâlpii de hotar mai spre sud -est, pretextând realizarea unei legături mai apropiate între Galiția și Ardeal, iar la 1 octombrie 1774
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
totalmente opus celui al său. Eu le consider utile documentar și mai atașante decît unele opere de așa-zisă ficțiune. După mine, majoritatea celor ce le alcătuiesc au o psihologie normală, sînt deschiși, sinceri, iar nu, cum crede el, sumbri, pînditori, pliați pe ei înșiși. Îmi place literatura, dar nu-mi place - i-am spus-o - să-i mitizez pe scriitori. Frecventarea arhivelor m-a învățat că aceștia nu-s îngeri, ci oameni, buni sau răi, curajoși sau lași, drepți sau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai amplu decât socotesc multe spirite sceptice sau răuvoitoare față de posibilitățile noastre de renaștere și de afirmare. Așa cum s-a mai întâmplat de vreo câteva ori în istoria noastră recentă, o răsturnare benefică, uimitoare, mai ales pentru veșnicii sceptici și pânditori ai dezastrului național: la 1859, la 1918 și „între războaie” când sudura națională se făcea cu pași iuți, nescutită nici atunci, deși eram liberi, de erori, vaiete și false entuziasme. 2 Începând cu deceniul șapte, a existat nu numai creație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
bine, cartierul în care m-am născut și am copilărit, cu bara de bătut covoare la care făceam gimnastică toate fetele când eram mici și cu maidanul tocmai bun pentru o miuță între băieți, devenise un tărâm necunoscut, care încremenise pânditor, așteptându-mi reacția. Și totuși, auzeam de undeva un bubuit surd și regulat, ca o bătaie de inimă. Tânărul mi-a întins o foaie pe care o ținea în mână și pe care nu o văzusem până atunci. O foaie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
încearcă să se concentreze asupra mea. De abia acum pare să se fi întors din călătoria de sfârșit de săptămână. I s-a dus strălucirea îndepărtată din ochii albaștri. în schimb, privirea i s-a concentrat deo dată asupra mea, pânditoare și scormonitoare. Mă apasă privirea ei, parcă a simțit că inventez și, cu cât mă forțez să vorbesc, cu atât nu mai știu ce să spun. Mă scrutează ca pe o ființă necunoscută, pe care nu o poate desluși și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ademenitoare, cu iz de primăvară. — Așa ți se pare? mă întreabă el, oprindu-se locului cu o mină preocupată. Hm, nu știu ce să zic... Mi se pare destul de frig, încă. Inspiră adânc și de data asta mă uit eu la el pânditor. Dar nu spune nimic și nu arată nimic pe chipul lui frumos și de ne pătruns. Ne reluăm drumul în tăcere. Sunt în continuare amețită, nici nu simt că pășesc pe trotuar. Parcă aș păși prin aer, la câțiva centimentri
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să arunc jurnalul la coș, pur și simplu, așa cum am aruncat casetele? Să-i rup foile, una câte una? Să-i dau foc și să-l văd mistuindu-se în fața mea? Mă uit la el nehotărâtă. Zace acolo tăcut și pânditor. Deschid fereastra larg și mă las adulmecată de aerul rece, care parcă așteaptă ceva de la mine. Știu ce așteaptă. Răsuflu adânc, din rărunchi. La ce mi-a folosit nelipsita mea emoție interioară, de care eram atât de mândră și atât
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu ei în fața televizorului, la un meci de fotbal ca lumea. Pe urmă schimbase subiectul. Totuși, din acea nu prea îndepărtată noapte, ceva nedefinit se strecurase între ea și Codrin Neacșu. Ceva ca o jivină nevăzută, cu ochi sticloși și pânditori. Uneori, în rarele nopți când visa și în și mai rarele dimineți când își amintea visele de peste noapte, Clara Ionescu se trezea cu chipul domnului Neacșu în minte și se uita nedumerită alături. Dacă era înainte de ora 7, îl zărea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lume, momentul acesta liniștit de iulie îi apărea ca o sinteză a tuturor clipelor grele: frica de Achile, captivitățile diverse, în carnea lemnului ori în carnea Giuliei, iubirea spulberată, toate se adunaseră ca la comandă, încât morgoni cenușii, mototoliți și pânditori se adunaseră tiptil la fereastra sufrageriei. I-ar fi plăcut ca despărțirea de Andrei Ionescu, ultimul descendent al lui Ioniță, să fie ceva memorabil. Dar bineînțeles că trebuia să rămână în aceeași măsură și despărțirea Giuliei, chiar dacă ea nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
metoda este adorată de cititor, bineînțeles, dacă mai este îndeplinită încă o condiție: să nu existe mai mult de un astfel de observator de-a lungul unei scene. Un vizitiu este suficient. Doar nu trăim într-o lume de vizitii pânditori și analitici, nu-i așa? Printre cărți cu frază voluptoasă, anul 2009 aduce și o dragoste mare de literatură și de cărți. În privința aceasta pot să vă spun cu toată bucuria că previziunile sunt unanime: de la PR-ul editurilor la
Puterea cititorului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7657_a_8982]
-
bietul om nici degetele nu și le mai poate mișca și chiar să vorbească i se pare greu, nespus de obositor. Adesea renunță. "Cancerul nervilor", iată diagnosticul sumbru pe care eroul singur și-l pune, la capătul unei îndelungate autoexplorări pânditoare. Iar ca salvare, alta decât sinuciderea nu găsește. Pentru a o pune în act îi trebuiesc însă forțe, măcar atâtea câte să-i poată înlesni urcarea pe acoperișul înaltei clădiri de unde-și propusese să se azvârle în gol. După două
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
Daniel Cristea-Enache După debutul în roman cu Omulețul roșu (2004) și după insolitul Zogru (2006) cu un vampir, fantome, glole și morgoni pânditori, Doina Ruști revine în scenă cu o carte evident mai ambițioasă: Fantoma din moară. Culoarul supranatural este păstrat, dar tonalitatea se schimbă. Dacă în Zogru autoarea își propunea să dea o carte agreabilă, un story cursiv, punctat de surprize și
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
mai ține să nu cadă pe podea. e foarte vlăguit. are oasele ieșite pe-afară și nici o lumină. pare zidit, dar nu e așa. mai alunecă spre podea și atunci în cameră se face foarte frig. când coboară, întunericul devine pânditor. seamănă bine cu un soare negru, abia răsărit. în spatele acestui soare peretele s-a înnegrit. soarele ăsta cunoaște o lumină acoperită, care nu se vede. el strălucește doar pe partea cealaltă. e un soare întors. în fiecare dimineață îl șterg
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]