14 matches
-
a fost din întâmplare de am călcat pe timp? A fost un greș ce strune-i fură raza și-o îngână? Tu m-ai luat de mână, dar nu ne-am sărutat. Cu ochiul mi-ai făcut un semn - copacul, pânditorul de la geam, uitând de sine însuși a-nflorit cântând, exact ca noi, pe-aceleași note albe de cireș. Referință Bibliografică: DUMITRU ICHIM (Kitchener, Ontario) - DICȚIONAR / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1106, Anul IV, 10 ianuarie 2014. Drepturi
DICŢIONAR de BAKI YMERI în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Dumitru_ichim_kitchener_onta_baki_ymeri_1389351162.html [Corola-blog/BlogPost/359816_a_361145]
-
cu puteri sleite, cu sângele stors, îmbătrînit în mod artificial prin veninurile cele mai subtile ale corupției apusene și răsăritene, unind în el fatalismul oriental cu necredința occidentală, astfel e menit - un copil sleit de puteri - să cază în mâna pânditorilor, puternicilor, fireștilor săi inamici. Prea ar fi fost frumos, prea vrednic de admirația viitorului să cază cu arma în mână ca un erou din oasele căruia răsare răzbunarea și viața ideilor; prea ar fi avut copiii tradiții mari despre părinții
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Ce umple cupele cu vin/ Mesenilor la masă,/ Un paj ce poartă pas cu pas/ A-mpărătesei rochii,/ Băiat din flori și de pripas,/ Dar Îndrăzneț cu ochii, / Cu obrăjori ca doi bujori/ De rumeni, bată-i vina,/ Se furișează pînditor/ Privind la Cătălina./ Dar ce frumoasă se făcu/ Și mîndră, arz-o focul/ Ei Cătălin, acu-i acu/ Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Ca să-ți Încerci norocul/ Și-n treacăt o cuprinse lin/ Într-un ungher degrabă/ Da ce vrei
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Zoroastru medul, de Empedocle din Acragas, de Phormion spartanul, de Polyarate din Thasos, de Empedotim din Siracuza. Toți aceștia sunt ghicitori (manteis), autori de oracole hresmologoi , purificatori (cathartes). „ Cu obrăjei ca doi bujori/ De rumeni, bată-i vina/ Se furișează pînditor/ Privind la Cătălina./” Doi obraji rumeni. Rubedo. Stadiu inconfundabil din alchimie. Dar și culoarea aurului. Iatromanții celebri aveau În componența lor un organ de aur. Pitagora și-a arătat „coapsa de aur” asistenței Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. dovedind prin
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
pentru cine scrie, își răspunde: „Pentru cei ce ar fi preferat să moară / decât să-i facă pe alții să sufere” și declară că ar vrea să fie „pacea, pâinea, vinul tuturora”. În spiritul unui expresionism pătruns de umanitarism creștin, „pânditorul de lumină” respinge ultramodernismul, refuză exagerările celor „obsedați de modernismul excesiv”. Dar puține poeme ale sale au rezistat eroziunii timpului. Mai toate cele în proză s-au pulverizat, măcinate lăuntric de retorică și sentimentalism. În versuri însă vibrează intermitent, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
dintr-un ochi de pasăre care planând deasupra lumii sărbătorește frumusețea lumii. Nu putem decela la el o privire "revoltată" aceea ar distruge, ar arde toată schelăria "surelor văi de chaos" din jur. Eminescu nu este un "vânător", ci un pânditor al cerului. Nietzsche dorește întâlnirea cu zeul și-l urmărește ca pe un vânat. Eminescu pândește în "văile de chaos" în așteptarea unui semn scris în astre. Nu gestul individual al zeului este așteptat, ci legea scrisă după care se
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ca un explorator pitic, ca un jalnic cățărător pe orizontală. Bine că nu e nimeni să-l vadă și să râdă de el - sau, chiar mai rău, să-l compătimească! Se oprește la mijlocul plajei, încruntat. Stă nemișcat și privește marea pânditor, așteptându se parcă la un asalt din partea ei. Marea stă însă la fel de nemișcată în fața lui, pândindu l parcă, la rândul ei, și etalându-și nepăsătoare goliciunea. — Mă păcălești și tu, la fel ca stânca aia golașă care mă ademenea tot
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ilogică, se grăbește a-l scuza pe mezin eruditul frate mai mare, deoarece există "coduri multe ce pedepsesc partea în locul întregului, organul păcătuitor în locul totului individual - islamul rigorist laba hoțomanului taie, sub alte latitudini se smulge limba sperjurului sau ochiul pînditorului și se scurtează apendicele nasului pretendentului la coroană". Locul nașterii: "Ťinsulať ubucovineană a Căjvănii", topos izolat, ai cărui locuitori descind din Ardeal, neutilizînd graiul local și posedînd o acută simțire a singularizării. O enclavă a trecutului păstrător de sine, îndîrjit
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
se aprinde/ un fel de nemurire dincolo de fire/ ce-mi dăruie povara-i sclipitoare// și iarăși urcîndu-și scara nevăzută/ tiptilii îngeri în faptul nopții m-au ajuns/ purtîndu-mi luminoasa lor osîndă” (Scara). Așezat între bine și rău, în preajma demonilor, îngerul “pînditor” certifică aci un mediu confuz din care “întunericul”, “umbra”, “pierzania” n-au dispărut. Orientarea dreptei conștiințe e anevoioasă: “pe-o creastă de nour întunecat/ în miezul pînditor al semnelor/ între bine și rău/ îngerul stă să strige// demoni pîrdalnici mă
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
în cei câțiva ani de profitabilă liberalizare. Adversarii comuni? Factorii care se opuseseră, pe față sau în ascuns, liberalizării, forțele reacționare din lumea culturală, inșii debarcați din unele funcții în 1968, de la Uniune, de la reviste, de la edituri, setoși de revanșă, pânditori de oportunități lucrative, repede orientați, după 1971, la semnalul dat de Tezele lui Ceaușescu, către slujirea naționalismului roșu și a cultului grotesc al dictaturii bicefale. Am înșirat mai sus nume de scriitori care, într-o măsură sau alta, indiferent din
Patru decenii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7986_a_9311]
-
cel mai firesc. Fabulosul, miraculosul, supranaturalul interferează cu istoria mică, la firul ierbii, inclusiv în regimul diurn. La un Pitic atoateștiutor, un Ciung amenințător și un Om Negru ceva mai liniștit, să adăugăm fantomele, glolele și morgonii "cenușii, mototoliți și pânditori" care se deplasează fulgerător prin aer și stau ciorchine în jurul muritorilor. Cu toții sunt niște vampiri de sentimente, emoții, senzații omenești, receptacoli ai gândurilor ascunse și ai dorințelor noastre intime. Glolele, de pildă, apar ca niște șoricei ai Nevăzutului ce află
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
a uitatără la mandezu. Pentru orșice caz, am dat În marșalier, care nu cumva să spună clevetiștii că merg cu parola În proțap la boși, că d-așa nărav mi-am dezbrăcat caracteru. M-am tras În ordine, da cu pânditorii puși pă orce mișcare ar făcea brelanu. Nici n-a trecut bine o clipă, că Zarlenga s-a și dus cu pas apăsat la debaraua cu târne și scule, unde târlanu soilea nopțile. Făcând un salt mai mult dă maimuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
acesta în care cobor, prindea să devină pagină din memoriile pe care încă nu am de gând să le scriu. Sau, poate, să le dictez unei asemenea tinere frumoase. Am simțit la timp capcana și m-am ferit de ea. Pânditorul poate aștepta mult și bine. Sunt capcane mult mai ademenitoare, pe care mi le deschide coborârea și în care mă las de bunăvoie prins. Am plecat de la Bibliotecă buimăcit, dezorientat. Am rătăcit pe străzile din jurul Cișmigiului, m-am lăsat jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
carte remarcabilă, un soi de Levant nouăzecist, cu precizarea că aici prin vămile poemelor nu mai sunt traficate doar texte, ci limbaje, complexe imaginare și, în ultimă instanță, lumi poetice: „Ies din cotloane și animalele nopții/ nocturidele falenele nictalopii/ vânătorii pânditorii cu/ blană cu fălci și cu gheare/ miriade de guri înfometate/ înfloresc și-n ocean/ întunericul se umple încet/ specia invizibilului se pregătește/ liliacul orb țiuie să nu se lovească/ drumul să-l afle/ și buha se-așază pe-acoperișul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]