93 matches
-
din România a cerut sprijinul Patriarhului I.P.S.S. Nicodim Munteanu și a rămas impresionat de înțelegerea și compasiunea prelatului: "„Știu tot, fiul meu drag, aseară mi-a telefonat eminența sa Andrea Cassulo... Misiunea... onorează credința iudaică și crucea care a fost pângărită...Voi fi astăzi la M.S. Elena și la conducătorul Statului. Misiunea mea este să apăr”"). Intervenția lui Iuliu Maniu din 1942, la cererea liderului evreu Willy Filderman, l-a înfuriat pe mareșalul Antonescu, care era ferm decis să termine cu
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
în traducerea lui Gheorghe Tomozei, introduce tonuri mai apăsate și nuanțe hiperbolice: „Scîrbit de tot, izbava morții chem,/ cel drept cerșește, lașul își arogă,/ nevolnic, a magnificenței toga/ și gîndul pur se stinge sub blestem./ Cinstirea-i împărțită grosolan, e pîngărita casta feciorie,/ perfectiunea-i frînta de urgie/ si-ngenuncheat, orice sublim elan./ A artei gură trîndavu-o astupa,/ nerodul, iscusintei-i poruncește/ și adevărul singur se smerește/ robit mișelului ce stă să-l rupă.” Să fie oare lumea descrisă în sonetul 66
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
ca armenii, care în acea duminică serbau Adormirea Maicii Domnului, să se lepede de credința lor națională și să se convertească la ortodoxismul românesc, altfel urmând să fie alungați din țară, schingiuiți și chiar omorâți. Ca atare, au fost prădate, pângărite și distruse bisericile armenești și au fost torturați, mutilați și masacrați numeroși armeni. Pe lângă istorici armeni ca Eremia Keomurgian (secolul al XVII-lea), Mikael Ceamcian (secolul al XVIII-lea), Ghevond Alișan (secolul al XIX-lea), care au consemnat în scrierile
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
1772, administrația militară rusă găsește în Biliceni doar 6 văduve și slugi bătrîne, că n-a mai avut pe cine pune la bir. Situați în calea armatelor, la drumul mare de la Bălți spre Chișinău, Bilicenii rămăseseră multă vreme devastați și pângăriți. Părăsise satul și moșierul din localitate, Postolache Cîrstea. După doi ani, cînd grosul armatei lui Rumeanțev se deplasa în sudul Basarabiei, 48 de familii de țărani s-au întors din Codru la vatra lor din Biliceni, 44 au fost impuse
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
dedicate zeilor. Însă găsi în templul lui Apollo din Daphnae doar un preot și o singură gașcă pentru sacrificiu. Incendierea templului i-a provocat o ura împotriva creștinilor. A ordonat pedepsirea creștinilor și închiderea bisericilor din Antiohia, fiind jefuite și pângărite. Creștinii s-au răzbunat, distrugând statuile zeilor. În 363, Iulian a părăsite Antiohia și a inițiat campania împotriva perșilor, fiind rănit de o sulița. A murit la puțin timp. Conform legendei, Sfântul Vasile s-a rugat în fața unei icoane în
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
simulacre, prin care voi nu faceți decât să dați chip minciunii, pe cei nevinovați să-i asupriți iar pe credincioși să-i lipsiți de lumină! Voi nu faceți decât să vă pierdeți vremea cu un chip părelnic al dumnezeirii; voi pângăriți totul și crestați în conștiințele curate și nevinovate ale oamenilor răni aducătoare de moarte; pot spune aproape că voi răpiți oamenilor văzul și lumina zilei! E oare nevoie să vă înșir toate vinile? Nici lipsa noastră de timp, nici mulțimea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
e-n stare să recunoască superioritatea altora? Răzbunare a mentalității de sclav! Exprimarea e de-a dreptul obscenă. Mi se face rău numai când mă gândesc. Oameni speriați unul de altul, principii încălcate, eforturi batjocorite, fericire tăgăduită, frumusețe profanată, onoare pângărită, glorie întinată. Cred că ceea ce se cheamă „frământarea secolului“ își are originea chiar aici. Trebuie să recunosc că, deși perfect conștient de urâțenia ei, pe mine m-a intimidat. Tremuram de frică, mi-era rușine și mă simțeam jenat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
acolo. Peste drum era și un obor de vite, cu animale prăfuite zbierând în vagoane, și vârându-și boturile roșii printre gratiile de lemn; roți de camion absorbite de smoala care se topește, cărbunele făcut bucăți și adunat în grămezi pângărite, frunzele de brusture veștejite pe lujerul lor. Într-un colț al terenului mișunau șobolani, care nu se lăsau goniți de acolo, familii întregi care făceau pui, umblau și se hrăneau acolo. Nu văzusem niciodată șobolani atât de domesticiți, mergând unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
În Întregime. După pogrom, birourile au fost mutate pe o stradă lăturalnică, stabilindu-se În camerele azilului de bătrâni. Năpustirea asupra sinagogilor din Iași amintea de atacul legionarilor asupra sinagogilor din București, În ianuarie 1941 - au fost distruse, devastate, jefuite, pângărite mai ales de locuitori români care cunoșteau locul, Însoțiți de soldați români aflați acolo Întâmplător. Din câte se știe, nu s-a dat nici un ordin de a devasta sinagogi, dar nici nu era necesar - faptul devenise obișnuit ca urmare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
cu furia lui împotriva lui George și împotriva sorții, care le includea oarecum și pe cele două fete. Se gândea cu mâhnâre la Ennistone, căminul copilăriei sale, locul lui sacru în care avusese atâta încredere și care, acum fusese profanat, pângărit, un loc în care niciodată nu va mai putea locui. Și acolo, la acel Papuc pe care i-l dăruise cu atâta copilăroasă bucurie lui Hattie, totul era suspect, mânjit, ireversibil distrus, în asemenea măsură, încât îi era silă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai mare sau mai mică intensitate se întinde până la sfârșitul deceniului patru când, revizuindu-și tonul, altădată exploziv, va amenda ritos, dar rezervat, disonanța dintre fondul religiei creștine și alcătuirea ei exterioară în articole precum Lucruri Bisericești (1937) sau Biserica pângărită (1938). În plan psihosocial, poetul reușește, până la urmă, concilierea egourilor antinomice: pe de o parte, cel profund interiorizat, al tribulațiilor sufletești și spirituale, aflat în permanentă căutare de certitudini, de sens, de echilibru, în esență eul dinamic și fecund al
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pământului. Christos, domnul cel slăvit, Cum de mult s-a prorocit! Moș Crăciun nu numai că nu crezu, dar în furia lui a trântit-o pe baba Iova la pământ, a luat o bardă și i-a tăiat mâinile ei pângărite chiar pe pragul casei. Cu mâinile tăiate sărmana babă alergă țipând la ieslea dumnezeiescului prunc și s-a rugat s-o mântuiască. - Apropie-ți, moașă Iovo, brațele tale de scutecele preasfințite ale pruncului! - zisu-i-a Maica Domnului. Nici n-
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
ar prelungi, după iarnă trebuie să vină și primăvara, când plăpândul ghiocel prinde curaj și iese la lumină. Să nu uităm: Codreanu a mărturisit că scopul vieții nu-i viața ci învierea. Lumina lui Codreanu va răsări din mormântul lui pângărit. Va veni o zi când și Corneliu Codreanu va fi apreciat de neamul românesc la adevărata lui valoare. Radu Demetrescu Gyr și-a exprimat certitudinea că ne vom întoarce într-o zi. Va veni o zi când neamul românesc se
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
mulțimea alegoriilor ce-i sunt prezentate de zeițe viciile și virtuțile, destinul sau dragostea. Și unde oare e limita dintre toate acestea? Până unde, prieteni, vom merge singuri ca lumea-i așa cum voim s-o vedem când zi de zi pângărită-i lumina în largul căreia sperăm...1276. Și răspunsul poetului amalgamat cu lumea noastră, dar obligat să fie legat permanent de a sa este logica gândirii, un limbaj prin care creierul accede către valorile vibrațiilor spirituale și sufletești ale semenilor
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
populat, nu de chipuri umane, ci de rânjetele plăgilor. Fiecare își avea rânjetul ei singular, când larg și cărnos, când ca o tăietură adâncă, înnegrită de arsuri. Și același reflex, ca un filtru fotografic, colora acele vise în culoarea sângelui pângărit, a ruginei de pe carcasele blindatelor, a prafului roșiatic pe care elicopterele îl ridicau, atunci când aduceau noi răniți la spital. Adesea, mă trezea aceeași vedenie: făceam puncte de sutură, nu pe rânjetul unei plăgi, ci pe buze care se străduiau să
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se ascund insecte apetisante, va trece sigur la investigații percutante. S-ar putea Însă ca atitudinea ei gînditoare să fie determinată de faptul că lemnul construcției este prelucrat, tratat, alterat, ieșit din circuitul firesc al naturii și, În felul ăsta, pîngărit și profanat. E poate o postură care mărturisește un anume dispreț față de lucrarea spurcată a omului. Și de lemnul prihănit. Dar ne putem gîndi și la faptul că, puțin mai Înțelegătoare decît omul, privește cu empatie și cu ironia celui
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
aici, conceptul de violență are conotații învechite, de pe vremea limbii engleze timpurii (din evul mediu tîrziu, din latinescul violentia), descriind "exercitarea forței fizice" împotriva cuiva, care este prin aceasta "întrerupt sau deranjat" sau "tratat grosolan sau aspru" sau "profanat, dezonorat, pîngărit sau mînjit". Este important să păstrăm acest înțeles mai vechi și mai precis al violenței, nu numai din cauza pertinenței sale continue într-un lung secol de violențe, ci și pentru că încercările (precum aceea a lui Johan Galtung) de a-i
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
împinși de crudul Cambise - demn fiu al lui Cyrus. Atunci Pitagora a văzut fără altă posibilitate decât de a-și încleșta pumnii, cum sunt omorâți maeștrii lui venerați; cum papirusurile cele mai prețioase sunt arse, iar templele cele mai vechi, pângărite. La retragerea hoardelor au fost luați ostatici mari dregători și pontifi. Pitagora le-a împărtășit soarta în aceste vremuri grele, ca și în zilele bune care trecuseră; fu luat odată cu prizonierii și dus în captivitate în Chaldeea - ajunsă provincie persană
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
altădată: sub „nori negri” lumea întinde larguri de culoarea mercurului și mări de silitră la „malul de beton”, „ape verzi și lâncede”, „indiferente”, poartă alge și „anemone paludice”, în smârcuri, amestec de zloată și pulberi, zăpada putrezește „ca un sărut pângărit”, ploaia rupe obrazul cu unghii ascuțite, o „noapte lichidă” domnește, în care cu greu se poate vâsli și doar rareori zvâcnesc vise cu terase albastre și „un catarg clătinându-se la tâmpla apei / [...] invocație monotonă și dureroasă / sfâșiindu-se blând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
pământului. Christos, domnul cel slăvit, Cum de mult s-a prorocit! Moș Crăciun nu numai că nu crezu, dar în furia lui a trântit-o pe baba Iova la pământ, a luat o bardă și i-a tăiat mâinile ei pângărite chiar pe pragul casei. Cu mâinile tăiate sărmana babă alergă țipând la ieslea dumnezeiescului prunc și s-a rugat s-o mântuiască. - Apropie-ți, moașă Iovo, brațele tale de scutecele preasfințite ale pruncului! - zisu-i-a Maica Domnului. Nici n-
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
parte, crocodilul este un dușman al omului, pe care, în unele versiuni medievale, îl momește mimând suferința: Dar când voiește să mănânce om, întâi își trage capul și îl scoate de cealaltă parte a trupului și atunce șade și plânge pângăritul cu lacrămi prefăcute; și apoi îl mănâncă. Pentru aceasta și când vedem pre cineva că plânge cu fățărie, zicem că samănă crocodelului. Iar când vor să-l prinză oamenii, pun în undeță nadă carne de om mort de o înghite
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
poate fi anihilată, în mod sigur îngreunată, de voluptatea sexuală. Scrupulul socratic nu este nici pe departe de natură metafizică. Socrate nu este un adversar al voluptății sexuale și nici nu crede că sufletul e înlănțuit de trup, incarnat, desfigurat, pângărit sau alunecat în trupul destinat la fiecare nouă reincarnare. Un singur soi de voluptate sexuală nu recunoaște Socrate, și nu e de fel curios că aceasta este tocmai voluptatea căutată de cuplul pederast. Și este împotriva plăcerii orgasmului în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ori mai mare decât biletele lor proprii.” „Aurul românesc de la Moscova în discuțiile angloruse” este titlul altei știri din Glasul Bucovinei nr.453 din 25 iunie 1920 și se spune că „marele ziar londonez Times comentând tratativele afirmă că aurul pângărit al bolșevicilor nu poate fi primit” pentru că „nu le aparține”. „O parte este a României”... „Bolșevicii pradă visteria românească rămasă în Rusia” spune Glasul Bucovinei nr.465 din 10 VII 1920: „Guvernul român a făcut de mai multe ori întrebarea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
duc niciodată foarte departe”? Esențial pentru debutul fazei practice în viața duhovnicească este momentul de singurătate totală. Experiența solitudinii profunde ne cere delimitarea de amestecul cu lumea conversațiilor menajere. Precum într-o noapte fără lună, când ochiul minții își descoperă pângărita nuditate, inima rănită a omului imploră ajutorul. Înstrăinarea nu mai are nici o determinare psihologică, cum ar crede mizantropii. Solitudinea este aici teologică: „eu singur cu Dumnezeu singur”; un lucru deloc simplu, de vreme ce „am învățat să trăim cu simțiri trupești” care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cot? O găsisem amândoi În poartă pe această eroină de mare stil tolstoian, care, cu accente cum rar afli În lumea celor buni și cumsecade, protesta și invectiva, de pe culmea cadavrului ei moral, În numele și pentru apărarea femeilor insultate și pângărite, cum fusese și ea, de un soț dedat la vicii infame cu soția lui și de un socru libidinos cu nurora lui. O găsisem stând În poartă pe această victimă crucificată a amorului conjugal, care asculta acum clopotele sunând În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]