93 matches
-
dă voie, nu îngăduie ca mult iubitul ei iubit să fie îngropat fără ca ea să-și fi luat rămas-bun de la el, și că ea o să ia loc lângă sicriu pentru că, de drept, ea ar trebui să stea acolo, lângă trupul pângărit al bietului meu bunic, pentru că, dintotdeauna, ea fusese marele lui amor, iar nu bunica, vrăjitoarea aia bătrână și rea. În vreme ce striga, tanti Ivon înainta tot mai mult prin mulțime, am auzit cum bunica mea răbufnește, spunând s-o scoată de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ar fi putut folosi de el ca ornament pentru barca lui, se gândi. — Înțelegi acum de ce ar fi oportun să se ocupe autoritatea supremă a Comunei. Ar trebui să chemăm... ar trebui chemată Sfânta Inchiziție. Diavolul locuiește În biserica asta pângărită... bâigui Bargello. De câte ori Își pusese Întrebări În privința perfidiei omenești, Își zise poetul. Acum o avea dinainte, În forma sa cea mai abjectă. — Ai procedat cu Înțelepciune atunci când m-ai adus aici, rosti el agale. Cât despre Inchiziție, deocamdată las-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fără o bucurie anume. Clipe din răgazul iubirii, când descoperi, iar și iar, din simplă fulguire, din beția unui aer troienit, din nepăsarea fulgilor învârtejiți, că Lumea se naște în fiecare clipă, uimită și pură, lăsându-se în aceeași clipă pângărită, ca într-un suprem dar pe care ni-l aduce din depărtările Cerului din care a fost trimisă. În astfel de clipe, toate ale tale dintr-odată depărtate îți devin, tu însuți depărtat îți ești, fără nimic din ceea ce crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dă și de muncă.“ Nu aveam chef să-l ascult. În fața bisericii aceleia ruinate mă simțeam chiar vinovat, rușinat. O stare confuză, grea, de mocirlă sufletească. Am strâns-o pe Ester de mână. Tăcea închisă în ea, privind minunea aceea pângărită. „Cum de se poate așa ceva?“, a șoptit de câteva ori, clătinând parcă nedumerită din cap. Se putea. O știam prea bine. Dar parcă niciodată nu avusesem în față atât de clară imaginea a ceea ce de atâtea ori auzisem tot repetându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
inginerul își lua și el bucățica lui de triumf. Mă studia ca pe o tencuială pe care atunci parcă o descoperise și constata că mai poartă urme de vopsele de demult, un rest de pictură, poate, chiar din biserica jefuită, pângărită, spre care încă priveam peste umărul lui. Mă compătimea sincer, bărbătește: „Are o meliță coana de nu mai dai p-acasă“. O lăsam pe Ester să-și desfășoare recitalul. Eu doar priveam, parcă atunci vedeam pentru prima dată așa ceva, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
al Călăului, al șoptitorului, din inima fiecăruia. Mulți l-au urmat. Alții s-au îndârjit să-i reziste, jertfindu-și viețile, crezând că din jertfa lor va răsări o Lume mai dreaptă. Nu a răsărit și nu mai răsare. Odată pângărite viețile, visurile, gândurile nu mai au cum să renască. Nu mai există renaștere. Doar repetare, veșnică repetare, până la cenușă... Așa cum a fost timpul turnătorilor, avem acum timpul vidanjorilor. Timp al răscolitorilor în scârnă, care-și fac un merit justițiar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și un cuvânt de-al meu ar fi putut face și mai puternic glasul celor care strigau după dreptate. Vina de a mă fi temut să văd dincolo de lozincile și drapelele fluturând triumfătoare. Vina de a fi iubit un tricolor pângărit, o stea însângerată și o cârpă roșie fluturând a victorie. Mi s-a spus și am crezut că roșul e simbolul sângelui vărsat. Nu m-am întrebat însă niciodată cine într-adevăr a vărsat acel sânge și cine a ostoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să verși ca după o Înfometare Îndelungată să-ți tai felii subțiri de bicepși și să-i mesteci Încet cu perversitate să te poți bucura singur de trupul tău de sîngele care scade cu fiecare vară ca petrolul În retortele pîngărite ale pămîntului și ce se mai poate spune despre un turn care fumegă În urma unui dezastru aici a fost un altar sau un grătar pe care se frigeau cărnuri fragede sau o groapă de gunoaie O față galbenă plutind printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
înălțimi și biruiam prăpastii adânci. Mă năpădesc gânduri învolburate care răscolesc în suflet nori negri, șuvoaie de pătimiri înroșindu-mi fața și înmulțindu-mi bătăile inimii acum când le retrăiesc... Timpul s-a grămădit în oasele mele, mult chinuite și pângărite iar pătimirea, care demult mi-a întrerupt cântecul inimii, acoperă zi de zi veștedul meu trup. Acolo în munți, sublimul tinereții înălța până la cer visele mele ce ardeau în sângele meu fierbinte și era încurajat de himera unor promisiuni care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cu tabieturi, cu micile ei victorii sau înfrângeri ar fi fost distrusă. Vecinii, cunoscuții, colegii cum s-ar fi uitat la ea? N-ar mai putea locui în acest orășel pe care îl iubea! Și în plus s-ar simți pângărită! Regreta că nu era mai puternică, să riposteze, să atace, să fie răzbunătoare, să nu se lase dovedită! Ar fi intrat într-o pasă insurmontabilă, asta era soarta femeii! Să tacă și să sufere... o apucă ciuda pe aceste idei
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
chinuite de îndoieli și mustrări de cuget. Unele dintre ele, cum ar fi contesa de Pange, iau acest joc în glumă sau îl consideră prostesc. Însă, asemenea Mariei Bashkirtseff sau Catherinei Pozzi, cea mai mare parte dintre domnișoare se simt pângărite, pervertite de acest joc amoros. Oprobriul, blamul public apasă greu pe umerii lor. Dacă se întâmplă cumva să se încăpățâneze în "neghiobiile" lor, societatea poate chiar să le aplice sancțiuni foarte aspre. Marie Bashkirtseff, care a fost respinsă, pusă la
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
din industria textilă trăiesc În provincie din două lefuri ca vai de capul lor, de-abia scot Împreună vreo 2000 de dolari pe lună (sumele sînt exprimate, În roman, În franci). În clisa unui atare cenușiu univers, mizerabil social și pîngărit moral de agenții lipsiți e scrupule ai unui partid politic ticălos, apare domnișoara Chambon, Învățătoarea de care zidarul nostru se Îndrăgostește dar relația lor este imposibil de Împlinit și, În decursul sacru al unui an școlar, domnișoara pleacă pe alte
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
locuit, și să nu faceți ce se face în țara Canaanului unde vă duc Eu...18,23 Căci toate aceste spurcăciuni le-au făcut oamenii din țara aceas-ta, care au fost înaintea voastră în ea și astfel țara a fost pîngărită... 25,23 Pămîntul să nu se vîndă de veci căci țara este a mea iar voi sînteți la mine ca niște străini și venetici”. În acest text Iahwe spune un adevăr devastator pentru mozaici, ei sînt pe teritoriul Palestinei străini
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pe Tyrone irlandezul, care-și povestește copilăria mizeră, loviturile tatălui, bombele nemțești, gloanțele englezești, umilirile, privațiunile, teroarea, violența extremă... apoi, trădarea. Capcana fără scăpare în care l-au prins englezii, banii murdari, dar care îi ajutau familia să supraviețuiască, fraternitatea pîngărită, prietenii înstrăinați. O viață fără liniște, fără somn, fără gust, fără nimic, alături de o soție și un fiu care nu au habar de nimic. Își povestește cerul gri și ploaia nesfîrșită, țara rănită și subit ostilă, dar, mai presus de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
întîmplare ea le-ar fi cerut s-o ajute; dar la praznicul de înmormîntare, dau buzna cu atîta pioșenie! O, cumplită lăcomie vulturească a lumii, de care nu scapă nici măcar puternica balenă! Dar încă nu s-a isprăvit. Deasupra cadavrului pîngărit planează duhul său răzbunător, care-i supraviețuiește și care bagă groaza în cei ce se-apropie de el. Cînd namila albă e reperată de vreun sfielnic vas de război sau de vreun neajutorat vas de explorare, de la o distanță ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
urât a-L ucide, ci a-L ucide într-un asemenea mod pentru a-L arăta mai vrednic de dispreț decât toți, la aceasta se gândeau; însă, cu toate acestea, nimic n-au făcut. Astfel, deși amândoi tâlharii erau niște pângăriți - deși mai la urmă unul dintre ei s-a schimbat - ei chiar de pe cruce își băteau joc de El și nici conștiința propriilor lor păcate, nici faptul că erau și ei în aceeași situație și nici că pătimeau la fel
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
worships of their name. O most small fault, How ugly didst thou în Cordelia show! Which, like an engine, wrenched my frame of nature From the fixed place; drew from my heart all love, Că-a noastră curte de ei pîngărita Arată-a han chefliu: epicurism, beții Îl fac mai mult taverna ori bordel, Decît palat slăvit. Rușinea însăși vrea Iute-ndreptare. Lasă-mă s-o cer, Eu, care pot să iau ce-acum implor, Să-ți micșorezi puțin alaiul tău
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
înălțimi și biruiam prăpastii adânci. Mă năpădesc gânduri învolburate care răscolesc în suflet nori negri, șuvoaie de pătimiri înroșindu-mi fața și înmulțindu-mi bătăile inimii acum când le retrăiesc... Timpul s-a grămădit în oasele mele, mult chinuite și pângărite iar pătimirea, care demult mi-a întrerupt cântecul inimii, acoperă zi de zi veștedul meu trup. Acolo în munți, sublimul tinereții înălța până la cer visele mele ce ardeau în sângele meu fierbinte și era încurajat de himera unor promisiuni care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]