103 matches
-
au împins în toate direcțiile, dar el primea loviturile cu un soi de resemnare mândră, parcă-și accepta sfârșitul pe care îl dorea în picioare. Când cerul s-a îndoliat, în prag de seară, cu un șuierat zeflemitor, cu un pârâit de oase frânte, cu un trosnet brutal, din rărunchi, s-a frânt. Dar rădăcinile lui pătrunse cu dragoste pătimașă în străfundurile pământului care i-a dat viață, nu s-au rupt. Îmbrățișarea lor vegetală n-a putut fi descleștată. A
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_bratescu_copacul_magdalena_bratescu_1387103650.html [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
devoțiune energetică, un farmec nehipnotic, netantric. Fericirea se anexează trăirii în mantră. Creangă a fost un yogi. Aparițiile lui sunt mărunțite până azi: singuri școlarii lui au avut fericirea. Și Eminescu. Hârburile diplomatice de un antiromânism pe vândute scot un pârâit nedigestiv. Lumea noastră de acasă își ajunge și în universitate. Aici, numai floarea chandni, a lunii, n-are miros, celelalte da. Lombardi face dansul indian și muzica europeană. Eu, întărit și de doamna Sulițeanu, le fac pe amândouă și românești
PĂGUBOŞI O DATĂ (3) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 by http://confluente.ro/george_anca_1494229667.html [Corola-blog/BlogPost/340071_a_341400]
-
întâmpla și ce nu. Venise în vizită într-o zi de vară călduroasă, lungă, plină de praf, așa cum erau zilele din copilărie, de nu se mai terminau, o zi cât o săptămână. Se auzea de departe pufăitul motorului, apoi un pârâit prelungit, hurducat. Am fugit în stradă cu sora mea mai mică, era un eveniment să treacă vreun vehicul pe drumul din fața casei noastre, motociclete nu treceau niciodată. Cel mai des treceau tractoare cu remorcă, noi alergam în drum și ne
Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
în față. Mirosea a transpirație. Am evitat să stau prea aproape, dar când am pornit mi s-a făcut un pic frică, el îmi tot vorbea spunându-mi când o ia la stânga sau la dreapta, dar eu nu auzeam din cauza pârâitului puternic, m-am lipit mai tare de el și cu cât înaintam, deși bătea vântul și era răcoros din cauza vitezei, el transpira și-l simțeam ud și grețos, atunci mi-am amintit cuvântul libidinos. Dar era tare bine să mergi
Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
în acestea subordonată urmează după principala. Astfel este frază cu subordonată consecutivă introdusă prin "de sorte/façon/manière que" „astfel, încât” (vezi exemplu mai sus) sau cea cu comparativa introdusă prin "que": "Elle est plus âgée qu’elle ne le pârâit" „Este mai în vârstă decât pare”. Mai rar, subordonată este cea care stă obligatoriu pe primul loc, de exemplu cea de cauză introdusă prin "comme" „cum, dat fiind că”: "Comme îl l’aime, îl lui pardonnera" „Dat fiind că îl
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
plumb, ci din pâslă. Chiar moartea în preajma căreia munceam clipă de clipă (căci oricând se puteau desprinde din bolta minei și să te strivească, cum se și desprinseseră și striviseră pe unii dintre noi, bucăți mari de pământ dislocate de pârâitul perforatoarelor) dădea clipelor o tensiune de înfrățire cu această boltă, cum probabil se întîmplă în război, când se naște un sentiment straniu de simpatie între bătaia inimii care aude șuieratul bombei și bomba însăși: că n-a căzut pe tine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
alergau acum pe maluri În uniformele lor verzi și urâte. I-am văzut Îndreptându-și țevile puștilor spre noi. De ce făceau asta? Și fiecare pușcă a strănutat scurt, așa, sus și jos, sus și jos, dar fără nici un zgomot. Nici un pârâit, nici un șuierat, doar un văl de apă Înroșindu-se, și apoi Încă unul, și eu mirându-mă. De ce nu era zgomot? Nici un pac-pac. Surorile mele tremurau Încercând să-și păstreze sufletele În trupuri, iar eu Încercam să mă prind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spahiu nu ajunse la malul Dunării. Ienicerii Încercaseră zadarnic să formeze careuri de apărare, protejate de sulițe. Sulițele erau rupte, scuturile erau sparte, armurile erau despicate de tăișul săbiilor. Ienicerii erau călcați În picioarele cailor. Din josul fluviului se auzea pârâitul gheții Împinse de navele ieșite la porunca voievodului. În scurt timp, nici un oștean otoman sau tătar nu mai era În viață. - Au trecut Dunărea! strigă Pietro, privind, prin perdelele de ceață, siluetele unor călăreți grăbind spre adâncurile pădurilor de pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
care dormea în camera alturată. Semăna nepermis de mult cu maică-sa, așa cum îl privea în întunericul încăperii, tăiat exact pe diagonala în care se situa patul de lumina stradală. Îi venea să-i dea un șut în coaste, încît pîrîitul să spargă liniștea aia sau să-l trezească în șuturi pînă i s-ar învineți carnea. Al treilea pahar i-a uns înduioșător interiorul cu un fel de siguranță că Radu e singura ființă care i-a mai rămas pe
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
noapte ca să mă duc la toaletă. Când am ajuns lângă paravanul din hol, am zărit o lumină ce venea dinspre baie. Uitându-mă mai bine prin ușa de sticlă, am zărit ceva de un roșu aprins și am auzit un pârâit îngrozitor. Am ieșit afară prin spate, desculță. Grămada de lemne stivuită în apropierea cazanului de la baie ardea. Limbile de foc erau uriașe. Am dat fuga la vecini și am bătut în ușă cu toată puterea. — Domnule Nakai! Vă rog, sculați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Robert se răsuci pe călcâie și rămase cu spatele la fereastră. — Nu știu, răspunse. — Oricum, am putea avea câteva discuții, urmă George. Și cum filozoful nu-i răspunse adăugă: Asta-i bine! Urmă o tăcere. Putea auzi respirația zgomotoasă a profesorului și pârâitul ușor al spetezei unui scaun pe care începuse s-o frământe mâna acestuia. Vă scrieți cartea cea mare, vreau să spun cartea finală? Nu. — Mă rog, n-am vrut să spun ultima carte, nu sunteți atât de bătrân, presupun. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Te-oi fi plictisit de-atâta amar de ani și născocești răutăți noi, ca să-ți treacă vremea mai plăcut. Dar cu mine nu te joci. Am să te găsesc oriunde te-ai ascunde. Am să mă bucur când voi auzi pârâitul coastelor tale sub cuțit. Nu cu mine trebuia să te pui. Dar dacă nu ești tu de vină? Mintea ta se Învârte singură În ale ei și nimeni n-o strunește. Singură, nici unei voințe supusă. Dar tot n-am cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oameni arși de soare, cu tradiții orale, cu găini și oi. O lume a lui „altfel” pentru mulți dintre locuitorii Europei de Vest. O lume a prafului de pe marginea drumului, a clinchetului tălăngii vacilor care se întorc de la păscut, a pârâitului microbuzului uzat cu care se întorc acasă cei câțiva navetiști. O lume a televiziunii locale, a ziarului sătesc care nu critică pe nimeni, o lume în care oamenii se cunosc cu toții pe stradă. O lume a contradicțiilor, în care noul
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
retrouver son âge du départ. La transformation physique du personnage n'est pas très spectaculaire à l'écran: îl retrouve des articulations et des muscles d'un homme de trențe à quarante ans; quand on lui rase la barbe, îl pârâit un peu plus jeune, mais le spectateur pouvait s'attendre à une métamorphose plus radicale peut-être ici, est-ce dû à la volonté d'une plus grande cohérence. Inversement , par quelques plâns on assiste au vieillissement précoce et accéléré de Véronica
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de mișcare; 3. Scenă filmată în acest mod. 38 "A gauche (contrairement aux fois précédentes où ils entraient à droite), Tiossido et Lasca entrent. Tiossido est toujours habillé en athlète: îl traverse la scène de gauche à droite. Lasca, infatigable, pârâit mécontente de son poulain. LASCA [...] Je te répète que tu te trompes de direction. [...] Enfin îl change la direction: îl revient à gauche [...] LASCA, satisfaite. C'est ça. C'est la bonne direction. Lasca et Tiossido sortent à gauche." (Fernando
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
pe care îl mișcai mașinal. Dezordinea din încăpere o apropia de haosul exterior, de parcă ăsta ar fi fost scopul vizitei... De la fereastră, i-am văzut îndepărtându-se liniștiți pe stradă și, o clipă mai târziu, au avut loc fuga sub pârâitul gloanțelor și moartea în ritm de dans a soldatului care, pivotând de mai multe în jurul lui însuși, a împrăștiat de jur împrejur obiectele confiscate, fragmentele acelea familiare ale vieții noastre de zi cu zi. S-a prăbușit, eu ți-am
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
scrijeliseră pământul chiar deasupra obrazului său. Se simțise pentru o clipă tras înăuntrul măruntaielor mașinii. Mirosul acid al metalului, apoi dâra verde-albăstruie a eșapamentului îi umpluseră plămânii... Din cealaltă parte a tranșeei, prin duduitul motoarelor, ajungeau până la el țipetele și pârâitul trupurilor sub șenile... Noaptea, prăvălit printre câțiva supraviețuitori din compania sa, într-o pădurice de brazi, pândi întoarcerea acelor secunde petrecute sub tanc. Adormi, dar somnul o luă pe căi ocolite, împinse o ușă ascunsă, tălmăci totul în limbajul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nebun. Într-un fel chiar înnebunise, aflând că locuința fratelui său care trăia în Moldova fusese jefuită, că jaful degenerase în omor și că cei care se dedaseră la asta înfigeau cuie în craniul nou-născuților. I se păru că aude pârâitul cu care vârful de fier străpungea capetele acelea abia acoperite de păr, i se păru că vede ochii larg deschiși ai copiilor. Zgomotul acela, privirea aceea îl urmăreau necontenit, împiedicându-l să audă mersul ceasurilor, să răspundă la zâmbetul celor
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aceluia În care trăim, apa reținută de harbuz vine din același loc, compatibil, cu condiția să nu fie adus el Însuși cine știe de unde; iată de ce, dacă mi se permite o mărturisire, prefer harbuzul de Iași, chiar dacă mă bucur de pârâitul lui mai târziu. Și Închei cu alte două bârfe despre hâtrul nostru prieten. E cam exclusivist, căci cu doi Într’o mână nu se poate; și, verde pe dinafară, adică naționalist, e roșu pe dinăuntru, adică internaționalist... chestia cu vopsitul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
clipa în care i-am dat una! A fost prima oară în viața mea când am dat într-o femeie! A fost nemaipomenit! Își vâră și cealaltă mână în cămașă și eu mă crispez în clipa în care aud un pârâit rău prevestitor. — Ți-o plătesc, nu-ți face probleme, zice, fără să clipească. OK, ce mai ai? Câteodată am impresia că Laurel vine să probeze haine, doar pentru simpla plăcere de a se lupta cu ele. — Apropo, ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
invitată să dea un șut. Normal că sunt violentă! Mi-a furat bărbatul! Mi-a furat bijuteriile! Ce se așteaptă? Își trage ofuscată o mânecă în sus pe umăr și eu mă crispez, în clipa în care se aude un pârâit. O plătesc, adaugă, fără să se oprească. Ți-a furat bijuteriile? zic. Cum adică? — Cred că ți-am mai povestit. Nu? În perioada în care Bill o tot aducea la noi acasă fără știrea mea începuseră să-mi dispară din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cea mai mică vină, sincer... Și pe urmă, amândoi părinții tăi să facă pojar! Zău, ce probabilitate era să se-ntâmple una ca asta! — Știu! Îmi iau un aer îndurerat. Ghinion pur și simplu! Dinspre walkie-talkie-ul ei se aude un pârâit și Robyn se întoarce cu spatele. — Da, zice. Poftim? Nu! Am zis lumină incandescentă galbenă! Nu albastră! OK, vin acum... În clipa în care ajunge la ușă, se întoarce iar spre mine. — Becky, trebuie să plec. Doar un lucru vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că victima, un bătrîn fără putere, va "scuipa" tot ce are. Se apropie și întinde mîna după baston. Atunci s-a produs fulgerul care l-a trăsnit pe bandit în moalele capului. Un zgomot surd, însoțit de un soi de pîrîit și atletul hoț s-a izbit secerat de pămînt. Ortiz și-a dat seama că-i foarte grav. Îi ridică ușor capul și-l pipăie. Da, fractură gravă. S-a înfundat osul, poate muri în cîteva secunde. Aleargă la stradă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dinainte, să te strivesc cu mâinile goale! De data asta nu-mi mai scapi! Eglord ridică sabia să se apere, dar brațul de fier al cerșetorului i-l prinsese deja pe-al lui ca Într-un clește. Se auzi un pârâit și sabia Îi scăpă din mâna care atârna ca o zdreanță. — Ar trebui să-ți sfărâm fiecare os pe rând, unul după altul. Dar nu vreau să-mi murdăresc mâinile. Vederea ta mă Îngrețoșează! Nu aici trebuie să mori, ci
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
chiar nu era mare scofală, fiindcă nu-mi intra decît vîrful). Totul a fost O.K. pînă am ajuns să ejaculez. La prima încordare, am simțit cum mi se rupe ceva. Mi s-a părut chiar că am auzit un pîrîit - dacă nu l-am auzit, cel puțin l-am simțit. Nu m-a durut deloc, dar, deși eram în brațele extazului, treaba m-a cam îngrijorat. După ce am terminat, mi-am tras repede chiloții pe mine, am ieșit de sub pătură
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]