63 matches
-
la gloanțe. Pentru el erau ca niște simple pișcături. Etrius ghici ce are de gând dragonul și țipă: -David!!! Fugi de acolo!!! -MORI! răcni David trăgând. Dragonul îl cuprinse pe David cu gura. Apoi, o închise. Se auziră mai multe pârâituri. Dragonul îl înghiți. Etrius era șocat. Nu mai știa ce să facă. Cu femurul și clavicula fracturată, David era ultima sa linie de apărare. Apoi își aminti vorbele generalului: ,,Cea mai bună metodă de a învinge un monstru antic este
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 by http://confluente.ro/Castele_cap_iii_flavius_jebelean_1329406605.html [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
ceva și de fiica diavolului m-a întrerupt cu un semn din mână. - Ssst! Plecați cât mai repede, vine tata! spuse minunea blondă cu palma paravan la gură, să auzim numai noi. Să fi auzit și să fi văzut atunci pârâituri de crengi, julituri pe picioare, bușituri. Au! Au! Nici n-am ajuns bine jos, că au și început să latre câțiva câini, treziți din somn. Mamă, ce tărăboi am mai făcut! În fuga noastră n-am mai închis poarta, câinii
FIICA DIAVOLULUI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Fiica_diavolului.html [Corola-blog/BlogPost/371264_a_372593]
-
În urma lui venea și excavatorul. Apoi oamenii se urcară pe casa examinând acoperișul. ― Nu-i bun de nimic, zise unul dintre ei făcând semn buldozeristului să înainteze. Cu lama ridicată, buldozerul se înfipse în pereții învechiți de vreme, surpandu-i. Pârâituri surde răbufneau în văzduhul încins. Acoperișul se aplecă mai întâi, după care se prăbuși de-a binelea. Câțiva țigani ce aveau, căruțele pregătite, se repeziră asupra lemnului, Hamilcar ridicând bucățile zdrobite din molozul ogrăzii. Câinele îi privea năucit. Niciodată n-
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_299]
-
Minunilor. Bărbații dădură semnalul ca toată lumea să se urce Înapoi În camion. Călătorii se urcară, camionul dădu cu spatele, iar apoi, cu motorul duduind, se poziționă În dreptul deschizăturii. Părea imposibil să intre pe acolo, dar vegetația cedă cu scârțâituri și pârâituri, iar camionul Își făcu loc prin poarta care-i opunea rezistență precum un nou-născut forțând perineul mamei sale. Pătrunseseră Într-o lume nouă vârstată cu verde, un univers sălbatic plin de viață, dominat de o singură culoare, care vibra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și nouă la sută din minunățiile naturii, căci pentru a reuși să vedem mai mult ar trebui să fim dotați atât cu vedere telescopică, cât și cu vedere microscopică. Prietenii mei Înaintau de zor, acompaniați de o orchestră de sunete: pârâituri de crenguțe rupte, fluierături de păsări și bâzâitul nazal al masculului broască-de-copac prin care-și face publică dorința de a sări pe o femelă. Bennie respira greu. Din când În când se Împiedica. Fața i se acoperise cu pete roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sub forța de recul a tunurilor. Ghiulelele căzură chiar lângă galera țintită, rupând vâslele. - Douăsprezece grade vertical, aceeași distanță, tunurile de la babord, foc! comandă din nou Francisco. De această dată, focul nimeri În plin. Ghiulelele căzură În mijlocul galerei. Se auziră pârâituri groase, ca și cum o imensă pădure s-ar fi zdrențuit sub apăsarea furtunii. Dar tunurile galerei erau și ele armate. Focul lor nimeri unul dintre catarge. - Vreau o manevră de apropiere pe mijloc, căpitane! Estorga cârmi nava Între cele două galere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
De la una dintre ferăstruicile care nu fusese bine astupată cu scânduri, un evreu a văzut clădirea fabricii de țigări și linia la una din cotiturile de la ieșirea din Iași: „Am văzut prin ferestruică oameni aruncați sub linie și se auzeau pârâituri, o femeie, româncă care era În fața vagonului lângă barieră și-a acoperit ochii cu mâinile și a Întors capul neputând privi aceste scene oribile de masacru. Trenul patina pe câmp În arșița soarelui Între Iași-Cucuteni XE "Cucuteni" și Podu Iloaiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
zecilor de perechi de aripi de zăpadă, îi induc Poetului un șoc ușor, ca un leșin plăcut. Trece o clipă..., trec două..., trei..., patru..., cinci și vertijul terorii întunecate contenește! Iluminatul public nocturn se redresează până la nivelul standard, iar vâjâiturile, pârâiturile și descărcările luminiscente, ale furtunii inexplicabile de spiriduși și paraziți electromagnetici, încetează. Asta a fost! punctează Îngerul, după ce Garda Albă se împrăștie, revenind la locul ei, de sus. Remiză! Am ajuns și noi la destinație. Și a sosit momentul să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cea mai teribilă emoție. În față, ca la vreo sută de metri distanță, către gardul dărăpănat al Uzinelor "1 Mai", se propagă amețitor o linie de fractură telurică, ca un pleznet de bici, eliberând din străfunduri emanații sulfuroase, fumarole, trosnituri, pârâituri, huruituri și niște irizații stranii, halucinante, nebulos-roșietice. Spiritele focului! Se deschide riftul! Portalul! le strigă Îngerul, cu un glas bubuitor, pedepsitor. Acolo...! Uitați-vă! Acolo! Chiar acolo! Acolo este Poarta Iadului! Puțul urgiilor! Prieteni... Ceea ce-mi aduce bine aminte
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Într-un cadru mai puțin oficial. Apoi, cei doi șefi de stat s-au retras pentru celebra lor conversație tête-à-tête, strict secretă. Redăm, În continuare, cîteva fragmente. NIXON: - Ei, ce zici, merge? Acum Înțelegi ce spun? CEAUȘESCU: - Aud numai niște pîrÎituri În cască. NIXON: - Poate nu l-ai reglat cum trebuie. Apasă de trei ori pe butonul albastru. CEAUȘESCU: - Da, da, seicias panimaiu! NIXON: - Vezi, că ai apăsat greșit. I-am dăruit și lui Brejnev un asemenea aparat. Butonul roșu e
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
șenile, și trăgeau la Întâmplare spre clădirea Întunecată a unui fost palat regal la Îndemnurile câtorva civili exaltați, cărora li se păruse că Îi zăresc pe sângeroșii dușmani ai revoluției. Câteodată focurile Încetau, se auzea câte o pocnitură ici-colo, apoi pârâiturile Începeau iară, aprige ori dezlânate, iar gloanțele făceau să sară bucăți de tencuială din zidurile palatului ori se izbeau cu zgomot metalic de gardul din fier forjat. Monstrulică se lipise de un grup de civili și Încerca să afle cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
21 și 22 de minute. Pământul își scutură zdravăn învelișul, cu convulsii, gemete înăbușite și vuiete înspăimân tătoare, îngrozitoare. Blocurile vibrează puternic și se clatină ca o pădure bântuită de o mare furtună, de-o parte și de alta, cu pârâituri și trosnituri din toate încheieturile. Unele imobile se prăbușesc, acoperind străzi și oameni cu mormane de betoane și cărămizi. Cad balcoane, coșuri de fum, fragmente de la geamurile sparte. Praful - ridicat deasupra blocurilor de locuințe și a altor clădiri prabușite - formează
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
aduși în sudul țării, aproape de granița cu Israelul, descărcări electrice în Maramureș și Crișana! 7 și 18 minute, Mircea Ionescu-Quintus "Legea de studiere a arhivelor Securității", CNSAS între colaborare cu Securitatea și cei care au fost obligați să devină colaboratori, pîrîiturile în cădere, nu-ți dai seama cînd alunecă pe jos, știrile curg în orori, îl mai și ridic, curg în bună stare! Larga Jijia albastru siniliu soarele în geam, la Dorohoi muzeul etnografic, nepoata mi-o iau în brațe cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de pâine și sufertașul de mâncare. Când se apropia ora de sosire a mamei de la spital, toate lichidele din pântecele noastre: sucuri gastroduodenale, gastrointestinale, stomacale și de care natură or mai fi fost, provocau o tulburare periculoasă însoțită de vâjâituri, pârâituri și pocnete incontrolabile, garnisite cu usturimi persistente, încât îți venea să te tăvălești pe jos de durere. În acest timp, glandele salivare, într-o efervescență alarmantă, fabricau atâta materie primă, încât nu puteam recepționa tot materialul primit și, tot înghițind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
atenție la fațadă celebrului Tribune Tower, descoperi c) ea conține fragmente din Acropole, din piramide, din Marele Zid Chinezesc, din Colosseumul român, precum și din catedrale și palate faimoase: turnul colonelului le Înglobeaz), le absoarbe și le transcende pe toate. Așadar, pârâiturile radioului cu reclame la rata Pekin și mânc)rurile franțuzești fondues, denumirile vinurilor, Împreun) cu știri despre dezastre și fapte revolt)toare peste tot In lume. Și aici, exact cum le-am l)sat, sunt c)rți, ziare și discuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
atins apogeul ar fi și volumul difuzoarelor din jur, dat la maxim, pentru ca pelerinii să poată asculta slujba în curs de derulare. Efectul pervers este că din înaltul cerului, din pâlniile metalice suprasolicitate se revarsă asupra mulțimii o avalanșă de pârâituri și pocnete mici și dese, cel mai mic foșnet al veșmintelor arhierești sau deplasarea trepiedului micro foanelor transformându-se la capătul celălalt al lanțului de transmisie într-o veritabilă catastrofă audio. Participare mediată tehnic la slujba de hram Ziua aceasta
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Istrate, era cel mai bun prieten al său din școală, recomandându-se o rudă a acestuia. A avut șansă, Istrate era acolo. Sunt eu, Valeriu, Valeriu Vodă, a șoptit tata. Linia telefonică era proastă, în aparat răsunau tot felul de pârâituri: tata abia a înțeles ce i-a răspuns colegul său, mai degrabă a ghicit: Valeriu, ești în viață, pe aici nimeni nu mai știe nimic despre tine! Tata a pus întrebarea care-l chinuise neîncetat, toată perioada acesta, de când fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
că pentru el numele tău e o poftă ca pentru apa rece, o dorință ca a unui copil de Moș Crăciun. Iar am impresia scrisorilor-testament; a fost scris în viața noastră să ne rupem ca creanga de pom, să auzim pârâitura despărțirii; dar eu doresc ca această creangă să-și găsească și în altă parte pământ de aclimatizare și înflorire, chiar dacă ruptura a fost atât de adâncă, încât a făcut să se piardă întreaga sevă a copacului mutilat. Mouetta, Mica, trec
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
continuă, pe trepiedele lor. - Avem lansarea, l-am auzit pe unul din asistenți strigând de la etaj. Piuitul instrumentelor deveni brusc insistent. Camerele continuau să pâlpâie în timp ce se roteau. Încuietorile ferestrelor din camera de zi produceau un soi de pârâit. Altă pârâitură și ferestrele săriră înspre afară, draperiile umflându-se, deși era o după-amiază rece de noiembrie. Apoi au încetat să se mai umfle. Draperiile nu erau acolo noaptea trecută, zise scriitorul. Nu le recunoști? întrebă scriitorul. Amintește-ți. Curentul de aer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la cea mai mare încredere în sine. Dar se vede că e scris oricărui începător să-și ilustreze debuturile prin oarecare stângăcie. Astfel, într-un rând am călcat orbiș pe o rochie de mătasă, încât, sfinte Haralambie!... Am auzit o pârâitură, de parcă s-au rupt în același timp și măruntaile în mine. O adevărată catastrofă. Poftim, acum găsește cuvinte de îndreptare pentru o așa crimă. Cu câțiva ani mai târziu aș fi putut să amintesc frumoasei doamne proverbul francez: Aux belles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de o melancolie emoționantă și scăldate într-o atmosferă de bunătate și admirație. Acest tablou de iarnă (În Carpați) are vigoare: În marile păduri ale Carpaților, furtuna de zăpadă face ravagii. Se aud urlete din trecătorile strâmte, suspine în pini, pârâituri și detunături pe Prahova, ale cărei ghețuri, purtate cu toată viteza, se vor izbi de cele ale Doftanei. Apele urcă și se revarsă din patul lor de piatră, ca un șuvoi puternic. Cu un zgomot de tunet, ele se învolbură
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Am auzit-o pe mami și am ciulit urechile: - Vii?... Patul a început să troznească, am auzit un arc zbîrnîind și mi-am dat seama că tata n-o să vină nicăieri, se întorcea pe partea cealaltă ca să nu sforăie. Dar pîrîiturile din somiera aceea nenorocita și descleiata abia acum se porniseră. Am mai ascultat ce-am mai ascultat și m-am intors cît am putut eu de încet. Oricum n-aveau cum să mă audă. V-am spus că stăteam cu
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
multă precauție: - Doamnă, am înțeles bine, sunteți...? Am repetat: - Soțul meu a murit în acea expediție. Spuneți-mi ce s-a întâmplat. Trebuie să știu ce s-a întâmplat. Omul a început să vorbească, dar vocea îi era acoperită de pârâituri, ca și cum furtuna de pe fir se întețise. Nu înțelegeam nimic. Nici nu mai puteam vedea sau vorbi din cauza lacrimilor. Am pus receptorul în mâna persoanei care se afla cel mai aproape și am plecat clătinându-mă. Gândul că voi fi nevoită
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
scoasă. L-am întrebat pe Buturuga dacă nu-l dezleagă, să mai alerge și el, să se bucure. Dar țiganul a obiectat, întins pe jos pe iarbă, aproape de botul calului, nu prea bătrîn, după dinți, si care smulgea iarbă cu pîrîituri de ierbivor puternic avînd din belșug hrană, ...a obiectat sau a zis, nu contează, că fiecare trebuie să stea la locul lui, cum i-a dat Dumnezeu să stea; și că nu-i bine să se învețe cu alte locuri
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
de uriaș pentru că totul a devenit fragil și insuportabil de efemer în trupul mamei. Totul este vechi în jur, casa este veche, cu florile uscate rămase în pervazul ferestrei, cu scara ciobită, cu vatra în care trosnesc ușor lemnele asemeni pârâiturilor unui disc vechi de pick-up, cu pereții afumați, cu patul asemeni unei copăi de piatră, un pat între leagăn și sicriu. Sokurov surprinde cu o sensibilitate pe care n-am mai întâlnit-o la niciun alt regizor această fragilitate a
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]