1,309 matches
-
în care trăiesc: sunt duri, rezistenți, nu se plâng când le este greu, luptă cu determinare să ajungă la țintă propusă. Așa cum o surprinde în creațiile sale autoarea, viața patriarhală, cu ritmul ei, dictat de curgerea anotimpurilor - ba iute, ca pâraiele de munte, ba molcomă, ca urcușul turmelor pe panta muntelui - se derulează după legi nescrise, bine cunoscute de oamenii locului. O importanță deosebită se dă efec¬telor vizuale, motrice, sonore, gustative, olfactive, ce sunt în perfect acord cu emoțiile și
LANSARE DE CARTE MARIA IONIŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 by http://confluente.ro/voichita_palacean_veres_1460532489.html [Corola-blog/BlogPost/368948_a_370277]
-
-mi: eu sunt tu și tu ești eu. Mă las purtat de valuri, renunț la orice țel fiindcă-i târziu să mai visez de-acuma. Din cerul fără stele, pe gânduri cade bruma ca-ntr-un frumos și desuet pastel. Pâraiele din mine au înghețat de mult, șuieră trist un crivăț crunt prin oase. Cad ierburile mele sub nemiloase coase, dar eu visez și-aștept un nou tumult ! Moirele Aproape sau departe, în propriul meu destin, Moirele îmi torc iar rostul
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1427824177.html [Corola-blog/BlogPost/382659_a_383988]
-
torc splendide veșminte. Simt poezia-n mine susurând dintr-un izvor ce picurând din gând trece prin suflet, inimă și sânge, prin orice fel de vis și sentiment și-ncet încet devine un torent ce-n calea lui mii de pâraie strânge. Simt poezia-n mine ca pe-o stea pe care al meu suflet o să stea. Anatol Covali Referință Bibliografică: Simt poezia-n mine / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1635, Anul V, 23 iunie 2015. Drepturi de
SIMT POEZIA-N MINE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1435075787.html [Corola-blog/BlogPost/353255_a_354584]
-
Lucrețiu), din explorarea vagului și ambiguității (Saint-John Perse), a livrescului, devenit material de construcție, în care oamenii își fac uneori case, demolând cețăți (T.S. Eliot) ș.m.d.” Pe lângă aceste modalități aproape clasice și paralel cu ele, există zeci de râuri, pâraie care vin de pe povârnisuri si se varsă în fluvii, în mări, apoi în ocean. Așa e si cu poezia. Se scrie multă poezie și se citește puțină. Se scrie poezie proastă si poezie bună. Depinde de talent, de cultura celui
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1414136021.html [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
apărăm Poezia pe baricade împotriva trivialității. Acest spațiu de grație numit Poezie trebuie să rămână oaza noastră de puritate și frumusețe interioară, care să curețe, să vindece și să producă plăcere și bucurie. Iată: “Primenire: S-a dus pudoarea la pârău / goală de prejudecăți / își arăta nurii / o priveam cu nonșalanță / sau fără / dar de departe / din imaginație în realitate / am încrustat în memorie / sfânta deliberare a frumosului / s-a îmbrăcat cu mine / beți de noi ne-am încălecat pe-o
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Un_florilegiu_liric_de_exceptie_antolo_cezarina_adamescu_1337168066.html [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
tonuri de smaralde roșește orizontu-n raze calde și vei avea în juru-ți paradisul dar nu uita pe pajiște culoarea de fraged ghiocel și vioreaua fundal sonor să fie turtureaua și-n geamuri și grădini, mușcata-floarea din picuri albăstrii să faci pâraie și decorează ierbile cu fluturi aleile să geamă sub săruturi și diamant strecoară-n stropi de ploaie spre răsărit când veghea se întoarce pe bolta largă curcubeu presară din roua zilei care te-nconjoară sau norii albi plutind pe cer
PICTEAZĂ-ŢI VISUL ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1475646481.html [Corola-blog/BlogPost/384353_a_385682]
-
care, fiind mai în vârstă, se căsătorise cu mult înaintea lui Piele. Bătrâ- nul Ion Teșcuț, zis Stăncete, tatăl lui Piele și al Măriei lu’ Zemțer, își avea gospodăria în mijlocul satului, puțin mai sus de locul în care Pârâu’ Arinilor (Pârău’ Arinilor) sau Pârâu’ Dosului, (Pârău’ Dosuli) traversează Calea Mare pe sub un pod de piatră, iar de-o parte și de alta a gospodăriei lui se aflau gospodăriile altor doi oameni cu același nume - un alt Ion Teșcuț zis Pâclă, și
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (II) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1474490475.html [Corola-blog/BlogPost/366404_a_367733]
-
se căsătorise cu mult înaintea lui Piele. Bătrâ- nul Ion Teșcuț, zis Stăncete, tatăl lui Piele și al Măriei lu’ Zemțer, își avea gospodăria în mijlocul satului, puțin mai sus de locul în care Pârâu’ Arinilor (Pârău’ Arinilor) sau Pârâu’ Dosului, (Pârău’ Dosuli) traversează Calea Mare pe sub un pod de piatră, iar de-o parte și de alta a gospodăriei lui se aflau gospodăriile altor doi oameni cu același nume - un alt Ion Teșcuț zis Pâclă, și tot un Ion Teșcuț, dar
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (II) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1474490475.html [Corola-blog/BlogPost/366404_a_367733]
-
în: Ediția nr. 1700 din 27 august 2015 Toate Articolele Autorului Cavale tânguie prin munte, Brăzdând cu mult prea lungi suspine, Tăcerea crestelor cărunte, Eu plec, gândindu-mă la tine. Chiar valea, iată, lăcrimează, Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste deal un clopot Chemând creștinii să se-nchine, La mine-ajunge doar un șopot Când plec, gândindu-mă la tine. Se-aude ceasul hohotind, Plecarea mea pe căi străine. Tu
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1440658315.html [Corola-blog/BlogPost/343968_a_345297]
-
o fărâmă de răgaz!? Străjeri de departe din Barodina, aman Ne-a trimis vorbă că imperatorul Traian Trece podul cetatic de peste Istru construit colan Și aruncă peste Dacia armata imperiului roman. Tot ce are Dacia pe câmpiile-i însorite, Râuri, pâraie, șuvoaie, în cale să-i fie năpustite, Să nu văd nici-un suflet în urmă rămas! Toată suflarea să se ridice înt-un glas! Să dăm foc, să otrăvim fântânile, nici chiar o fiară Să nu găsească hrană, de foame și sete
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 4 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Florile_sarmisegetusei_drama_istorica_in_versuri_tabloul_4.html [Corola-blog/BlogPost/357390_a_358719]
-
FEREASTRĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Un ger câinos se-așează-n noapte, Și țintuiește stele-n cale. E-așa de frig că-ngheață șapte Straturi de-omături de pe vale. Încremenesc pâraie-n unde, Ca niște nefirești fantasme Și orice-i viață se ascunde. Decorul, parcă-i rupt din basme! Iar astrul nopții pare-o umbră, Ce-i strâmbă nopții-nfățișarea, Făcând-o să ne pară sumbră Lucire ce chiorăște zarea. Sub
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1451976581.html [Corola-blog/BlogPost/368179_a_369508]
-
rupest Graiurile, ca taina din pântecul matern Cănd pruncul prinde miezul din etern. Născut, puiuțul cuibărit în scutec Simte primul alint, întâiul cântec E graiul mamei, aromă sonoră Smirna și tămâia din prima oră. Ea are-n glas susur de pâraie Iar în privire iubirea-i văpaie Crânguri de vise, adiate de vânt Boabe de mărgăritar în cuvânt. Din dor de dor se-apleacă smerit Peste pruncuțul abia adormit Cu glasu-i de miere îi cântă ușor Cântec de leagăn ocrotitor. L-
GRAIUL MATERN de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Graiul_matern_elena_armenescu_1378285277.html [Corola-blog/BlogPost/365005_a_366334]
-
să prefacă un loc fad, bizar, neprimitor, într-unul al plăcerii, dorinței, entuziasmului. Tot așa și apa. Peisajele care încadrează apa au cea mai dumnezeiască sublimitate. Apa în toate caracteristicele și expresiile ei din mediul natural, de la nori, ploaie, izvoare, pâraie, la râuri, fluvii, lacuri, mări, oceane, compune o frumusețe peisagistică mirabilă. Iată una dintre asemănări a apei cu femeia. Și iată altele: ca și apa, sau arta, femeia, atrage pe toți dar se lasă foarte greu cucerită; apa și femeia
EMIL VAMANU. VIAŢĂ, ADAPTABILITATE, SUPRAVIEŢUIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1430777429.html [Corola-blog/BlogPost/347105_a_348434]
-
totdeauna liniștea și tihna, dar nu pentru a fugi de lume, ci animați de dorința de a-și redobândi pacea și liniștea interioară. Locurile geografice alese pentru meditația lor au fost printre cele mai frumoase posibile. Și, de aceea, numeroase pâraie, luminișuri sau munți poartă nume de călugări. O scurtă istorie extrasă din scrierile cucernice ale zilelor noastre, probează, într-un fel, faptul că sihaștrii nu au vrut niciodată să se izoleze complet de lume “Călugărul Ilie Galaction a cerut unui
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1458893828.html [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
FEREASTRĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Un ger câinos se-așează-n noapte, Și țintuiește stele-n cale. E-așa de frig că-ngheață șapte Straturi de-omături de pe vale. Încremenesc pâraie-n unde, Ca niște nefirești fantasme Și orice-i viață se ascunde. Decorul, parcă-i rupt din basme! Iar astrul nopții pare-o umbră, Ce-i strâmbă nopții-nfățișarea, Făcând-o să ne pară sumbră Lucire, ce chiorăște zarea. Sub
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1420134187.html [Corola-blog/BlogPost/372802_a_374131]
-
-n zbor , e visul pe ape ce umblă , pe palmele timpului în izvoare de raze, e visul ce ochii-ți străpunge , până pe măgura zilei în picuri de rouă ; Ogrădeasa numit . Acolo florile cântă , și umbra și pașii , și apa-n pâraie ce curge , ca firul de iarbă ce urcă spre cer din tufele Ogrădesei . În tufe , acolo , pe patul de mușchi , savuram norii și cerul , tufele și umbra, parba și oile-n turmă la umbră când pasc . Era o plăcere pe
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 by http://confluente.ro/ioan_daniel_1497509222.html [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
steiuri ridată. Iar barba-i pădure, asprită de geruri, De chiciuri și nea e din plin pomădată. Tăria aceasta, cu oaspeți doar vânturi, Cu vremea ce trece, e tot mai frumoasă. Primit-a ca rosturi rotirea de vulturi Și dese pâraie versanții să-i coasă. Născută din el ca o lacrimă mare, Țâșnirea de ape spre vale pornește, Întâi nevăzută, apoi o cărare, Prin pietrele aspre atent șerpuiește. Mai murmură-n cale zglobie și-adună Grăunțe de rouă și picuri de
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1433656895.html [Corola-blog/BlogPost/352867_a_354196]
-
curajoasă, cu gradul de sublocotenent, și-a plătit cu viața avântul patriotic cu care conducea la atac plutonul. În seara zilei de 22 august 1917, după lupte grele, Ecaterina se afla cu plutonul său în tranșee, pe Dealul Secului, deasupra pârăului Zăbrăuciorul, în zona Muncelului. Observând că inamicul pregătea o ofensivă, Ecaterina a ieșit din tranșee ordonând soldaților din subordine să pornească la atac cu îndemnul: „Înainte băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!“. În acel moment a fost lovită în
EROINA DE LA JIU (1894 – 1917) de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 by http://confluente.ro/stefan_popa_1440143876.html [Corola-blog/BlogPost/378166_a_379495]
-
trifoi. Cu traiste grele în spinare, Merg petienii către târg, Cu opincile-n picioare, Niciodată nu se plâng. Biserica e sus în plai, Cu turnul înălțat spre cer, Cu hramul Sfântului Mihai, Din luna lui november. Ale Ciofului reci izvoare, Pâraie pline cu răchiți, Fete mândre-n sărbătoare, Și cu oameni foarte hotărâți. Referință Bibliografică: Drumul spre Petia / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 485, Anul II, 29 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile
DRUMUL SPRE PETIA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Drumul_spre_petia_mihai_leonte_1335759361.html [Corola-blog/BlogPost/361975_a_363304]
-
se ridică cele trei vârfuri, semețe, ale Țibleșului, în nord Dealul Gruimanu și Plaiul Moroșenilor, iar în vest comuna Lăpușul Românesc, în care se poate ajunge trecând Dealul Obreja”(p. 15)...cu un relief deluros-muntos (p. 18) ... numeroase izvoare și pâraie ce coboară de pe crestele munților, tăindu-și cu îndârjire albia prin relieful stâncos, pietros, toate obstacolele fiind învinse, fapt caracteristic tuturor apelor de munte. Beneficiază de o climă temperat-continentală, cu veri destul de răcoroase și ierni friguroase și lungi, ce țin
LOCURI, OAMENI, FAPTE ŞI TRADIŢII de VASILE BELE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 by http://confluente.ro/Grosii_tiblesului_locuri_oameni_f_vasile_bele_1330685680.html [Corola-blog/BlogPost/348305_a_349634]
-
piscina a pornit tot de la nostalgia unei copilării în care nu s-a putut bucura de prea multe lucruri. „Am vrut ca ei să aibă altă șansă decât am avut eu. Eu n-am uitat copilăria mea; eram prin toate pâraiele, prin toate bulboacele, care mai de care mai murdare, mai tulburi. N-aveam alte condiții. Odată, pe când eram directorul căminului cultural, în cadrul unei ședințe, am propus să amenajăm pentru copii un bazin de înot. Am rămas atunci cu un gust
În Vaslui, la nici 100 de km de Bălăbănești o comună model by http://balabanesti.net/2014/01/11/in-vaslui-la-nici-100-de-km-de-balabanesti-o-comuna-model/ [Corola-blog/BlogPost/339996_a_341325]
-
se ridicau pline de strălucire și, ca prin farmec, s-au contopit cu albastrul cerului, apoi au trecut peste câmpiile roditoare, dealuri împodobite cu pomi fructiferi și viță-de-vie, au survolat piscurile munților falnici, s-au oglindit în apa răcoroasă a pâraielor de munte, s-au așezat în prispa de dor a țăranului român, alintându-i suferințele, dându-i speranță și încredere. Ce se întâmplase de fapt? Da, iluzionistul fără pereche al sunetelor, virtuozul maestru Gheorghe Zamfir ne-a fermecat, ne-a
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1406786231.html [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
-mă, să te iubesc! Regina În jur, mii de stele țes drum de mătase. Iubirea-ntre ele, regină rămase! Coboară în suflet și-i toată un zâmbet, colindă albită de dor, purtată de dulce fior. Două vieți Viețile noastre, două pâraie, cu albii bine croite, revărsându-și preaplinul din beția ploii care-a trecut. Libere, undeva pe bărăgane, șuvoaiele se îmbrățișează. Pentru câtă vreme însă?! Dedicație În cumpăna serilor-fântâni pline ochi de neliniști voi legăna pentru tine șoapta dorului nebun de
CUVINTE DE IUBIRE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 by http://confluente.ro/Cuvinte_de_iubire.html [Corola-blog/BlogPost/348151_a_349480]
-
ferestre, să-și amintească de lumină și apă; se dezgheață pământul și aburii se ridică-n cer... Noaptea-și mai încearcă puterile cu minus, doar atunci când o cuprinde ceața și i se văluresc marginile de vânt peste șipotul deslușit al pâraielor. Dimineața, pe sub cerul decolorat, când orizontul își mărește distanțele, apari ca o limbă mișcată pe semicerc, în direcția în care fuge timpul. Vine primăvara ca o mângâiere de femeie cu buclele peste obrazul zilelor; simt cum și-n mine sângele
POVESTE DE IARNĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 by http://confluente.ro/Poveste_de_iarna_llelu_nicolae_valareanu_1333148702.html [Corola-blog/BlogPost/354817_a_356146]
-
marea cerului să zboare păsările călătoare ce sunt vâslași aducători de bucurie, voie bună, a lor cântece inconfundabile natura o inundă. Visez să fiu lumină prin alaiul variat de flori, ce ne dă viață prin imensitatea ei de culori, la pâraiele cu apă limpede, pur-cristalină, la mierle ce se-alătură orchestrei pe colină. Visez să mai trăiesc doar o singură noapte în fiecare zi ce mi-e atât de departe, să-mi amintesc cu drag și peste câțiva ani c-am
PRIMĂVARA MEA DIN VIS de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 by http://confluente.ro/irina_bbota_1425404471.html [Corola-blog/BlogPost/372773_a_374102]