16 matches
-
și certitudinea: „Cu atenție mărită/orice fată se mărită.” Abu Hasan de România nu s-a rușinat niciodată. Nu a plecat nicăieri. Nu s-a ascuns. E aici. Public. Face ce știe mai bine - le trage. Dependența prea multora de pârțâit și infamie nu-l lasă din brațe. De aceea, deocamdată, nu poate fi antologat. Când va fi, s-ar putea să avem de-a face cu un bubuit supersonic.
O noapte cât o eternitate by https://republica.ro/o-noapte-cat-o-eternitate [Corola-blog/BlogPost/338763_a_340092]
-
însângerate printre flori... - te coafează - fulger de milenii! târăscu-și nefirea pe sub poala Ta cutremură-și - sub dezmățul Cuvântului toți solzii morții - -armura lor preagrea ...cum s-ar mai dărui-aripii vântului! ...dar dorul lor saurian - arhaic Tu îl tratezi c-un pârțâit prealaic... *** SONETUL TIMPULUI trece vremea - trece vremea - trece vremea alergai prin viață - bestie năucă trece vremea - trece vremea - trece vremea nu-nvățai să cer - nici cum este de ducă n-am încredere-n lumină sau în noapte te privesc chiorâș
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 by http://confluente.ro/Solutia.html [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
oară? Nici nu mai știu bine cum a fost când ai intrat în mine" (Incognito). Nemulțumit pesemne de nepreciziunea și de vagul acestui dialog nocturn, meșterul pornograf adaogă o notă mai "intimist-naturalistă": " Și sărmana micuță, al cărei sex "pétait" (se pârțâia) ca un cal pus în buiestru". Partea întâi a acestei constatări e furată, fără fasoane, din Amintirile lui Casanova, ca pentru a ne dovedi că nici în materie de măscări Dumitriu nu poate fi de-a-ntregul onest și original. Dar
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
ce e predeterminat. Lucrurile astea triste, tragice, abia așteaptă să te atragă - pârnaia, clinicile, cozile pentru un blid de mâncare care știu ce-nseamnă omul înfrânt și strivit, îmbătrânit, în capul căruia și-au făcut toți nevoile și s-au pârțâit, cel căruia i s-a furat și ultima fărâmă de speranță. Și cine-o să se mire că ai pățit și tu așa ceva? Ești materialul ideal pentru asta. Apoi a adăugat: „Pe mine o să mă mire însă.“ Și: „Nu zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
servieta. „Trusa!” ordonase gângâvit Veterinarul. Celălalt bețivan aproape că o scăpase pe un mușuroi de paie amestecate cu balegă. „Prinde un vițel și contenționează-l!” „Să-l prind și să-l ce?” se scărpinase celălalt În chică. Veterinarul oftase, mai mult pârțâise din buze cu dispreț, arătându-și privitorilor deznădejdea de a fi obligat să lucreze cu asemenea personal sărac de minte. „Adică să-l ții bine, dobitocule!” „Păi de ce nu zici, bre, așa? Uite acușica!” După ce se prăvălise de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
omul-animal. Printr-un asemenea trup (pe care-l avem fiecare dintre noi), nu se mai vede nimic altceva decât mașinăria biologică. E un trup opac. Dar Tereza a descoperit, prin muzică și prin cărți, că nu suntem numai trup care pârțâie și elimină fecale, ci și suflet. Dacă vechea metafizică elimina total "murdăria" trupului; antimetafizica postmodernistă îl extirpă de suflet. Dar Tereza îi redescoperă o transparență prin care zărește sufletul pitit, ascuns. Acesta este, pentru ea, eul: "Nu vanitatea o atrăgea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Aneta la „domnul senator Rotică”, în Cernăuți. Ideea de a o duce pe mama de-acasă pînă în cimitir însoțită de muzică i-a aparținut Lucichii. Dezgustat de fanfarele de la oraș, alcătuite din mahalagii sastisiți și ireverențioși, care rîgîie și pîrțîie în timp ce însoțesc cortegiul, am avut anumite rezerve, „estetice”, dar nu m-am opus. Într adevăr, mama spusese nu o dată că „atunci cînd voi muri, să mă duceți cu banda”. Mi-o amintesc stînd în fundul grădinii, înspre Mihai al lui Gheorghe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e o formă de egoism: cred că nici nu le pasă de prezența celorlalți. Ceea ce contează pentru ei e „să se simtă bine”. Ce fac pentru asta? Unul cîntă popește, altul fluieră după motanii de pe alee, al treilea rîde și pîrțîie. Tustrei se culcă devreme și se scoală cu noaptea în cap. Dupăie, tropăie, trîntesc ușile. La cantină alte vecinătăți indezirabile. Ieri seară, între „feluri” (varză și budincă), am fost nevoit să ascult conversația unor țoape, evident de la oraș. Cea de-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
călca s-o pornească stătea pe ea acolo de parcă s-ar fi odihnit sau ceva și apăsa puțin pedala și BrRUUUM. Toți ceilalți gagii stăteau cu motoarele pe cric și le călcau și le călcau și nenorocitele tușeau și se pârțâiau și Tommy stătea pe cariciul lui cu roți ambalând motorul și scuipând scântei răsunând ca un duel de pistolari și apoi el o călărea prin zonă, în cerc și îi aștepta să-și pornească motocicletele. Dar Tommy era un tip
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
ori pe an: primăvara și toamna. În orice caz, nu iarna, pentru că nu mai suport frigul, sunt prea bătrân ca să mă readaptez. La drept vorbind, nici nu prea mă adresez scriitorilor care, știu foarte bine, nu catadicsesc să mă citească, pârțâie din buze și întorc foaia. Scriu pentru cititorii din România, pentru cititorii Cotidianului, ziarul care mi-a făcut cinstea să-mi ofere o rubrică săptămânală. — Bine, bine, știu eu toate chestiile astea. Dar când urezi scriitorilor să ia Premiul Nobel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
cu el relația asta confuză. Nu mi-a fost niciodată clar care dintre noi e în poziție de putere și care se supune. Hai cu mama, stai să te șterg pe gușuliță, că te-ai umplut de bale. Copilul se pârțâie. Tot te iubește mama ta, așa nesimțit cum ești. Copilul râde. — Ce-i de râs ? Poziționați copilul confortabil pe pat, alături de dumneavoastră, pe o parte. Susțineți-l cu brațul ca în imaginea alăturată. Nu mă uit la imaginea alăturată. Mă
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
fluturându-și cozile curcubeice în derâdere pe lângă ale noastre care stau umilite în genunchi, în timp ce ele trec în alai zgomotos călcându-ne în picioare, scuzându-și mitocănia printr-o reverență și o mângâiere de compasiune pe creștet, după care pleacă pârțâind neutrino îmbâcsiți cu hidrocarburi. De la Barieră până la Insula Mare, acolo unde întorc autobuzele la capătul orașului, se-nșiruiau blocuri suple cu 10 etaje magazine moderne susțineau înălțimile flancate de trotuare largi, mașinile zburau pe stradă cu viteză infernală, bolizi luminoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să nu folosise prilejul de-a se afla deja între gargarîcurile și mîncarîcul saloanelor Mărului de Aur. Unde, de la o anumită oră, ospătarii, loviți de băutură, aduceau tuslamamele, defilând în genunchi. Lăutarii, cu contrabasuri și țambaluri, mai crăpate ca sicriele, pârțâiau din buze la cuvintele mai deocheate ale șlagărelor, unele maimuțărite direct în engleză. Zburdau, pe acolo, vrafuri de chelnerițe gâdilicioase și moi ca franzelele, de nechezau și-i mardeau, de oha, cu frunțile de frapiere, pe acei dintre clienți care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca niște domnițe. Ho diábolos nemaiavând decât să întindă o mânecă a pijamalei pentru a o alege, dintre ele, pe aceea a cărei impetuozitate uterină îl orbise. Valsînd-o, aeropurtînd-o și abandonînd-o înaintea capului falsului preot, care nu ostenea nici să pârțâie din buze, nici să profereze ocări împotriva Numelui Preasfânt. Observând, mai apoi, că aleasa mânecii sale era Gabriela P. Mocanu. Învăluind-o pe Gabriela într-un tambur gros de noroi, și pornind, astfel, cu ea, scăldat în strigătele ei de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scot la suprafață cantități considerabile de material din trecutul îndepărtat, lucruri pe care până atunci le crezusem pierdute pentru totdeauna. Un moment din clasa a șasea (ca să citez doar o astfel de amintire), când un coleg, Dudley Franklin, s-a pârțâit prelungit și strident, ca o trâmbiță, într-o clipă de liniște, în mijlocul orei de geografie. Toți am râs, bineînțeles (pentru o clasă de copii de unsprezece ani, nimic nu-i mai caraghios decât un pârț), dar ceea ce a scos incidentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îți cresc direct din creier, ți-a albit creierul, tataie ! Dacă nu cumva s-a și netezit... Maca îi aruncă o căutătură jumate amuzată, jumate intrigată. — Boșorogule ! îi aruncă ea, încurajată. Nu ești în stare de nimic ! Doar să te pârțâi, ca ruginitura aia de motocicletă pe care abia dacă ești în stare s-o încaleci... Asta era mai mult decât putea îndura Maca. Brațul porni fără el, palma căzu fulgerătoare. Fata tăcu instantaneu. Pe urmele degetelor, obrazul începu să se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]