65 matches
-
părinții ei, în camera cu ferestrele spre răsărit, să-l aștepte, cuminte, pe Moș Gerilă. În fiecare an, parcă intenționat să-i facă în ciudă, acesta venea, cu sacul lui plin de cadouri, taman după ce ea adormea! Probabil o pândea, pârdalnicul, ca nu cumva să-l vadă și să-i ceară, Doamne ferește, mai multe daruri, decât îi putea el aduce! În primii ani ai copilăriei, „Moșu`”, mai tânăr și în putere, pesemne, îi lăsa brăduțul gata împodobit în „camera musafirilor”, lângă
DAR DE CRĂCIUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1482588375.html [Corola-blog/BlogPost/344807_a_346136]
-
la ființare conștiința de neam a lui Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare și Iancu de Hunedoara, a lui Neagoe Basarab, Mihai Viteazul și Matei Basarab, a lui Petru Rareș, Dimitrie Cantemir, Vasile Lupu și Constantin Brâncoveanu. În zorii acestui pârdalnic și prădalnic mileniu al treilea, când lumea întreagă pare a îngenunchea în fața dictatorilor Noii Ordini Mondiale și ai New Age, când, în România lui EMINESCU, BRÂNCUȘI, ENESCU, tânăra generație este lăsată fără busolă, fără repere (morale, civice, culturale), fără o
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut by http://uzp.org.ro/epilog-deschis-eminescu-romanul-absolut/ [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
brumă pe călcâie, căruia i se spune... „Toamnă”, și ce ne face, aflăm imediat: „Ne desfrunzește toamna de păcate,/ Ne spală trupu-n lacrimă de ploi/ Și ne-nvelește-n pleoapele lăsate/ Ale apusului ce-a obosit în noi./ Dar inima pârdalnică gutuie,/ Mai arde ca o flacără târzie./ Din amintiri iubirea vrea s-o suie/ În toamna vieții rece și pustie...” Oare de ce apusul obosește în noi? De ce obosim noi în apus? Pentru ce ne vine... toamna? Astea-s întrebările!... Domnul
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1488956065.html [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
ei, vrând chiar s-o cumpere. Refuzat civilizat, rămâne mofluz, privind cu jind după așa bijuterie. Asta se-ntâmpla vineri, socoti Calu. Și azi e marți! -Și-ai dat în weekend o roată cu mașina?! mă interesai eu pofticios ca un pârdalnic de puști. -N-ai să crezi! Nu m-am încumetat! Să mă bucur de răul altuia?! Nu-mi venea și basta! Dar azi mi-a trecut! -Cum?! abia putui să rostesc eu, minunat de-așa rapidă schimbare. -Da! Acum câteva minute
MOŞTENIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1488108042.html [Corola-blog/BlogPost/384880_a_386209]
-
lumea deveni-va dreaptă - (Și-asta va fi la Sfântu-Așteaptă!) Toți vor avea un rost mai bun Chiar dacă stau într-un cătun. Când lumea deveni-va bună - (Și-asta-i așa un fel de glumă!) În plopi vor crește doar fripturi, Pentru pârdalnicele guri. Când lumea deveni-va Rai - (Și n-o să fie-n luna Mai!) Toți răii deveni-vor buni Și nu vor mai ”sufla-n cărbuni”. Când lumea nu ne mai încape - (Și-n Lună vor acum să sape!) Suntem mai
CÂND LUMEA... de NELU PREDA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 by http://confluente.ro/nelu_preda_1494135480.html [Corola-blog/BlogPost/375889_a_377218]
-
mai arăta? Leana mea nici că are habar că peste câteva minute am să fiu lângă ea. Ce surprinsă o să fie când m-o vedea. Sărăcuța!... cum s-o fi descurcat? Mai ales acum când nu sunt de niciunele, iar pârdalnicul ăsta de răzbel, nici că are să se mai termine... până nu ne-o lua viața la toți.” A tras cârligul de la poartă ca să nu facă zgomot, dar Vruța, cățelușa pe care o crescuse de când era un cocoloș alb ca zăpada
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
e dormeza, aia de-o cărai tălică în cârcă?... I-a dat foc aia, dă-o dreacu!... Cine, puță, cine?!... ‒ Adriana. Cine altcineva?!... ‒ Ai?... Păi, de ce, puță, de ce? ‒ D-a dreacu ce e. D-aia! ‒ Oleleoooo, fir-ar ea a Pârdalnicului!... Păi, vă certarăți? îl descusu și asta, a lu’ Trancanele. Ne certarăm o țâră, aha! Ne certarăm, țață Marioaro, că o prinsăi, când îmi ciordea din bani. A dreacu, ea crezu că dorm, că sunt beut. Că-mi dete să
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1443848144.html [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
din alb și din roșu-dor cei iubiți se legau veșnic prin sărut de mărțișor. Dar feciorul ( iar spun bunii) Nebunatic,cum apare, zice-se c-a vrut să-ncurce calea Sfintei Maici Fecioare, Care, plină de mânie pe feciorul cel pârdalnic, i-a dat chip de buruiană de iubit, numit năvalnic... Dar trecură vremi de-atuncea și povestea nu-i uitată, Dragostea-i și-acum puterea ce ne-aduce la olaltă, Iar pe feciorașu-acela ce dădea iama prin fete îl sărbătorim
POVESTE DE DRAGOBETE de LEONID IACOB în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Poveste_de_dragobete_leonid_iacob_1330072574.html [Corola-blog/BlogPost/346834_a_348163]
-
-și amintea s-o fi mai văzut! Tocmai când își flutura brațele a cumpănire, simți că-i apucată zdravăn de umeri și trasă la drumul cuminte și fără ascunzișuri. Scăpase?! Sperietura și uimirea se uniră și Natalia trecu într-un pârdalnic de leșin, din care se trezi în amurg nemulțumită de slăbiciunea ei. Se urni din loc încetunel, privi în jur, apoi luând-o repejor la trap. Cum se descurca de minune printre hățișuri, îndemnă ce-ndemnă și ajunse în afara codrului
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1482660342.html [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
Prinsă de griji, nu văzusem cum apele Oltețului îmbogățite prin topirea zăpezii își lărgiseră matca, lăfăindu-se cam lacom și amenințător către maluri. Spre amurg cerul se-mbunginase grozav, iar noaptea părelnică ne trimisese la căldura sobei devreme. Tocmai pusesem sticlă pârdalnicei lămpi, când un trosnet ca de lemne frânte și-mpinse de-un vajnic tăvălug îmi spulberă tihna, gonind somnul. Ca femeie singură de vreme îndelungată, îmi aruncasem pe mine o flanea și ieșisem vitează în ușa odăiței să mă dumiresc
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1443940172.html [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
de-o zornăitoare cămeșoaie de argint, adevărată cuirasă... Încercă degeaba să se scuture... Nu-i venea a crede! Să i se-ntâmple așa pedeapsă?! Tocmai lui?! Și de ce?! Cu ce-ar fi greșit? Cum să fi lăsat mărunțișul pradă ruginii pârdalnice?! N-ar fi fost păcat?! Mare păcat, zău așa! Să se fi prăpădit bunătate de bănet?! Și tot întrebându-se retoric, neînțelegând cine să-i fi pus necazul în cârcă, încerca să-și lepede povara, să scape, să-și ușureze
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1441531922.html [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
veche glăsuia: „La vale cu proptele, / La deal cu opintele”. Când a trecut prin dreptul lui, / Dănilă-i zise omului: „Oprește-te puțin, om bun, / Căci am o vorbă să îți spun!” „Eu vreau să stau măi frate, dar / Nu vrea pârdalnicul de car! Hai, spune repede, ce vrei? Ai ceva bai cu boii cei?” „Ba n-am! Da’ carul tău, văd bine / Că vine singur după tine!” „Așa și este! Tu ce crezi? / Singur se mișcă, precum vezi!” „Ascultă! Știi ce
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1449202252.html [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
mai arăta? Leana mea nici că are habar că peste câteva minute am să fiu lângă ea. Ce surprinsă o să fie când m-o vedea. Sărăcuța!... cum s-o fi descurcat? Mai ales acum când nu sunt de niciunele, iar pârdalnicul ăsta de răzbel, nici că are să se mai termine... până nu ne-o lua viața la toți.” A tras cârligul de la poartă ca să nu facă zgomot, dar Vruța, cățelușa pe care o crescuse de când era un cocoloș alb ca zăpada
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ii_a_ultima_spovedan_marin_voican_ghioroiu_1376630680.html [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
din nemurire jocul copilăriei te face sa visezi?” Orgolliul timpului răspunde brăzdând adânc sentimente în curcubeul șoaptelor de iubire din durerile niciodată vindecate. Dor de fiecare fir de iarbă a trecutului cuprinde e-ul trist Rog fetiță din sufletu-mi pârdalnic : “Lasa-mi puțin timp pentru viața viitoare să mă pot bucura De infinită frumusețe a galopului.” Referință Bibliografica: Fetiță cu zulufi negri și ochii deschiși a miracol / Marioara Vișan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2358, Anul VII, 15 iunie
FETIȚA CU ZULUFI NEGRI ȘI OCHII DESCHIȘI A MIRACOL de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 by http://confluente.ro/marioara_visan_1497558735.html [Corola-blog/BlogPost/379506_a_380835]
-
călăreții, căciuli de miel, ișlice încurcându-se în cădere cu turbane colorate, străluciri de săbii și iatagane încrucișate, flinte șuierând amarnic... Și tot așa... Până să se dumirească de primejdia ce-l înconjura, se pomeni față-n față c-un pârdalnic de turc ce-și ațintea o pereche de ochi fioroși de sub turbanul căzut pe-o parte și-și mișca amarnic iataganul uriaș, înaintând spre puiul de românaș, gata să-i reteze viața. Amenințatul n-apucă să clipească a spaimă, că
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1480233055.html [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
la sosire. Ofițerul de serviciu spăla de zor un colț al gardului de ciment al Poliției. Din râvna sa era vădit că tare-ar fi vrut să scape de-un graffiti. Strecura în canoneala depusă și mormăieli de ciudă că pârdalnicul mâzgălici acționase atât de subversiv, încât nu fusese surprins, dar și meșterit, de nu se putea șterge bine, chiar și cu soluție specială. Între zâmbet și uluială, Antonel se-apropie, descoperind același desen văzut și-n gang, doar c-aici
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1473574347.html [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
văd cum arată, adică corespondând pe internet de ani buni! Eram acum însă, mult mai ponderat, căci mă drogasem și cu niscaiva hapuri tari, ca să fiu, cât de cât, ceva mai cum trebuie, căci mă atacase de-o vreme un pârdalnic de virus. Eram treaz, bine dispus, totuși cam pleoștit în sinea mea... Era deja ora prânzului, dar și Dorel Schor cu consoarta sa, Nadia, și Magdalena Brătescu cu soțul, amicul Vladimir, veniseră la timp. Iar când, imediat, au apărut înalții
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1463013314.html [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
Petrei, demult, când cu povestea “cucului armenesc” care spurca disdedimineață satul Humulești. Ca să-mi potolesc țâfna, mă răstesc la nevinovata mea pereche de-o viață, cerându-i imperativ ajutorul. Că iată ce i se poate trage bietului sătean de la un pârdalnic de ou! Și... ce-a urmat? O biata imagine prozaică, în baie: nevasta-mea ținea cu două mâini, la marginea căzii, haina mea de corvoadă în gospodărie, iar eu, că tot aveam mâna năclăită de materia lăuntrică a oului cel
BLITZ RUSTIC... CU OUL LUI COLUMB de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1484382800.html [Corola-blog/BlogPost/366989_a_368318]
-
părinții ei, în camera cu ferestrele spre răsărit, să-l aștepte, cuminte, pe Moș Gerilă. În fiecare an, parcă intenționat să-i facă în ciudă, acesta venea, cu sacul lui plin de cadouri, taman după ce ea adormea! Probabil o pândea, pârdalnicul, ca nu cumva să-l vadă și să-i ceară, Doamne ferește, mai multe daruri, decât îi putea el aduce! În primii ani ai copilăriei, „Moșu`”, mai tânăr și în putere, pesemne, îi lăsa brăduțul gata împodobit în „camera musafirilor”, lângă
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
părinții ei, în camera cu ferestrele spre răsărit, să-l aștepte, cuminte, pe Moș Gerilă. În fiecare an, parcă intenționat să-i facă în ciudă, acesta venea, cu sacul lui plin de cadouri, taman după ce ea adormea! Probabil o pândea, pârdalnicul, ca nu cumva să-l vadă și să-i ceară, Doamne ferește, mai multe daruri, decât îi putea el aduce!În primii ani ai copilăriei, „Moșu`”, mai tânăr și în putere, pesemne, îi lăsa brăduțul gata împodobit în „camera musafirilor”, lângă
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
strada Cardinal Iuliu Hossu, situată la două minute distanță. Nu pot rezista ispitei de a da o raită prin acel loc. Podul Elisabeta și împărăteasa Sisi Revin în parc, pe aleea principală, în dreptul podului Elisabeta de peste Someșul Mic. Un gând pârdalnic nu-mi dă pace și mă îndeamnă să trec pasarela, spre vechiul spațiu de promenadă al Clujului, care urcă în serpentine pe dealul Cetățuiei, cunoscut în limba maghiară drept „Fellegvár”. Îi dau curs și pășesc pe pasarelă, cu gândul de
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1444059873.html [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
științifică indubitabilă. Prima: formatul cărții, total inadecvat, primește o imprimare de literă minoră care face lectura enervantă, obositoare; un bizar și de neînțeles contrast între un caracter aldin (bold) și un corp nouă. A doua obiecție se referă la acel pârdalnic de cuvânt secret. Pe copertă, pe pagina de gardă, pe colontitlurile de pe paginile de stânga (fie și când nu trebuie!) cuvântul este scris fără ghilimele. În chapoul de pe coperta a IV-a, cuvântul apare cu ghilimele. Cum să înțelegem de
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
a IV-a, cuvântul apare cu ghilimele. Cum să înțelegem de acum cuvântul, cu sau fără ghilimele? Dacă formatul cărții, hârtia, caracterul de literă sunt, în principiu, atribute ale editurii (aliata tipografiei?!) - convenite însă și cu autorul, înnobilarea sau degradarea pârdalnicului de cuvânt cu ghilimele sau fără rămâne apanajul exclusiv al autorului. El știe cel mai bine ce propun... ghilimelele! Inconstanța scrierii cuvântului poate avea o explicație... de tip comercial, în primă instanță. Cu atât mai mult, cu cât după Evenimentele
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
însă socoteală Că-s mulți chemați, puțini aleși. Și-n alt loc: Pe osebitele cărări Toți ne-ndreptăm către un țel, Unii pe jos, alții călări. În poezia d-sale Ție3, d-ra Virginie Damian se arată dintre cei chemați (de către pârdalnicul neastâmpăr poetic), dar nu dintre cei aleși. D-ei se îndreaptă către țel, către nemurire, dar pe jos, nu călare. Ca să nu ne socotească cineva bârfitori de rând și dușmani ai muncei și industriei naționale, ne vom nevoi a dovedi
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
vie, cu un gust apropiat celui de miez de nucă, împletit cu nuanțe de stafide și de sâmburi de migdale, vinul Grasa de Cotnari rămâne unicat între vinurile dulci românești și străine. Optim în combinații cu desertur i rafinate. Cu pârdalnica ei fire Grasa-i ca un cal arab Duce n cârcă om subțire Dar prăvale pe cel slab. Grasa de Cotnari (dulce) Bijuterie a oenologiei românești, Grasa este un privi legiu moștenit de secole pe plaiurile vestite ale p odgoriei
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]