65 matches
-
Din acest motiv l-am dat în judecată." Cu alte cuvinte, dl Mihăilescu nu a dat în judecată Adevărul sau pe redactorul șef al ziarului, dl Cristian Tudor Popescu, autorul dacă nu ne înșeală memoria, și nu ne înșeală, al pîrdalnicei porecle. S-a abținut și atunci cînd Curentul a preluat-o. Dar cînd un corespondent de la Le Monde preia această poreclă, devenită notorie, dă în judecată cotidianul francez. Culmea e că dl Mihăilescu explică în Curentul, ziar care a preluat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15143_a_16468]
-
un soi de tabù... (cum nu poate exista o dată a nașterii sau dispariției de pe pământ a unui Zeu păgân trecut în vizită pe la noi) mă silește să mă situez în afara Timpului istorisit și socotit și poate chiar să presupun că pârdalnicul monument nici nu a fost disitrus, în noi... Altă curiozitate a însemnării din Carnetul, întâmplător chiar roșu, este că ea se poate citi flancată de două propoziții complet diferite de evenimentul istoric pe scurt relatat în pagină. Prima e o
Carnetul roșu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15197_a_16522]
-
cu vin. Iată cum descrie Homer hidoasa creatură ce s-a ghiftuit pe îndelete cu cîțiva dintre nefericiții săi oaspeți: Zise, și se hului, jos pe spate căzînd, dintr-o dată/ Și-astfel zăcea, într-o parte cu capul, căci somnul pîrdalnic/ Îl doborîse de tot: din gîtlej îi țîșneau vin cu resturi,/ Boțuri de carne de om - rîgîia și vărsa ca bețivii" (Odysseia 9, 371-4; citate, aici și în continuare, după traducerea lui Dan Slușanschi). Un personaj nu mai puțin respingător
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
îngerul “pînditor” certifică aci un mediu confuz din care “întunericul”, “umbra”, “pierzania” n-au dispărut. Orientarea dreptei conștiințe e anevoioasă: “pe-o creastă de nour întunecat/ în miezul pînditor al semnelor/ între bine și rău/ îngerul stă să strige// demoni pîrdalnici mă împresoară/ cu foșniri pieritoare// noaptea se îndesește/ în sinea sa fără capăt/ de nu i se mai vede văzduhului urma/ de nu mai știu pe unde ar fi să fie/ nourul și-ntunecimea// fruntea mi-e așternută în țărîna
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
la ființare conștiința de neam a lui Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare și Iancu de Hunedoara, a lui Neagoe Basarab, Mihai Viteazul și Matei Basarab, a lui Petru Rareș, Dimitrie Cantemir, Vasile Lupu și Constantin Brâncoveanu. În zorii acestui pârdalnic și prădalnic mileniu al treilea, când lumea întreagă pare a îngenunchea în fața dictatorilor Noii Ordini Mondiale și ai New Age, când, în România lui EMINESCU, BRÂNCUȘI, ENESCU, tânăra generație este lăsată fără busolă, fără repere (morale, civice, culturale), fără o
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
unicornul apele sâmbetei? pe lună neagră copitele lui daurite sparg nevolnica taină pe celălalt mal sub luceafăr de ziuă cărări de aer subțire aștern fiori și ispite către așteptarea visătoarelor fecioare Umbra prin tăceri a trecut prin tăceri o umbră pârdalnică de s'au înlăcrimat florile și văzduhul e prins în rana păcatului dintâi? nimeni nu deslușește mișcările răului întrebători fără dezlegare suntem stane de piatră sub desimea grea a norilor ce ne despart de lumini tăinuite
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
încheia romanul acestei eterne întoarceri acasă, scriitorul narator constată că în propria carte s-a strecurat jurnalul scris de propriul mădular - vă amintiți? - cel din primul capitol, camaradul înfierbântat de nurii bibliotecarei. Iată un fragment din jurnalul caimacamului în care pârdalnicul diarist notează ce știe el să facă mai bine: "Până să țipe mărmurită Anemona, maistorul de mine sunt în haznaua înglotelilor nesătule. Apa undezată s-a răspândit în cele mai tainice cărnuri și frumoasa răsfățului deapurpure își aridică huțanele lăsându
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
științifică indubitabilă. Prima: formatul cărții, total inadecvat, primește o imprimare de literă minoră care face lectura enervantă, obositoare; un bizar și de neînțeles contrast între un caracter aldin (bold) și un corp nouă. A doua obiecție se referă la acel pârdalnic de cuvânt secret. Pe copertă, pe pagina de gardă, pe colontitlurile de pe paginile de stânga (fie și când nu trebuie!) cuvântul este scris fără ghilimele. În chapoul de pe coperta a IV-a, cuvântul apare cu ghilimele. Cum să înțelegem de
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
a IV-a, cuvântul apare cu ghilimele. Cum să înțelegem de acum cuvântul, cu sau fără ghilimele? Dacă formatul cărții, hârtia, caracterul de literă sunt, în principiu, atribute ale editurii (aliata tipografiei?!) - convenite însă și cu autorul, înnobilarea sau degradarea pârdalnicului de cuvânt cu ghilimele sau fără rămâne apanajul exclusiv al autorului. El știe cel mai bine ce propun... ghilimelele! Inconstanța scrierii cuvântului poate avea o explicație... de tip comercial, în primă instanță. Cu atât mai mult, cu cât după Evenimentele
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
lui, a fost vorba de o șurubelniță cu capul În cruce, dar alții, după dorință, noroc și competență, s-au dotat cu foarfeci de grădinărit, târnăcoape, pile, clești, ciocane, role adezive, acid pentru arderea revoltaților, pulverizatoare de plante pentru inducerea pârdalnicei rugini În articulațiile inamice, adică orice unealtă cât mai puțin susceptibilă de-a găzdui În interior o „conștiință mecanică“, acel ceva a cărui apariție dusese la dezlănțuirea revoluției. Ce este Însă o „conștiință mecanică“? Când și În ce condiții apare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o metodă autohtonă prin care mai îndulcește hapurile amare ale străinătății: stăm bine acum, în toamnă, în raport cu unele prevestiri făcute de guvern la început de an. Creșterea PIB e mai mare, producția industrială și exporturile așijderea. Lăsând la o parte pârdalnica problemă a importurilor, care cresc știu ele de ce, rupând balanța comercială, dacă ne uităm dincolo de acești frumoși parametri, chiar găsim un clasament în care România este nici mai mult, nici mai puțin decât lider mondial. Nimeni nu ne întrece când
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a elabora un roman nu garantează reușita. Dincolo de reguli, în athanorul fiecărui roman se află ingrediente alchimice misterioase, uneori necunoscute chiar și autorului. Cel care sapă după ele, cu rezultate fructuoase sau mai puțin relevante - ați ghicit, firește! - este tot pârdalnicul de critic literar. Juriul de decernare a premiilor Colocviului a fost alcătuit din Nicolae Manolescu (președinte), Gabriel Dimisianu, Irina Petraș, Cosmin Ciotloș, Alex Goldiș. Premianții ediției: Dumitru Radu Popescu (Premiul pentru întreaga operă), un cristian (Premiul pentru debut în roman
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
chipul mamei. Tata vroia să se alăture grupului de homălăi ce se duceau la Montreal și mama nu putea să-i curme, sub nici un chip, hotărârea. Era în 1927. Cu inima îndoită de tristețea florilor ce pier atunci când le prinde pârdalnica brumă, am săltat, totuși, alături de zbanghii uliței mele și ne-am oprit în fața porților de alamă ale Pipicușei. Era tartorele și împărăteasa întregii Rudne căci toate lighioanele și ceata lui piticot ce se afla în fața chiliei sale fuseserăm aduși pe
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
însă socoteală Că-s mulți chemați, puțini aleși. Și-n alt loc: Pe osebitele cărări Toți ne-ndreptăm către un țel, Unii pe jos, alții călări. În poezia d-sale Ție3, d-ra Virginie Damian se arată dintre cei chemați (de către pârdalnicul neastâmpăr poetic), dar nu dintre cei aleși. D-ei se îndreaptă către țel, către nemurire, dar pe jos, nu călare. Ca să nu ne socotească cineva bârfitori de rând și dușmani ai muncei și industriei naționale, ne vom nevoi a dovedi
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
ei, vrând chiar s-o cumpere. Refuzat civilizat, rămâne mofluz, privind cu jind după așa bijuterie. Asta se-ntâmpla vineri, socoti Calu. Și azi e marți! -Și-ai dat în weekend o roată cu mașina?! mă interesai eu pofticios ca un pârdalnic de puști. -N-ai să crezi! Nu m-am încumetat! Să mă bucur de răul altuia?! Nu-mi venea și basta! Dar azi mi-a trecut! -Cum?! abia putui să rostesc eu, minunat de-așa rapidă schimbare. -Da! Acum câteva minute
MOŞTENIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384880_a_386209]
-
călăreții, căciuli de miel, ișlice încurcându-se în cădere cu turbane colorate, străluciri de săbii și iatagane încrucișate, flinte șuierând amarnic... Și tot așa... Până să se dumirească de primejdia ce-l înconjura, se pomeni față-n față c-un pârdalnic de turc ce-și ațintea o pereche de ochi fioroși de sub turbanul căzut pe-o parte și-și mișca amarnic iataganul uriaș, înaintând spre puiul de românaș, gata să-i reteze viața. Amenințatul n-apucă să clipească a spaimă, că
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
la sosire. Ofițerul de serviciu spăla de zor un colț al gardului de ciment al Poliției. Din râvna sa era vădit că tare-ar fi vrut să scape de-un graffiti. Strecura în canoneala depusă și mormăieli de ciudă că pârdalnicul mâzgălici acționase atât de subversiv, încât nu fusese surprins, dar și meșterit, de nu se putea șterge bine, chiar și cu soluție specială. Între zâmbet și uluială, Antonel se-apropie, descoperind același desen văzut și-n gang, doar c-aici
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
văd cum arată, adică corespondând pe internet de ani buni! Eram acum însă, mult mai ponderat, căci mă drogasem și cu niscaiva hapuri tari, ca să fiu, cât de cât, ceva mai cum trebuie, căci mă atacase de-o vreme un pârdalnic de virus. Eram treaz, bine dispus, totuși cam pleoștit în sinea mea... Era deja ora prânzului, dar și Dorel Schor cu consoarta sa, Nadia, și Magdalena Brătescu cu soțul, amicul Vladimir, veniseră la timp. Iar când, imediat, au apărut înalții
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
Petrei, demult, când cu povestea “cucului armenesc” care spurca disdedimineață satul Humulești. Ca să-mi potolesc țâfna, mă răstesc la nevinovata mea pereche de-o viață, cerându-i imperativ ajutorul. Că iată ce i se poate trage bietului sătean de la un pârdalnic de ou! Și... ce-a urmat? O biata imagine prozaică, în baie: nevasta-mea ținea cu două mâini, la marginea căzii, haina mea de corvoadă în gospodărie, iar eu, că tot aveam mâna năclăită de materia lăuntrică a oului cel
BLITZ RUSTIC... CU OUL LUI COLUMB de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366989_a_368318]
-
e dormeza, aia de-o cărai tălică în cârcă?... I-a dat foc aia, dă-o dreacu!... Cine, puță, cine?!... ‒ Adriana. Cine altcineva?!... ‒ Ai?... Păi, de ce, puță, de ce? ‒ D-a dreacu ce e. D-aia! ‒ Oleleoooo, fir-ar ea a Pârdalnicului!... Păi, vă certarăți? îl descusu și asta, a lu’ Trancanele. Ne certarăm o țâră, aha! Ne certarăm, țață Marioaro, că o prinsăi, când îmi ciordea din bani. A dreacu, ea crezu că dorm, că sunt beut. Că-mi dete să
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
veche glăsuia: „La vale cu proptele, / La deal cu opintele”. Când a trecut prin dreptul lui, / Dănilă-i zise omului: „Oprește-te puțin, om bun, / Căci am o vorbă să îți spun!” „Eu vreau să stau măi frate, dar / Nu vrea pârdalnicul de car! Hai, spune repede, ce vrei? Ai ceva bai cu boii cei?” „Ba n-am! Da’ carul tău, văd bine / Că vine singur după tine!” „Așa și este! Tu ce crezi? / Singur se mișcă, precum vezi!” „Ascultă! Știi ce
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
Prinsă de griji, nu văzusem cum apele Oltețului îmbogățite prin topirea zăpezii își lărgiseră matca, lăfăindu-se cam lacom și amenințător către maluri. Spre amurg cerul se-mbunginase grozav, iar noaptea părelnică ne trimisese la căldura sobei devreme. Tocmai pusesem sticlă pârdalnicei lămpi, când un trosnet ca de lemne frânte și-mpinse de-un vajnic tăvălug îmi spulberă tihna, gonind somnul. Ca femeie singură de vreme îndelungată, îmi aruncasem pe mine o flanea și ieșisem vitează în ușa odăiței să mă dumiresc
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
de-o zornăitoare cămeșoaie de argint, adevărată cuirasă... Încercă degeaba să se scuture... Nu-i venea a crede! Să i se-ntâmple așa pedeapsă?! Tocmai lui?! Și de ce?! Cu ce-ar fi greșit? Cum să fi lăsat mărunțișul pradă ruginii pârdalnice?! N-ar fi fost păcat?! Mare păcat, zău așa! Să se fi prăpădit bunătate de bănet?! Și tot întrebându-se retoric, neînțelegând cine să-i fi pus necazul în cârcă, încerca să-și lepede povara, să scape, să-și ușureze
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
din nemurire jocul copilăriei te face sa visezi?” Orgolliul timpului răspunde brăzdând adânc sentimente în curcubeul șoaptelor de iubire din durerile niciodată vindecate. Dor de fiecare fir de iarbă a trecutului cuprinde e-ul trist Rog fetiță din sufletu-mi pârdalnic : “Lasa-mi puțin timp pentru viața viitoare să mă pot bucura De infinită frumusețe a galopului.” Referință Bibliografica: Fetiță cu zulufi negri și ochii deschiși a miracol / Marioara Vișan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2358, Anul VII, 15 iunie
FETIȚA CU ZULUFI NEGRI ȘI OCHII DESCHIȘI A MIRACOL de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379506_a_380835]
-
brumă pe călcâie, căruia i se spune... „Toamnă”, și ce ne face, aflăm imediat: „Ne desfrunzește toamna de păcate,/ Ne spală trupu-n lacrimă de ploi/ Și ne-nvelește-n pleoapele lăsate/ Ale apusului ce-a obosit în noi./ Dar inima pârdalnică gutuie,/ Mai arde ca o flacără târzie./ Din amintiri iubirea vrea s-o suie/ În toamna vieții rece și pustie...” Oare de ce apusul obosește în noi? De ce obosim noi în apus? Pentru ce ne vine... toamna? Astea-s întrebările!... Domnul
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]