130 matches
-
Motivul senzualității se înnobilează prin mixarea lui cu motivul fertilității: "Eu sînt venit ca să-mi redobîndesc vederea, să Te țin în chivotul gurii fierbinți ca pe spermatozoidul gîndirii, să simt cum îți întinzi în mine rădăcinile și crengile, cum îți pîrguiește în mine roadele. A crede înseamnă a-L lua pe Hristos în tine, a fi gestant în duh, a fi maică" (Psalmul 1). Apendicele ambiguu al acestei fiziologii jubilante îl reprezintă implorarea masochistă: "Fă-mă bubos, Doamne, ca să nu mă
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
-un gând trecător Frunzele știu-l, verzuile, Când sub foșnetul lor Ard în aur gutuile Sub o dungă de nor Crengile, cerului du-i-le Când sub zariștea lor Ard în aur gutuile Vitraliu Nucul, prin foi ruginii își mai pârguie nucile. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu nălucile. Sălcii, pe râturi pustii Le mai scutură ploile. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu nevoile. Plopul, pe frunze-arginții Tot mai tremură zările. Tu te ții, te mai ții
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
poeți ai neamului românesc al cărui stil poetic propriu dă versului voiculescian o fizionomie în care recunoaștem cu emoție trăsăturile cele mai ascunse și totodată cele mai adânci ale sufletului strămoșesc. În el ni se descoperă cumințenia pământului și frumusețea pârguită la soarele de peste veac al credinței creștine, dar și vâltoarea și zbuciumul cumplit al marilor genii omenești. Nu e o poezie ușoară, nici lesne de prins în comoditatea formulelor convenționale. Nu e o poezie de petrecut timpul cu ea, de
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
poetul cărora, magnific, nu doar în proză (,non prosa modo, sed etiam carmine") este Mateiu: "Sunt seri10, spre toamnă, adânci și strălucite/ Ce, luminându-mi negura-amintirii,/ Trezesc în mine sufle- te-adormite// De mult, încât cad pradă amăgirii/ Când cerul pârguit la zări cuprinde/ Purpura toată și toți trandafirii,// Și-n sânge scaldă para ce-l aprinde/ De vii văpăi..." Or, singurul pandant (,complementara") acestor purpuri bizantine nu poate fi, desigur, decât negrul: al "negurii"... uitării, al nopții și al morții
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
Mariana Filimon Acuarelă de iunie Oasele simt apăsarea luminii în grădina amiezii doar silabe adun roade ale singurătății pârguite în taină ocrotite de nori de viscoliri viitoare simplă abatere de la fapte ireversibile e ca și cum aș strânge mareea la sân Recuzită Erau făpturi ale ceții erau niște goluri și plinuri de o tristețe inexplicabilă cum numai în vis se întâmplă
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
cea de ieri aș împărți cu tine nuditatea iubirii aș contura ispita cu păsările focului discretă cum e luna la pătrar să luminez așternutul cu gust de piersică și sare până când dimineața firul și-l toarce tras din coama nopților pârguite de plăceri Dacă aș mai fie cea de ieri ți-aș respira lâncezeala înrourată de patimi și șoapte până când din inima noptii se recită ziua într-o cafea amară satisfăcut ai spune bună femeii în care te-ai adăpostit înainte de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
La culesul viei tonul și atmosfera amintesc mult de poezia nostalgică a lui Iosif: "Am lăsat pridvorul casei sub umbrarele de nuci,/ Urmărind, urmînd poteca, șipotul de apă vie;/ Pasul nostru sperie sturzii hrăpăreți și, sus în vie,/ Dulci se pîrguiesc la soare strugurii de pe butuci". Sau în Drumul strămoșesc: "E seară, brazii lung șoptesc/ S-așterne drumul strămoșesc/ Iar dorul lui ne poartă". În rest, tot sumarul acestui volum definitiv poartă adînc însemnele parnasiano-simboliste care, pînă în 1923, au irigat
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
-mi pasă de-această hașură. E semn c-am trăit și zăduf, și arsură, și sete, și zbucium, și ger, și-ncleștare, și spaime, și furii,și zbor,și-ncântare... S-a dus tinerețea... S-a dus ca o ceață... Se pârguie vise pe ramuri de viață și asta îmi pare că-i tot ce contează, că umbra-mi respiră profund și visează, că bate și-n piepturi mai verzi decât brazii, că-mi mângâie-o rază de soare obrajii. S-a
CA UN ABUR de AURA POPA în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380253_a_381582]
-
din Evul Mediu până la Regina Elisabeta. Din toate treptele sociale și punând pe foaia de hârtie îngrijorări diverse, expeditoarele fac mai mult decât să le învețe istorie pe urmașele lor din pension. Scriind, conturează o lume a femeii, care se pârguiește în cele patru secole care despart misivele, scurte și funcționale, ale soțiilor de domnitori, de impresiile literare, în franceză, ale Dorei d’Istria. Nu știm ce vor fi învățat școlărițele lui Iorga din această treptată dezvelire a sensibilității, care transformă
Ăste foi de dânsa scrise... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3923_a_5248]
-
văpaia imnurilor de glorie." Urmând lui Pindar, Hölderlin scrie în romanul Hyperion, una din cele mai semnificative poeme privind bucuria darului divin al creației: Numai o vară, una singură, dăruiți-mi, puternice Zâne, Și-o toamnă în care să se pârguie cântu-mi, Pentru ca inima mea, bucuroasă de preaplinul Dulcelui joc, să moară apoi. Sufletul care în viață divinul său drept Nu l-a primit, hodină nu află nici în bezna din Orcus. Și totuși, dacă-ntr-o zi lucrul sfânt ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Al-Andalús, cu atât creștea setea ei după manuscrisele arabe care vorbeau despre stele și despre lumile dinlăuntrul lor, care deslușeau numele plantelor vindecătoare și arătau cum se fac decocturile și pasta subțire cu care se unge trupul acoperit de răni pârguite pentru a face sângele să se închege și să prindă crustă. Isabel la segunda voia să știe totul despre poțiunile cu praf de argint care scad arșița, despre gramatica arabă și coloanele fine ca un gât de lebădă care se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de omizile care îndrăzneau să apară pe frunzele abia mijite. Apoi căutau fel de fel de insecte, care ar fi îmbolnăvit copacii și ar fi îngreunat rodirea timpurie. Acum stau mulțumiți și privesc cum livada înflorită mai ieri, azi își pârguiește poamele la soare. Ici-colo cireșele zâmbesc printre ramurile mulțumite de greutatea lor. Dar ce-i asta? În vârful cireșilor au apărut niște arătări cu haine și căciuli, cu rochii și batice asemănătoare gospodarului și gospodinei care au îngrijit până acum
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
am luat o carte și un caiet, poșeta, În care aveam telefoanele mobile și multe altele, și am pornit prin livadă. Iarba era cosită de cel mult două zile. Mirosul de fân proaspăt te Îmbăta cu aduceri-aminte. Merele, abia se pârguiau, ca și prunele, de altfel. De culoare albastru Închis, cărnoase, ușor acrișoare, prunele mi-au făcut cu ochiul. Am cules câteva mai coapte și le-am mâncat mai apoi, la umbra unui măr, stând pe o grămăjoară de iarbă cosită
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vină o fi fost culoarea frunzelor, focul ce ardea în sufrageria hanului din Woodstock, doar asta să ne fi înmuiat pe amândoi? Să fi fost chiar tandrețe ceea ce am simțit unul pentru celălalt sau să fi fost aici mâna toamnei pârguind bostanii (John Keats) și aburindu-i pe turiști să se lase extaziați de nostalgia unei vieți simple și mirifice? Să nu fi fost decât tot doi erotomani dezrădăcinați, locuitori ai junglei de beton, care făceam pe noi în blugii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o întrebare de complezență, e o acuzație indirectă, e un fel de a mi se da cu tifla. Fiindcă, uite așa, Fana s-a măritat, visează să facă mai mulți copii și are marea vanitate de a descoperi prima roșie pârguită de soare-n grădină. Dar Ovidiu? Întrebă Carmina și se temu că fără să vrea îi dădea ultima lovitură Sidoniei, se strânse în ea de încordare, simți cum speteaza scaunului îi intră în spate, avu impresia că tegumentele Sidoniei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și-i va duce În zbor, Împrăștiindu-i printre crengile părului, rochița roză, cu multe flori de culoarea vișinei, fără mâneci, prin ale cărei decolteuri joase de la subsuori, ochii ageri zăreau În anumite momente mici porțiuni de sâni ce se pârguiseră binișor, cordonul Înnodat În față cu fundiță și ... sub fundiță, ei, ei!, oare ce-o fi?, se Întrebă băiatul, cu privirea lipită de locul În care rochițica făcea un V și de unde plecau cele două picioare cu pulpe fine și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
împlinise în primăvară doispre-zece ani, era înfloritoare. După ce trecuse prin tunsoarea "zero", părul auriu, îi devenise bogat, buclat și strălucitor. Hrana oarecum completă pe care mă străduisem să i-o asigur ca și viața în aer liber și mișcarea, îi pârguise pielea, îi colorase obraji, îi dăduse o suplețe gingașă care începea să aibă rotunjimi de femeie. Ochii migdalați, care îmi aminteau fără încetare de Simion, scăpărau de inteligență și de maliție. Era răsfățata comunității noastre și mai ales a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de evoluția plantelor tinere și gingașe puse cu propria mână în pământ, la încolțit. Ce bucurie avea, doamne, când vedea primele frunze răsărind din pământ, primele firișoare de tulpină ridicându-se spre cer, primele flori, prima roșie începând a se pârgui... La flori, bunica, apoi mama ei, o ținuseră pe lângă ele, căci odată, din prea mult elan și puțină cunoaștere, dorind să plivească printre flori, scosese toate crăițele bunicii din pământ. Arm surâse amintirii: buna ei dragă, calmă ca întotdeauna, îi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
se lasă limitativ redusă la nucleul ei geografic: „elle est toute ou je suis", proclama eroul cornelian. La capătul Lusitaniei, și pe tărîmul opus al Mediteranei, am mers pe urmele acestui rebel, în Africa, înspre Tanger, acolo unde imaginația vechimii pîrguise merele de aur, fermecate, culese de Herakles, acolo unde mitologia localiza de asemeni lupta eroului cu Anteu, care-și refăcea mereu vlaga în contact cu glia maternă. Sertorius ar fi pus să i se dezgroape osemintele, o statură înfricoșătoare, spun
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
integreze-n sistem/ să-și arunce fundul pe fotolii plușate/ lăsați-mă în pace cu lecțiile de istorie/ mie îmi plac învinșii/ idealiștii/ luptătorii nepregătiți și stângaci// iubesc proștii din care viața mușcă până la os/ și pe mânioșii tocmai bine pârguiți pentru morgă." (Nu mă mai încurc cu obiecte uzuale de scris). Dacă fandările morale și mersul în contra curentului sunt puțin forțate, evident regizate, ca un rol al deplinei independențe de opinie, versurile finale sunt de o elaborată frumusețe. Marca distinctivă
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
de vremelnicie ascunsă, a nimănui niciodată; doar a ta! dospită între catafalcuri de crengi fecioralnice, mângâiată în flămânzirea gurilor de vânt,argint prins la urechile primăverii, voluptate și tremur pe fiecare arcuș ce mă sorbea pe coapse, pulbere de iubire pârguită în amurgul unui singur anotimp, și țipăt prelung, și bocet sugrumat în cearșafuri de floare, și cânt în fânarul cosițelor de rouă care-mi spălau arșița buzelor,însetate de săruturile tale de lemn mirosind a pudoare, o trecere dezvelită pe
TRECERI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385298_a_386627]
-
2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Liniște. Acum e liniște. Natura când plânge, când râde. Păsările zboară la fel de grațios. Au mai plecat, au mai rămas. E timpul toamnei romantice. E timpul absenței și al împlinirii. Ultimele roade se pârguie. Ultimele flori își dezvăluie splendoarea. Octombrie are culoarea lui. E veselă și tristă în același timp. Roșu cu galben devine portocaliu sau arămiu. Așa sunt și sufletele noastre. Bucuroase pentru contopirea culorilor ce se imprimă plăcut pe retina amintirilor, sau
LINIȘTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382346_a_383675]
-
-n tăcere și să-ndrăznesc parcă îmbie să îți răsfir ca adiere cosița lungă arămie să nu te temi când mâini pe coapse ți-oi așeza întâi ușor căci ele fi-vor doar sinapse nestăvilitului meu dor iar para buzei pârguiește piersici în sâni când îi dezmiardă dulceața lor ademenește și pe oricine pot să piardă ales îți sunt iar tu aleasă ca flăcări gemene în ruguri mire ți-oi fi iar tu mireasă ce se vor odrăsli în muguri *** Ciclul
DRAGOSTEA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382415_a_383744]
-
își înaltă voiajorii și amândoi îi urmăream. Îmi povestea mereu câte ceva și avea control absolut asupra alegerilor. '' Aveam douăzeci și unu de ani. Locuiam în zona Gării, cu părinții, frații și surorile mele. Era pe la sfârșitul lui iulie, nucul din grădina vecină pârguise bine, abia așteptau puștii din cartier, băieți și fete, că fata vecinilor, o domnișoară de nouăsprezece ani, tare frumoasă, să-i cheme să le dea dulceața de nuci verzi...O minunăție! Ea locuia doar cu bunica, trebuia să-și termine
BRODERII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383489_a_384818]
-
fost „spălată “ de apele Dunării, Mihai Vișoiu alegând Galațiul drept loc de popas în peregrinările care aveau să îi inspire prozele scrise ori nescrise încă, dar și pe cele infinit mai multe nerostite, ținute ghemuite în gând până când se vor pârgui și vor crește. Este vremea tinereții, vârtejul vieții, un vârtej din care Mihai Vișoiu a ieșit triumfător nu numai ca om, dar și ca scriitor, condeiul său pornind a pune pe hârtie câte ceva din gândurile ținute la pritoc, înainte de a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]