205 matches
-
la ea cu luare aminte. Încetul cu încetul Vicenta se liniștise. - Am o pajiște în josul râului, lângă niște arini, și an de an, cam pe vremea asta, noaptea, apare o urmă foarte ciudată. E ca o roată, și iarba rămâne pârjolită. Căutătorul de minuni a întrebat-o dacă poate s-o deseneze, și ea a răspuns că nu, dar putea s-o facă bărbatul ei. Acesta, fără să scoată o vorbă, a luat pixul și hârtia pe care i le întinsese
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
este economia de mijloace a poetului, atât de la locul ei într-un sonet. Aidoma câinelui din Pompei, în panica sa, blocat în prag de torentul de lavă (ușa nemaifiind o stavilă între un înăuntru ocrotitor și exteriorul de temut, deja pârjolită și consubstanțializată în focul monstruosului lichid), eul poetic ar mușca și el în Dumnezeu - ,în cenușa lumii" - cu conștiința că astfel își va păstra ,tiparul" în divinitate (de vreme ce ea este, în acest caz, ,plumb, scrum și nor"). Aceste două expresii
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
își întâlnește adevărații contemporani. Pascal, desigur. Chamfort care-l prezintă lui Seneca, dar și Nietzsche, Joseph de Maistre, Chestov, Dostoievski și împărăteasa Sissi - a cărei anorexie legendară l-a sedus pe loc. în metafizică, îi plac doar schilozii, saturnienii, marii pârjoliți. Are oroare de constructorii de sisteme. Simte o paranoia fatală în fiecare teoretician. De unde catalogul obsesiilor lui - de la muzică la insomnie, de la teologie la ideea de sinucidere - care-l bântuie ca tot atâtea constante. De unde, așijderi, s-o spunem în
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
în pictura ei, nostalgia imperativă a materialității, a epifaniei. Dacă ar trebui găsit undeva un spațiu potrivit pentru Sultana Maitec, acela este fie curtea bizantină în plină mistică a vidului, în plină transă iconoclastă, fie un alt spațiu cu vegetația pîrjolită și redus la coordonatele lui esențiale de către un soare necruțător. Într-un mod paradoxal și imprevizibil, Sultana Maitec folosește materia cromatică, dar una puternic impregnată de energii spirituale, valorile fundamentale - alb/negru - și culorile sacre - aurul și roșul (purpura), pentru
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
odată cât avem. De parcă n-am fi Învățat nimic din cataclismul Înaintașilor noștri. Ajuns aici, Începusem să mă enervez din ce În ce mai mult. Și pe bună dreptate. De nenumărate ori mă Împotrivisem Marelui Consiliu În aplicarea planurilor radioactive. Când imense suprafețe rămăseseră pârjolite și necultivate de atâtea milenii, noi ne intoxicam puținele zone fertile de după cataclism cu tot felul de substanțe menite să sporească producțiile de rizomi În special și de tuberculi În particular, hrana noastră de bază. Întotdeauna le argumentasem cu documentele
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
de măsline, că pielea să-i lucească diavolește, mustață și-o vopsește cu kohl egiptean, ca gură să-i foarfece nelumește, îi place să momească femeiuști planturoase, cu pîntece vinoase, apoi îi plac poveștile cu iz sărat și aspru, romanțele pîrjolite, zile și nopți întregi ar sta și-ar asculta dacă ar găsi un rostitor cu vorbe bine rînduite. Își spune el însuși Haidoș, fiindcă știe că se trage din os zeiesc, în spatele ochelarilor negri de plastic, privirea i se arcuiește
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
06 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului ÎN CĂUTAREA "EU-lui" Ai urcat cărări ascunse Printre steiurile munților, Si in jos spre vremi apuse Privești calm și gînditor. Spre înaltul cerului I-ti salți fruntea dogorita De asprimea gerului, Si cu fata pîrjolita Cauți sensul 'Eu-lui". Vulturi zboară printre crește Că și visurile tale, Te gîndești ce sînt aceste Răscoliri mistuitoare. Mai privești odata-n jos Către punctul de plecare, Un nor mic,ușor,pufos Se așază peste vale. Te așezi ușor pe
IN CAUTAREA EU-LUI de EDI PEPTAN în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380684_a_382013]
-
și despre apelul pe care îl va face în perioada următoare către toți votanții dreptei. "Vor fi asemenea apeluri publice: mergeți, uitați-vă mai departe de ceea ce pare astăzi dreapta și ajutați într-o construcție. Nu cred în politica pământului pârjolit", a spus Ungureanu.
MRU: Traian Băsescu greșește. Sper ca Diaconescu să nu fie folosit by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/28268_a_29593]
-
văzut să se întâmple ce s-a întâmplat astăzi“, spunea un localnic despre incendiul din 18 iulie care a înnegrit o imensă suprafață de teren și a ridicat fumul în văzduh până la kilometri înălțime. Au fost diferite opinii asupra suprafeței pârjolite: Protecția Civilă timișeană a apreciat-o la 2 000 de hectare, pompierii de la noi din județ au vorbit, într-o primă fază, chiar de 5 000 de hectare. „A fost un eveniment fără precedent ca suprafață și mod de manifestare
Agenda2004-30-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282673_a_284002]
-
al continuității în ticăloșie a echipelor ce i-au succedat lui Ceaușescu la conducerea României. Trăind într-un prezent perpetuu, iritați la gândul de a se proiecta măcar câteva minute în viitor, actualii guvernanți au adoptat odioasa tactică a terenului pârjolit. Departe de a pune vreo cărămidă la edificiul șubred al țării, așa-zișii democrați nu sunt interesați decât de prezervarea meschinelor privilegii. Din acest punct de vedere, țărăniștii bat absolut orice record de nesimțire. Pozând în victime ale totalitarismului, zornăind
Pisoii tupamaros by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17841_a_19166]
-
Ion Diaconescu, beneficiază de aprecierea a doar cinci procente din populație și când șaptezeci și cinci la suta îl considera totalmente lipsit de credibilitate?! În acest context, cănd moartea e cât capră pe capetele noastre, guvernanții recurg cu cinism la tactică pământului pârjolit. Dacă l-am înțeles pe dl Constantinescu în 1996, când, în pofida tuturor evidentelor și a bunului-simț, l-a numit consilier pe fiul d-nei Zoe Petre, motivând că popularitatea îl îndreptățește la orice abuz, mă întreb ce altceva decât nerușinarea și
Trepãduscheala by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17440_a_18765]
-
în pictura ei, nostalgia imperativă a materialității, a epifaniei. Dacă ar trebui găsit undeva un spațiu potrivit pentru Sultana Maitec, acela este fie curtea bizantină în plină mistică a vidului, în plină transă iconoclastă, fie un alt spațiu cu vegetația pîrjolită și redus la coordonatele lui esențiale de către un soare necruțător. într-un mod paradoxal și imprevizibil, Sultana Maitec folosește materia cromatică, dar una puternic împregnată de energii spirituale (valorile fundamentale - alb/negru - și culorile sacre - aurul și purpura), pentru a
Nunta lui Cripto cu lapona Enigel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16688_a_18013]
-
de la paralelă cu Game of Thrones la referirile la Angela, trimiterile la Coelho și câte și mai câte... Mai sunteți și alții care știți ceva de poporul brazilian, azi? Oare ar trebui să începem să strângem ajutoare? Pansamente pentru inimile pârjolite? Bani, ca să meargă toată națiunea la psihoterapie? Hârtie, ca să-și poată țipari Coelho toate cele 16 române pe care le-a scris azi-noapte, de nervi? Oare ce-ar trebui să le mai trimitem? Mai propuneți și voi. Foto Shutterstock
Știe cineva ceva de poporul brazilian? E bine? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18227_a_19552]
-
surdă sfâșiam din cer Senin și stropi de liniște-absolută, Te căutam în clipă și-n eter Să-mi lecuiești în piept iubirea mută. Și bâjbâiam, de dragoste orbit, Prin pâcle reci, flămând de-o sărutare, Cu cerul gurii fad și pârjolit, Visând la buze moi, cu gust de floare. Sau îți pândeam - furiș, ca un tâlhar - Privirile, sperând să mă brodească, Și regretam că nici nu ai habar Cât poate-acest tâlhar să te iubească... Mă condamnam că nu pot să-ți
IUBIRE MUTĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380284_a_381613]
-
în care se amestecau și suferință, și amorțeală, de parcă m-ar fi înțepat o mie de ace. Am auzit cum pielea și carnea îmi scot un sunet mărunt, poc!, poc!, iar ce-am resimțit când sângele mi le-a umezit, pârjolite cum erau, m-a dus cu gândul la pământul aflat îndelung sub secetă peste care dă deodată ploaie binecuvântată. În acele momente, inima mi-era încâlcită precum cânepa și mă-ncercau simțiri fel de fel. Ca un meșter vopsitor cu
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
te-ntorci cu doctorul. Du-te la spital. Du-te la prefect, s-aducă el un doctor dacă nu vrea să vină nimeni. Nu sta. Da, da, bâigui Cerboaica, îmbrăcând la repezeală rochia uscată de soare, impresionată de singurătatea câmpiei pârjolite de arșiță și de gândul bătrânei, bucuroasă că-i din nou slobodă, dar încă nevenindu-i să creadă, rămânând locului, incapabilă să scoată o vorbă și să înțeleagă ceva, privind fața îngropată în rana pământului, în țărâna plină de taine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
din mașină, arătând spre locul unde găsiseră cu ani în urmă un măgar rătăcit, iar acolo, lângă stânca aceea, murise o vacă, nu se știe de ce. Avea amintiri personale care însuflețeau glia, care legau oamenii de o bucată de pământ pârjolit, dar la fel de drag și la fel de frumos ca și o pajiște cu iarbă mănoasă. Mma Potsane se aplecă în față. — Acolo, exclamă ea. O vedeți acolo? Văd mai bine de la distanță. Acum o văd. Mma Ramotswe îi urmări privirea. Savana devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sclipitoare pe care le formase potopul și, în câteva ore, o nuanță verzuie se așternuse peste maro. Smocuri de iarbă, floricele galbene, tulpini agățătoare se ițiră prin pământul acum afânat și transformară totul într-un verde luxuriant. Bălțile secate, depresiunile pârjolite fură, dintr-o dată, inundate cu apă maronie ca mâlul, iar apa curgea din nou în albiile râurilor, până mai ieri fâșii uscate de nisip. Anotimpul ploios era miracolul anual care îngăduia vieții să existe în aceste ținuturi secetoase - un miracol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
asta nu știam. Capitolul 31 Sari la un moment anume, nicăieri în mod special, doar Brandy aproape moartă pe podea și eu îngenuncheată deasupra ei cu mâinile acoperite de sângele ei de Prințesă Alexander petrecăreață. Brandy țipă: — Evie! Și capul pârjolit al lui Evie se ițește înapoi înăuntru prin ușa de la intrare. — Brandy, scumpete, zice Evie. Ăsta a fost cel mai bun dezastru pe care l-ai făcut vreodată! Spre mine, Evie fuge și mă sărută cu scârboasele ei buze topite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mamei. Rugase dirigintele să lase aranjamentul așa cum era și Mara îi rămase alături, în bancă. Cazarea se făcu la cabană, în decorul ruginiu de toamnă târzie. În pustietatea pădurii, tinerii se dezlănțuiră. Făcură foc de tabără și dansară în jurul vreascurilor pârjolite. Pe măsură ce frigul le îngheță mâinile și obrajii, se retraseră să mănânce sărmăluțe cu mămăligă caldă, în aspectul țărănesc al sălii de mese. Urcați în camere, instalară boxele, orga de lumini și, o dată ce muzica cuprinse clădirea, fetele dădură năvală în fața oglinzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și lalele. Inci tată parcă de acest „jurnal de călătorie“, Descriptio Molda viae se Încheagă la numai cîțiva ani după aceea. Așadar, războiul curuților se sfîrșise, iar Rákóczi peregrina pe la curțile Europei. CÎmpurile de bătălie din nordul Ardealului rămăseseră Însă pîrjolite, oamenii se trăseseră spre munți, smîrcurile și nisipurile năpădeau pămînturile nelucrate. Părintele repopulării comitatului de Sătmar și al relansării vieții economice În zonă a fost tocmai Sándor Károlyi, cel ce se aflase În fruntea rebeliunii curuților, dar căruia i se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fărădelegii și crimei. Primele impresii ale scriitorului fixează consternarea sa precum o sentință definitivă: "Am văzut mulțimi cenușii care, chiuind și suduind murdar, spărgeau geamuri în trenuri, am văzut cum sunt omorîți oamenii. În Moscova am văzut case distruse și pîrjolite... fețe obtuze și pline de cruzime... Am văzut mulțimi care asaltau intrările băncilor zăvorîte, luate cu japca, cozi ale foamei lîngă prăvălii, ofițeri hărțuiți și vrednici de milă, am văzut fițuici de gazetă unde se scrie, de fapt, despre unul
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
un alb curat, de nedescris. Doar în ținutul unguresc, până jos la Mureș, albul nesfârșit se întrerupea din loc în loc. În aproape toate satele se ițeau din zăpadă rămășițe de grinzi negre, carbonizate, plopi calcinați își înălțau în văzduh crengile pârjolite ca niște uriașe mături înnegrite, - ziduri fără acoperiș, cu laturile maculate de foc se încrucișau pe la colțuri de ulițe năruite, alături de pereții conacelor, castelelor părăsite, pustii, într-o tăcere fără viață. Zăpada voia parcă să cuprindă tot, a suflat peste
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
se iveau de sub ea miraculoase pete purpurii, alunecoase. Zăpada a îngropat uniform totul, cu o albeață imaculată, egală, doar aceste pete nu le putea acoperi. Ele reapăreau, degeaba le acoperea. În grădinile de altădată, prin iedera călcată în picioare și pârjolită, și chiar mai încolo, pe tarla, se ridicau din loc în loc morminte săpate de curând, în jurul cărora dădeau târcoale, se încăierau câini vagabonzi. Și stoluri mari de ciori coborau din cer, croncănind năpraznic. Era o iarnă cumplit de tăcută; mai
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
de aramă închizându-le gâtul și pe care la rândul lor nu îi vizita nimeni și vor fi împinși fără flori spre cimitirul pe care indivizii cu sapele l-au părăsit lăsându-i acolo în mijlocul grâului veșted și al ovăzului pârjolit și tata fără să se preocupe de ovăz, un străin pentru mine la fel cum eu un străin pentru el asemănători cu rubedeniile din fotografii în ceea ce mă încăpățânez să numesc casă fiindcă nu știu ce alt nume să-i dau, prea
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]