134 matches
-
combinație de suburbie abandonată. Dacă mergi pe bulevardele împărăției lui Vanghelie îți vine să-l votezi. Se cunoaște ceva, îți spui, chiar dacă blocurile sînt vopsite în combinații de culori detestabile. Dacă Vanghelie și-ar fi luat consilieră pe cea mai pîrlită florăreasă din sectorul 5, ar fi ajuns la rezultate mai puțin grețoase, dar la fel de bătătoare la ochi. Or după ce Vanghelie a ajuns să candideze și la Primăria Capitalei, modelul lui a fost considerat de succes chiar și de primarii aleși
Bucureștiul luat în arendă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11509_a_12834]
-
este conceput de Lia Bugnar, actriță și dramaturg, însă este asumat de mai mulți artiști, revoltați de pamfletul din "Cațavencii", semnat de Radu Alexandru. În textul incriminat, se spune despre Oana Pellea, printre alte multe critici, că „are trei roluri pârlite“, dar că "tipa ține să ne amintească, în caz că uităm de unde-i vine valoarea, că e fiica lui tac-su". Citește textul integral al scrisorii adresate directorului publicației "Cațavencii", Mircea Dinescu „Domnule Mircea Dinescu, Considerăm articolul apărut în ziarul «Cațavencii», ziar
Revolta artiștilor, după criticile aduse Oanei Pellea: Domnule Dinescu, mizeria care se revarsă din articol ne lovește pe toți by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/65287_a_66612]
-
nu e ca globalizarea ailaltă - de care suntem fripți - cu proletari din toate țările și celelalte... S-a văzut. Nu m-aș mira dacă, azi-mâine, devenind noi în fine europeni-europeni - să mă ierte naționaliștii noștri vizionari - vom rămâne tot niște pârliți... Din cauza lenei, din cauza corupției nevindecate, cerșelilor noastre ortodoxe precum și luărilor la mișto, în general. Poate doar așa, ratând spectaculos ce ne puserăm noi în cap, să ne știe lumea: A, ăia!... - și să se descopere astfel pe hartă mai repede
Simplițian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11280_a_12605]
-
calendar dintre diversele grupe de interese din partid. 2005 e un an care, obiectiv vorbind, trebuia să ducă la actuala tensiune: în clipa de față, oamenii care se confruntă nu mai sunt - cum erau cei de la începutul anilor '90 - niște pârliți puși pe căpătuială, ieșiți din mizeria atotcuprinzătoare a comunismului. Nu, acum e vorba de o confruntare pe viață și pe moarte între oameni și încrengături extrem de bogate. Acum e vorba de un război al conturilor din bănci și al controlului
Rebelii de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11944_a_13269]
-
nici un efort... stai, stai că parcă mi-aduc aminte,...nu, direct, pe loc: Pavel Chihaia !... Autorul Blocadei, întâiul roman românesc, apărut numaidecât după război, un pontic, un dobrogean, în a cărui voce mai sună, era să uit! firele de iarbă pârlite, dobrogene, bătute de vânt, cu șfichiuirile lor muzicale. În căminul de pe strada Mătăsari, de la mătase, care și ea, nu știu cum, abia acum îmi dau seama că intra în compoziția sunetelor lui Chihaia, erau mulți studenți deosebit de înzestrați, ca Dorel Cazaban,Teodor
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
el la spital ca să-i lase bilețelul, instrucțiuni pentru viitorul lui Mark Schluter. Un înger autostopist, spunându-i Calc-o, du-te. Unde să se ducă? Spre accident; prin accident. Aici. Se ridică în picioare, tremurând din pricina revelației. În verdele pârlit al acestui câmp se înalță pete negre, iar vederea lui se îngustează. Corpul lui vrea să se lase în jos, dar el îl forțează să se îndrepte. Se întoarce la Farview în fugă. Din creierul lui ies scântei ca dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
suna metalic. Domnul Sanowsky fusese plecat de acasă. Tata a devenit recuperator. Recuperator. Când rostise cuvântul, domnul Sanowsky avusese un râs hoțesc. „Negrii recuperează de la alții și noi de la ei. Indivizii trăiesc ca în cocină, totul acolo e slinos și pârlit. Dacă ți se deschide ușa, trebuie să-ți astupi repede nasul. Nu-și plătesc chiria cu lunile, deci nu ne rămâne altceva de făcut decât să ne prezentăm la ei în persoană. Teodorescule, tu ai să stai doar în spatele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cine cât îi datorează domnului Lindabury. Coboară absolut în fiecare duminică în zona locuită de negri căci, după cum îmi spune el, acesta-i cel mai bun moment pentru prinderea recalcitranților care nu vor să scoată din buzunar cei zece-cinșpe cenți pârliți, stipulați a fi plătiți săptămânal. Se pune la pândă în locurile unde ies bărbații la soare și încearcă să le smulgă câteva parale amărâte înainte ca aceștia să se facă mangă cu sticlele lor de vin „Morgan Davis“, țâșnește ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
chiul. Pe urmă ne-a frământatat pe toți gândul sinuciderii, așa cum s-a mai întâmplat anul trecut cu un băiat din a opta B. Apoi ne-am gândit la o răpire, dar cine să răpească o sărăntoacă ciungă și doi pârliți? În final, am dat vina pe noi înșine, însă era limpede că nu suntem vinovați (ne-am apărat unul pe altul de parcă ne cunoșteam de o viață, a fost interesant). Până la urmă am acordat interviuri unei reviste de paranormal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
brumă argintie, zăcea carnea roșie. Osânza năpădise pe mese și scaune, ba chiar și pe dușumea, dând de lucru mâțelor care, prea sătule, o alegeau cu scârbă, scuturând-o. țintuit în ușă de urechi, capul porcului, cu ochi uciși, rânjea pârlit, iar picioarele, date și ele prin pară, atârnau. rase, în cârligul din tavan. Afară, dârele de sânge și balta măcelului, unde mai mirosea a șoric ars, ademeneau din câmp stăncuțe lacome. După ce jertfise godacul, Belioaie, poreclit Gafton, hodinea suflecat pe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
aia mecanică din plastic decât cu tine! Aia are mai mult sex appeal în degetul ei mic decât ai tu în întreg trupul ăla putregăios! Când o să am chef de o curvă, o să-mi plătesc una. — Cum îți permiți, căcăcios pârlit?! spuse Sally și se aruncă asupra lui. Wilt se trase în lături, fandând, și se pocni de sacul de box. în clipa următoare călcă pe o mașinuță de jucărie și derapă prin cameră, apoi se ciocni de perete și căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
am zărit două biluțe roșii, legate cu elastic, din cele cu care își prind fetițele părul. Cu cât culoarul devenea mai întortocheat, cu pereții de pe care acum se scurgea apa în șuvoaie groase, irigând florile palide de licheni și mușchiul pârlit din care, la trecerea noastră, fugeau un fel de căpușe, cu atât aceste reziduuri se înmulțeau: fire de lână colorată, fotografii rupte în bucăți, bilete de tramvai, brațe de păpuși de cârpă, metri întregi, jilavi, de hârtie igienică. Un cub
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care îi adusese blugi măsura cincizeci și opt, pentru dosul ei imperial, care-i băgase pe gât un casetofon nichelat, ca să asculte Frank Sinatra și Cleopatra Melidoneanu, care pica din când în când pe la ea și râdeau amândoi de scriitorașul pârlit care-o ceruse de nevastă. În vară, Mary lăsase nasul mai jos, trecuse și pe la mine, o dezbrăcasem. Să stai pe ea era o performanță de rodeo: se smucea în dreapta și-n stânga ca un mustang. După doar o zi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
al adâncurilor, Nife răzbunătorul, își făcu deodată auzită vocea de lavă aruncând scoarța în aer, evaporând oceanul. Și Marianele și cele Unsprezece mii de fecioare și toate uraganele cu nume de femei fugeau țipând, cu fustele-n flăcări, cu părul pârlit, cu sânii goi, împiedicîndu-se de metropole. Și fluvii de wolfram și râuri de iridiu și fiorduri de crom și estuare de indiu și lagune de stronțiu și cascade de platină și pârâuri de cadmiu și mări de cupru și golfuri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
În nemțește m-au atîrnat de picioare, cu capul În jos. Neamțul mi-a desprins mai Întîi hainele cu lampa de sudură, arzîndu-le. Mi s-a părut că avea practică. CÎnd am rămas gol pușcă, cu toți perii de pe trup pîrliți, Fumero mi-a zis că, dacă nu-i spun unde se ascundeau superiorii mei, distracția avea să Înceapă cu adevărat. Eu nu sînt un om curajos, Daniel. Niciodată n-am fost, Însă puținul curaj pe care-l am l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o dată, Însă Fumero nu dădu drumul pistolului. Un al doilea foc detună În Întuneric și nimeri În zid, făcînd o gaură În panoul de lemn. Lacrimi de pulbere aprinsă și așchii de jăratic săriră pe fața inspectorului. Duhoarea de carne pîrlită inundă sala. Cu o zvîcnitură, Fumero Încercă să se descotorosească de mîinile acelea care Îi țineau gîtul imobilizat și mîna cu revolverul lipită de perete. Carax nu slăbea strînsoarea. Fumero mugi de mînie și Întoarse capul, mușcînd pumnul lui Carax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe pervaz și se uitară Înăuntru. S-ar putea să fie una cu ceas. Nu știu, zise Mickey. Aprinse lanterna și o Îndreptă spre interior. Încăperea era o bucătărie, destul de ruinată, cu scaunele și vasele răspîndite peste tot, și tapetul pîrlit, iar masa de bucătărie trîntită lîngă perete, cu piciorele În sus. Dincolo de masă văzură silueta unui bărbat Întins În tot haosul acela. Era Îmbrăcat În pijama și În halat și se ținea de coapsă. — Ah! Vai! Ah, pizda mă-sii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
unde fotograful, al cărui ackhan de brocart are o gaură neagră pe piept, discută în contradictoriu cu diwan-ul. — Ești un incapabil! strigă acesta.Ce naiba facem acum? N-a văzut nimic, rostește scurt fotograful, trecându-și cu prudență degetele prin barba pârlită. Sunt sigur. Și a fost mulțumit de băiat. O să-i spunem lui Flowers să-l mai aducă, asta vom face. Khwaja-sara se întoarce brusc, cerându-le să vorbească mai încet și alungându-i pe curteni. Pran este dus într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din cele două femei, ușor ciupită de vărsat, spuse: Ați pomenit adineauri, stimate căpitane Tresoro, un cuvânt care ne-a făcut pe mine și pe sora mea Amada să tresărim: cuvântul „pârlit”. Apăi, dacă es-o luăm p-aia dreaptă, mai pârlite ca noi nu e nimeni. — încântat de cunoștință - spuse căpitanul Tresoro. Dar cum se face, stimată doamnă, că puțin mai înainte ați rostit, vorbind despre onorabila persoană de lângă dumneavoastră, nu cuvântul „soră”, ci „colegă”? — Legăturile de sânge pălesc în fața evenimentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cauciuc se împreuna cu flacăra, fătându-i pe toți prietenii mei de joacă. Închideam ochii, aruncându-mă și eu, chiuind, cu capul înainte, dintr-o parte într-alta a nopții. Ca și ceilalți, ieșeam afumat, negru la față, cu genele pârlite, rânjind, căzând de-a rostogolul... De obicei, cam cu asta mă ocupam eu, așteptându-l pe Moș Crăciun, care, după ce fugeam în casă, apărea așa: Stăteam liniștit lângă sobă, arătând nepăsare, ca și cum nici măcar n-aș fi bănuit că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
de paie ude (?!) care se amesteca cu acela de tutun pus la uscat în pod sau în odăile neocupate. Casele de o parte și alta a fîșiei de praf erau pleoștite ele căldură și de neputință. Ferestre mici, întunecate, răzoare pîrlite, fără îngrădituri. Alene trecea cineva ridicînd pulberea, ferindu-se. De undeva se auzea un țipăt ascuțit, prelung, "sacagiul" i-a explicat Ali Mehmet intuindu~i nedumerirea. "Chiar și pe Cocoș poți să-l aduci?" Ali Mehmet se încruntă ori numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
eu mă simt măcinat de crâncena dorință a revederii. ...Chipul ei de altădată îmi apare iluminat de fericire. Un coafor aplecat peste dânsa, ciocănește fierul înroșit, în care fumegă, din când în când, un petec de hârtie. Miroase a păr pârlit. Din colțul încăperii văd ochii ei fără umbra grijilor, reflectați în oglinda toaletei. Surâde așezată pe scaun, după greaua bătălie care, în sfârșit, o transformă din fată trecută în femeie tânără. Astăzi mă opintesc în căsnicie, ca la o saca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Îi va scălda sufletul În limpezimea albastră, văluroasă, ca În apa botezului, pînă la gît, amețindu-l cu o blîndă desfătare care venea din trecutele trăiri ale sufletului său, vise depărtate ce-i biciuiau ochii ca o văpaie, ca aripile pîrlite ale Îngerilor, Încît el va Închide ochii strîns, dureros de strîns, iată, nu de beznă și năluciri, ci de preaplinul luminii; dar le desluși felurimea de după pleoapele temeinic trase, căci În cuget, la frunte, de după țeastă, chiar Între ochi, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mâncare vine mâncând, pofta de băutură nu e mai pe jos. Cele 10 halbe fură repede înghițite. Atunci, un alt coleg luă cuvântul: — Adică, mă Olchovsky, de ce să iei tu pălărie de la Fain? La Fain cum pără Nababul, nu studenți pârliți ca noi. Ia-ți pălărie de la Fain Martin. Cu 10 lei ai o pălărie admirabilă; și unde mai pui că o ai și de la Fain și de la Martin. Am râs cu toții, a râs și Olchovsky și al doilea turneu a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
aia, ceva mai devreme, dar în camera de vizavi și parcă a durat mai mult, dar nu sânt sigură și vă mai rog ceva, tovarășe comandant, să mă mutați la italieni că-s băieți mai de viață decât francezii ăștia pârliți care, de fapt, sânt români plecați care se întorc să facă fițe și să se dea mari pe aici pe la noi, prin țară. Și nici nu sânt buni la pat", ar mai fi vrut ea să scrie, dar nu era
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]