134 matches
-
alb polar. Fața de masă impecabil călcată, ca o spumă fină peste suprafața rotundă, cu picioare ca o coadă de sirenă. Scaunele tapițate cu velur moale și verde. Curățat, la fiecare două zile, cu un burete adevărat, pescuit din insule pârlite ca niște spinări de crap uitate sub soare. Printre faldurile feței de masă însă, o coadă de triton începuse să se scorojească, iar undeva pe sub spuma brodată sărise vopseaua. Puțin mai încolo, o ceșcuță de cafea fierbinte, părăsită lângă farfurioară
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și războiul cu el până la Cotu Donului și la Tatra. Vezi tu... pe el l-au ascultat și acuma-s gospodari peste pământurile lor, exact ca-n Cehia. Pe mine n-au vrut să mă asculte și au ajuns niște pârliți: ară cu o vacă înjugată la hulube lotul de cincizeci de ari și privesc, ca și noi, cu jind la solele vecinilor de la Bahna... Drumuri diferite, bădie! Bravo lor și bravo lui!.. Să vezi tu ce livadă au pe rod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
încet gândindu-se la Will Smith. Will Smith, înnebunit de durere, refuză să se mai gândească la America, la copiii lui făcuți grătar, cum văzuse în Pădurea Băneasa, la soția lui împinsă și respirată de zece negri măricei, la blana pârlită a lui Lucky. În celula în care urmărise atâtea piste, acuzat de profanarea mormintelor adăpostului de căței „Lassie”, Will Smith o apucă încet pe calea sfințeniei. Un marker verde fosforescent strălucea pe crucea de marmură a Marianei: „Cu scârbă, spermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
apă, Îi va scălda sufletul În limpezimea albastră, văluroasă, ca În apa botezului, până la gât, amețindu‑l cu o blândă desfătare care venea din trecutele trăiri ale sufletului său, vise depărtate ce‑i biciuiau ochii ca o văpaie, ca aripile pârlite ale Îngerilor, Încât el va Închide ochii strâns, dureros de strâns, iată, nu de beznă și năluciri, ci de preaplinul luminii; dar le desluși felurimea de după pleoapele temeinic trase, căci În cuget, la frunte, de după țeastă, chiar Între ochi, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
că nu fac altceva decât să caute a justifica tot ce fac eu cu ele! Astfel, când cineva caută motive ca să se justifice nu face de fapt altceva decât să-l justifice pe Dumnezeu. Or, eu sunt Dumnezeul acestor doi pârliți rimanești.“ XXVI Augusto se îndreptă spre casa Eugeniei dispus să încerce ultima experiență psihologică, cea definitivă, deși se temea de refuzul ei. Și se întâlniră pe scară, ea coborând ca să plece, în timp ce el urca spre a intra. — Dumneata pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că nu fac altceva decât să caute a justifica tot ce fac eu cu ele! Astfel, când cineva caută motive ca să se justifice nu face de fapt altceva decât să-l justifice pe Dumnezeu. Or, eu sunt Dumnezeul acestor doi pârliți rimanești“ (Ceață, cap. XXV, final). Date, analize ample și bibliografie bogată la Franco Quinziano, „Niebla: Miguel de Unamuno y el sueño de la «nivola»“, AISPI [Associazione dei Ispanisti italiani], HYPERLINK "http://cvc.cervantes.es/literatura /aispi/ pdf/09 /09 133.pdf" http
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
gât. Reușim să prăvălim animalul și să-l înjunghiem. Moș Emil aduce paie proaspete și o lampă cu gaz. Începe să miroase a șorici. Bem adălmașul din cănițe de lut: țuică fiartă cu piper. Ne tăiem câte o ureche proaspăt pârlită și o împărțim între noi, „bărbații”. Universul miroase a șorici și vinars. Și a bucurie simplă. Ne încălzim mâinile la focul sub care arde porcul. În ziua de Ignat dispărea totul, dar totul. Lumea se compunea doar din carne, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
începe să dea lovituri de karate în capacul sicriului, ca Uma Thurman în Kill Bill 2. E ora 15.50. Madame Agnès strânge pânzele de păianjen din hol. Atenția îi e atrasă de deschiderea ușii: intră Lionel. E abulic și pârlit: părul din vârful capului și sprâncenele îi sunt ușor arse. De asemenea, hainele de pe el sunt înnegrite. Ține în mână o pungă de hârtie. — Bună ziua, madame Agnès, o salută el din inerție. — Bună ziua, domnule Lionel. Ce mai e nou? — Sunt
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la 30 [august/11 septembrie] trei și la 31 [august/12 septembrie] șase, în total 14 (cu cel aflat în tratament), dintre care doi au sucombat, iar 12 se află la spital. În satele învecinate, la Racovăț, Dobrotineț, Tezluiu și Pârliți au fost depistați câte un bolnav de fiecare. În schimb, după un raport al ocârmuirii jud. Romanați din 27 august/8 septembrie, în satul Arcești nu s-a mai ivit nici un caz nou și nu se mai afla nici un bolnav
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
oprit, nu-și mai lua ochii de pe noi, de parcă atunci ne vedea pentru prima oară. Nu a scos, însă, nici un cuvânt. Nici caii nu arătau prea bine. ― Da’ ce le lipsea? ― Aveau părul din frunte și o parte din coamă pârlite. Parcă trecuseră prin foc... Atunci m-am uitat mirat și întrebător la camaradul meu: „Ce-or fi pățit omul și caii de arată așa?” Și l-am întrebat: „Ce faci, Traistă, băiete? De unde vii?” Omul a făcut ochii mari, semn
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
oprit ca la comandă. Am salutat regulamentar, iar eu am cerut permisiunea să raportez. În loc să asculte raportul meu, a întrebat: „Măi Traistă, ai adus caii?” „Adus, să trăiți!” „Îs întregi?” „Întregi, să trăiți! Numai căăă...” „Că ce?” „Au coama puțin pârlită”. „Și din această cauză nu pot trage tunul? Măi, să fie!... Traistă, fugi la cai și ai grijă de ei. Îi faci ca nou născuți! Priceput-ai? Au ba?” „Priceput, domnule căpitan. Să trăiți!” - a răspuns Traistă, cu sufletul la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
gros Vezică Simț controlat Vedere Vorbire Gust Miros Auz Hrănește Mușchi Vase de sânge Grăsime Piele Oase Se extinde la nivelul Unghiilor Culorii Buzelor Părului de pe corp Părului de pe cap Lichid secretat Lacrimi Sudoare Salivă Mucus Urină Miros corporal Acru Pârlit Plăcut Senzual Respingător Temperament asociat Deprimat Labil Obsesiv Angoasat Temător Aromă* Acru Amar Dulce Iute Sărat Sunet Țipăt Râs Cântec Plânset Geamăt Tip periculos de vreme Vânt Căldură Umiditate Uscăciune Frig Anotimp Primăvară Vară Mijlocul verii Toamnă Iarnă Culoare Verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Învăța să moară, Gusti Careja, În stare de arest preventiv, Însoțit de doi polițiști amabili, Își căuta porcul fugar printre blocuri. După o oră și ceva de căutări, dădură peste o familie numeroasă care țopăia fericită În jurul unui porc uriaș pârlit sumar, dar tăiat În bucăți mari, frumos așezate pe un cearceaf alb: capul, șuncile și trunchiul Împărțit și el În două părți egale. Într-un lighean uriaș se vedea clipocind Încă sângele, În altul luceau stins măruntaiele. Ăsta-i! Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
stabilise câteva contacte cu principalii șefi de clanuri, împărțise câteva pungi cu bani și pusese să fie însoțit în călătorie de vreo patruzeci de gărzi înarmate, cât și de un văr al suveranului din Fès, un prinț alcoolic și destul de pârlit pe care l-a poftit să stea o vreme în casa lui, trăgând astfel nădejde să-i amăgească pe oamenii muntelui că era în continuare bine văzut la curte. Pentru a ajunge la cei din clanul Beni Zerual, caravana trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aruncați voi. — Interesant. Nu mi-aș fi închipuit. — De ce să nu-ți închipui? am întrebat-o în gând. Erau porții intacte. Oricum, decât să-și îngrașe porcii șeful de cantină, tot mai bine era dacă le mâncam eu sau alți pârliți ca mine. — Tare interesant, continuă ea. Îi disprețuiam pe toți care făceau treaba asta. Chiar mi se apleca, nu mai aveam chef de mâncare când îi vedeam cum vânau farfuriile de la bandă. N-aș fi putut discuta în vecii vecilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
singură flacără halucinantă, María Alejandra să fie Înghițită de apă, scoțînd scîntei, scrîșnind și lamentîndu-se, Înainte de a se pierde pentru totdeauna În adîncuri. Prin văzduh pluteau funigei de cenușă, și un miros fetid a grăsime de balenă și de carne pîrlită Începu să se Împrăștie deasupra apelor, pentru a ajunge, În cele din urmă, În cel mai Îndepărtat colț al insulei solitare. În zori, cîteva scînduri, catargul central, două cadavre calcinate și jumătate de duzină de butoaie goale pe care curenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
drept în sus. Era semn sigur că mâine, duminică, e vreme bună. 7 — O bai’ di putină cu dușă, vă rog, spuse bărbatul cu un puternic accent moldovenesc și întinse doi lei, rămânând cu mâna întinsă, după rest. Arăta cam pârlit, dar la Băile Grivița veneau tot felul de nespălați. Băieșul era foarte mândru de faptul că el se născuse în București, deși alte merite nu mai avea. Sâmbăta, mai ales, era aglomerație, oamenii se primeneau pentru duminică, iar băieșul ura
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Doamne, cîte preocupări casnice și uită-te ce limbaj academic are! Cîte lucrări a publicat în cam toată lumea! Și eu? Omul încearcă să-și găsească un atu, ceva care să-l facă egalul Mirelei și nu prea găsește. Un contabil pîrlit, nici măcar expert nu-s. Un socotitor din CAP-urile comuniste, ăsta sînt. Vocea Mirelei se aude ca un fond sonor și dintr-o frază Marcel înțelege doar 2-3 cuvinte. Interesant este faptul că abia acum vede soțul că Mirela are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
trei kilometri de un sat pîrlit cu nume hazliu de Voinicii de Sus. Nici vorbă să mai existe și un sat cu numele de Voinicii de Jos. Era, ce-i drept, un sat și jos, dar se numea Pîrlita, de la pîrliți și nu de la arși puțin. Se spune că Voinicii de Sus luau cele mai mai frumoase fete de la Pîrliții de Jos și asta se întîmpla după cîteva corecții corporale aplicate flăcăilor pîrliți. Departe de poporul ăsta de Sus sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sat și jos, dar se numea Pîrlita, de la pîrliți și nu de la arși puțin. Se spune că Voinicii de Sus luau cele mai mai frumoase fete de la Pîrliții de Jos și asta se întîmpla după cîteva corecții corporale aplicate flăcăilor pîrliți. Departe de poporul ăsta de Sus sau de Jos trăia familia Ouatu, care cîndva a fost vechil, apoi șef de fermă și acum se învîrtise și acaparase întreaga avere pe care o administra. Acolo, pe deal, avea o cramă bătrînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ești tu acum, fără îndoială, te iubesc, te iubesc. Inima mea e numai a ta. Ejaculezi acum sau nu, că de nu mă opresc. Dar în momentul acela lui Gerhard chiar îi vine cu putere și strigă ca un porc pârlit. Dacă nici acum n‑a auzit nimeni, eu nu știu ce să mai spun. Ochii Annei se plimbă pe fața lui schimonosită, iar ea se luptă din nou cu o senzație de greață pe care și‑o stăpânește în ultimul moment. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ștampila pe Măria Ta. Se poate oricând constata aceasta. Și atunci se poate ca tocmai matale să-i numești cum sunt ei de fapt, niște tâmpiți sadea, scoși la pachet de școala românească, cea mult prea bine împănată de profesori pârliți, rău plătiți, tratați doar cu șuturi în fund mai de orice guvernare postdecembristă, dar grozavi și fermi anticomuniști. În cazul acesta, se pare că nu există faptă fără răsplată. Ei acum și-au luat răsplata cuvenită pentru că au crezut cuvintele
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
carne. Degeaba i-am spus că noi mai mult cu brânza, peștele, legumele. Pur și simplu nu-i intra în cap ce viață mai e și aia fără fleici, chiftele, șnițele, cotlete, sarmale, musacale. Concluzia era una singură: niște intelectuali pârliți îi intraseră în casă, făcuseră împrumut la bancă să o prostească pe ea cu chiria pe trei luni, își depozitaseră sutele de cărți tâmpite în rafturile ei împodobite frumos cu bibelouri și acum mai scapă de ei dacă poți. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a pus mâna pe ușă, un nechezat așa cum îl știa el a răsunat în fundul grajdului. Acum nu mai avea nici o îndoială. Era al calului lor... Dintr-un salt a trecut pragul. În fața ochilor... Doamne! - cu părul din coamă și coadă pârlit, cu sânge închegat pe bot, dar cu ochii blânzi și gungurind - l-a primit calul lor întinzând botul spre mâna lui. „Ți-ai întors fața către noi păcătoșii, Doamne?” Dominat de acest gând, a îngenuncheat și a sărutat botul însângerat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-mi chiștoace pescuite din gunoi pentru că soția mea refuza să mai ducă gunoiul, și, În cele din urmă, au izbucnit, inițial temperat, ultragiile, un șofer, de exemplu, m-a scuipat din mașină, ai luat premiu, bă, nenorocitule, și tot un pîrlit ai rămas, uită-te la trenciu’ tău, pute-a tămîie, aici i-am dat dreptate Însă scuipatul a trebuit totuși să mi-l șterg deoarece treceau și alți oameni pe stradă care spuneau rușine și rîdeau. Vecinii, În schimb, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]