8 matches
-
dacă trecură doauă ceasuri și-ncepu să mă roadă la stomac. Și mai venea și-un miros de mici de să fi fost de lemn te-ar fi mișcat din loc, așa că mă dresăi frumușel cu freo doișpe mititei, știi, pârpăliți bine, și cu freo patru beri-măsura mea-, de vândui curcanu’ cât ai zâce pește...Păi ce crezi!? Ce face și băutura, dom’le!? A fost lăsată și ea cu un rost, m-auz’!? Căpătai o limbariță de răsuna târgu’! De
CU CURCANUL LA TÂRG de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Elena_neacsu_1398582869.html [Corola-blog/BlogPost/347977_a_349306]
-
creditezi un pic...” Intrară În cofetăria pustie și se așezară la o masă, cu spatele la vitrina În care erau aranjate cu artă vestitele dulciuri turcești. „Deși n-am mâncat niciodată, pot să-ți spun că la cataif, domnule, e vital să pârpălești tăițeii atât cât trebuie În unt, adică să nu rămână nici cruzi, dar să nu fie nici arși și sfărâmicioși. Siropul trebuie să fie răcoritor, iar nu leșinat de dulce, frișca din smântână proaspătă și nu trebuie cu nici un chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fac cu ele, să mă înțepe pe lumea cealaltă! aiștia-s toți muți, vai de capul lor, vînzătorii aiștia! fata vine și își recuperează marfa, Ruginoasa, bănuiesc că stă să aștepte acceleratul, odată a stat aici o oră și pe la noi pîrpălește! dar ce vrei, să stea să urce toate babele! gata, de Sfîntă Mărie se c... cîinele-n pălărie! aoleu, ce-am pățit într-o toamnă, brumà la păpușoii tîrzii, nici pentru porci! bani, i-au prins cu dolari falși în tîrg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Într-un mod asemănător, dar cu mijloace specifice și elemente împrumutate din folclorul românesc, prezintă Creangă portretul lui Gerilă: Mai merge el cât merge, și când la poalele unui codru, numai iaca ce vede o dihanie de om, care se pârpălea pe lângă un foc de douăzeci și patru de stânjeni de lemne, și tot atunci striga cât îl lua gura că moare de frig. Și-apoi, afară de aceasta, omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
epopee vine și din îmbogățirea narațiunii cu portrete remarcabile cum sunt cele ale lui Gerilă, Setilă, Ochilă și ceilalți. Mai merge el cât merge și, când la poalele unui codru, numai iaca ce vede o dihanie de om, care se pârpălea pe lângă un foc de douăzeci și patru de stânjeni de lemne și tot atunci striga, cât îl ținea gura, că moare de frig. Și-apoi, afară de aceasta, omul acela era ceva de spăriet, avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
coceni mucegăiți, de balegă de vacă și de turbă... care te scoate din bordei de fum, c-o ceață sângerie pe ochi, te face să icnești și să-ți dai bojocii afară, da’ foc totuși. - A, noi luminăm... - Nu, ne pârpălim. Ne mai iese din când în când câte-o pălălaie pe gât, suflăm noi cu putere, mai umflăm mușchi și obraji, dar ne ardem numai gingiile și gura, n-atinge pe nimeni... *** A înflorit un arbore ornamental în spate, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mi-au mai trecut prin cap... Că pe urgia asta de afară îi fi căzut într-un șanț sau cine știe cine ți-o aținut calea și câte altele!... Nu s-o întâmplat nimic din închipuirile tale, dar am stat să mă pârpălesc la o căpiță de paie ce ardea în curtea Dochiței moașa. Ia dă-te la lumină, că chiar mi se pare că ești pârlit. Ești negru ca un harap. Cred că-i funinginea de la căpița Dochiței, că focul nu m-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
tine aici, pe moșia „Nebunei” ,apoi la Crâșma „La Doi Peri”, unde cred că musai și-au făcut cale și știi tu cine... Cine? Păi cine alții dacă nu neobosiții hoinari Creangă și Eminescu? Apoi acolo era loc unde să pârpălească și o halcă de pastramă pe un hârb de strachină, că de vin nu se poate spune că duceau lipsă. Beciul adânc din fundul curții adăpostea butoaie pântecoase pline cu vin de soi. Și tot nu am priceput cum vine
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]