8,628 matches
-
mimetisme, în care (cel puțin la nivelul ultimei generații) ai uneori sentimentul că, în pofida numelor diferite de pe copertă (re)citești, la nesfîrșit, aceeași carte, Dan Stanca este un romancier pe deplin original, fericit descoperitor al unui drum propriu, pe care pășește cu siguranță, fără maeștri (discuția se referă la nivelul prozei, nu al ideilor) și fără discipoli. Formula narativă cultivată cu obstinență de prozator este un soi de hiperrealism împănat cu elemente fantastice și/sau onirice. Până aici, modelul cel mai
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
este unul de mobilizare a votanților PLDM. Textul se rezumă la întrebarea retorica a naratorului: Ce ne dorim noi? Probabil, suntem în fața celei mai importante alegeri de la independență încoace. Acum e momentul să răspundem și noi la întrebare - încotro mergem? Pășim cu încredere în viitor sau ne întoarcem în trecut? Un trecut care era gata să împuște în copiii noștri. Autorul folosește aluzia ca instrument de persuasiune a alegătorului. Este o referință la avertizarea făcută de Zinaida Greceanâi (premierul moldovean în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
această colecție de părți diverse. Cu cat edificiul construit de intelect este mai ferm și mai strălucitor, cu atat mai intens devine efortul vieții, împotmolita în intelect ca parte, de a se muta din acestă, în lumea libertății. În timp ce viața pășește în libertate, totalitatea limitaților este în același timp nimicita, e raportată în această nimicire la absolut, și totodată este prin această înțeleasă și afirmata ca simplu fenomen: ruptura dintre absolut și totalitatea limitărilor a disparut"44. Eliberat de limitele sale
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
transpir abundent, să nu-mi mai găsesc cuvintele. Mă așteptam, totuși, ca de data aceasta să fie ceva mai dificil că de obicei. Ceea ce s-a întâmplat la eveniment a depășit, însă, toate așteptările mele: din secundă în care am pășit cu Amalia pe ringul de dans, umezindu-mi mai înainte tălpile pantofilor în apă, ca să alunece mai greu, m-am pomenit copleșit de emoții, răvășit de ele și transformat într-un fel de paiața care încerca să-și aducă aminte
Cum am învăţat să dansez tango by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82659_a_83984]
-
statului, marea alergare organizată de VIVA!, Carmen Brumă și Mircea Badea, una dintre cele mai deștepte campanii organizate în ultima vreme. Surpriză neplăcută a dimineții a fost că Malvina călcase prost pescuind gunoaie din pârâul de pe Valea Cerbilor și acum pășea destul de greu. Până la București, am dezbătut dacă să alerge (părerea ei) sau să stea locului (părerea mea). La 8 dimineață am hotărât să tranșam dilemă la secția Ortopedie a spitalului Floreasca. Doctorul a ținut cu ea, așa că la ora 10
Marea alergare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82737_a_84062]
-
o legendă(...) Din “necrologul” tău reiese limpede, ca atunci când nu te-ai mai întâlnit cu Pruteanu pe aceeasi “cărare cu idei”, omul ți-a devenit “indezirabil”. Apoi, cu docta stăruința, ne explici cum ar trebui să arate un individ care pășește spre senectute. “Hei, ar fi strigat Diogene, de unde știi? Vii de acolo?” De fapt, “necrologul” tău este tipic atmosferei culturale postdecembriste românești: “Delictul de opinie” este inadmisibil și trebie pedepsit, de la genunchiul broaștei la marea elită. Cât despre observația lui
RIP by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82879_a_84204]
-
în America Latină? Dacă da, plssss, deapănă cate ceva la un moment de răgaz și nostalgie. Por favor:) Să ști că nare față de aurolac, cu toate astea. Dumnezeu să i dea Lumină Irinei Nicolau, căci ea a împrăștiat Lumină cît a pășit pe pamant! Dragoș, nu te credeam chiar așa sensibil (modul pozitiv al cuvantului)! Nu e bine să o ții așa mai mult de cateva zile... Păi cam așa se țes poveștile, ascultînd: pe tine și pe alții! Frumos... o picătură
Dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82892_a_84217]
-
de găsit prin librarii. E unul dintre cele mai controversate art. pe cere le-ai postat. Fie că ești un mare iubitor de femei fie că ești un misogin prin excelenta.E ca si cum ai spune:”eu mi-am făcut datoria, pășesc și merg mai departe”.Orice femeie adevărată, bunaciune sau nu,ți-ar răspunde că nu are nevoie de elogii “postume”. Are nevoie de un bărbat... adevărat. Pudelii infantili să-și pună lesă singuri și să se lase plimbați de domnișoarele
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
zidurile, dar nu mai există tavan. Maicile au improvizat o bucătărie în fostul altar și două chilii în exonartex. Noaptea beznă se întinde pe mai mulți kilometri. Și, cu toate ca întunericul pare nesfârșit, noaptea la Colelia nu te-apuca groază. Când pășești în Biserică, în nopțile fără nor, pereții se continuă cu un tavan de stele. E atâta măreție în felul în care Dumnezeu și-a pictat singur lăcașul părăsit de oameni, încât aproape că-ți vine să le crezi pe maici
Unde Dumnezeu si-a pictat singur biserica by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83053_a_84378]
-
același mister că în vremurile când jucau lapte gros la peretele școlii. În felul acesta, unii bărbați nu vor afla niciodată ce asemănare grafică amutitoare există între buze, vagin, desenul unei inimi și planul aproape oricărei biserici în care au pășit vreodată. (Academia Cațavencu, nr 21) * Eve Ensler, Monologurile vaginului, Editura Amaltea “..planul aproape oricărei biserici în care au pășit cândva”??!!! Destul de plastică comparația ta...însă..! Poate ar fi trebuit să te oprești înainte! Mi se pare un pic forțată ! Este
Un monolog de scoala noua by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83069_a_84394]
-
afla niciodată ce asemănare grafică amutitoare există între buze, vagin, desenul unei inimi și planul aproape oricărei biserici în care au pășit vreodată. (Academia Cațavencu, nr 21) * Eve Ensler, Monologurile vaginului, Editura Amaltea “..planul aproape oricărei biserici în care au pășit cândva”??!!! Destul de plastică comparația ta...însă..! Poate ar fi trebuit să te oprești înainte! Mi se pare un pic forțată ! Este o comparație pe care mi-ar fi plăcut să o descopăr de unul singur, dar n-a fost să
Un monolog de scoala noua by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83069_a_84394]
-
uri cu pasiune, pentru că era încăpățânata și pentru că știa să ierte tăcut. Nu doar oralitatea Irinei mă fascina, ci întreaga ei existența: de la coadă de păr negru și lung, de la vestimentația hard-etno care imi tăia răsuflarea, de la casa-muzeu în care pășeam uluit și până la judecata ei despre faptele mărunte și despre lumile de aici și de dincolo. Irina nu era numai orală, era copleșitor de reală. N-am știut niciodată cât de mult o apreciau numele sonore ale elitei intelectuale. Pentru
Declaratie de amor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83080_a_84405]
-
sînt atent privite într-un discurs care se lasă cu greu încadrat unui gen precis. în principiu demersul propus de Locul călătorului e unul de hermeneutică religioasă, de decriptare a semnificaților spațiale, a topologiei construite în Răsăritul ortodox, dar autoarea pășește adesea în domenii învecinate, ca istoria religiilor și antropologia religioasă, alunecînd chiar către discursul de tip etnologic prin lectura unor date de teren înregistrate în 1993, material al unui interesant studiu de caz prilejuit de reîntemeierea mănăstirii transilvane de la Parva-Rebra
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
mitic. Un model care pare să persiste pînă astăzi. îl descoperă autoarea în cele două studii de caz, cel al reîntemeierii Mănăstirii Parva-Rebra, și cel al președintelui și pusticului, de la alegerile din 1996. Trei sînt autorii pe ale căror urme pășește Anca Manolescu în Locul călătorului - Réné Guénon, Henry Corbin și André Scrima, ultimul prezent în studiu cu mărturii orale și citate din scrieri aflate încă în manuscris. Dar cartea Ancăi Manolescu e una extrem de personală. Nu tonul neutru distant al specialistului
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
și la Onești, nici nu există decât "blocuri"!) sau în gulagul siberian, el instituie o anumită mentalitate. Fagurele de beton leagă indivizii între ei cu o infinitate de fire, aducându-i la același numitor. Viața la bloc te obligă să pășești în ritmul celorlalți, să faci sau să nu faci anumite lucruri în funcție de dorința "majoritarilor". Un incubator al democrației, s-ar zice. Oare? Înafara copilăriei și a adolescenței, petrecute "la casă", în ultimii douăzeci și opt de ani am trăit exclusiv "la bloc
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
de trei. Aici locuiesc și în momentul de față. încerc să descifrez ce fel de modificări s-au produs în mintea și în conștiința mea în cei aproape treizeci de ani de când mă frec zilnic de aceiași pereți semi-soioși, de când pășesc pe resturile de mâncare, pungile de plastic, bucățile de hârtie lăsate de vecini (sau chiar de membri ai familiei mele), și, mai nou, în escrementele câinilor de apartament. Încerc să-mi imaginez cum ar arăta viața mea dacă aș ajunge
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
avut tînărul regizor rus Yuri Kordonski! Acest personaj, în interpretarea Marianei Mihut, leagă și dezleagă toate firele piesei, îi adîncește tăcerile și îi sporește rîsul cotidian, dar și hohotul metafizic. E greu să închizi ochii și să nu o vezi pășind mărunt și precipitat, cu samovarul aburind în mîini, să nu o vezi tăcînd într-o noapte rusească răvășitoare... Am văzut-o cu puțin înainte de începerea vacanței într-un spectacol-lectură, Sorry, de Alexandr Galin, ultimul punct al programului desfășurat la Teatrul
Forță și senzualitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14881_a_16206]
-
în obiceiul pământului. Dar ca floarea educației naționale să se transforme într-o avangardă a corupției, depășește orice imaginație. Dacă sistemul corupției pe față a pătruns în școală, nu mai e nimic de salvat din acest popor. Elevul știe de cum pășește în clasa întâi că munca n-are nici o importanță. Important e ca tatăl sau mama să fie capabili să �decarteze" suma în dolari (mai nou, euro) amărâtului de profesor cu pantofii scâlciați și cu costumul lucios de-atâta purtat și
Doi operatori ontologici: copy și paste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14990_a_16315]
-
Cornelia Ștefănescu Cu surprinderea din exclamarea lui Romain Rolland de a fi descoperit "un nou Gorki al țărilor balcanice" a pășit Panait Istrati în literatură. Face parte din biografia celor doi împrejurarea ieșită din comun a întîlnirii dintre ei și a prieteniei care a urmat acestei întîlniri. "Eu am fost pescuit cu undița în oceanul societății de pescarul de oameni din
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
astrelor, Înfeudându-i cerului cu Puternica pârghie a Eu-lui. (1921-1922) Însinguratul Atâta timp cât peste Țarskoe Selo Se revărsau cântecul și lacrimile Ahmatovei, Eu, deșirând ghemul vrăjitoarelor, ca un Cadavru somnolent abia-mi împleticeam Picioarele prin pustă, unde Murea neputința. Actor obosit Pășeam oricum, răpus, la întâmplare. Dar între timp în grota-ntunecoasă Cârlionțatul cap al taurului tenebrelor Devora oameni, clefăind sângeros În agresiva roire de insecte. Din mila lunii, ca și cum înfășurat Într-o hipnotică hlamidă, noptaticul peregrin Sări somnambul din vis în
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
minciună în mod deliberat și că, vorba poetului, viața e în altă parte. Toate acestea sunt vorbe în vânt, pentru că puterii dâmbovițene îi pasă de cetățean cam cât de ceapa degerată. Câțiva ani de-aici înainte politicienii vor trebui să pășească pe marginea prăpastiei care desparte iluzia că înaintăm spre Europa de realitatea că regresăm spre Geto-Dacia. Nu mă refer doar la năstrușnicia cu iz de psihiatrie a concetățenilor care la ultimul recensământ s-au declarat de origine etnică dacică. Mă
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
interzis pentru că se fac lucrări profunde de reamenajare și renovare. Curiozitatea mă ispitea, mărturisesc, de mult și mi s-a părut că mi se oferă o șansă, acum, să întrezăresc ceva din noul chip. Mai devreme decît toți ceilalți. Am pășit în mijlocul forfotei unui șantier. Mergeam încet, iar ochii îmi zburau în toate părțile. Imaginea începe să se contureze. Arhitectul acestui proiect îndrăzneț, foarte dinamic și modern este acela care și-a mai legat numele de o sală din București, cea
Memorie și identitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15377_a_16702]
-
50, ar fi fost considerat obiectivist. Nu face aprecieri, lăsînd subtextul să vorbească. În fond, autorul e de părere că adeziunea la legionarism a multor intelectuali din anii '30-'40 se leagă de exigențele unei tinere și talentate generații care pășea pe scena culturală. Se simțea nevoia unei primeniri de competențe", scrie dl. Necula. Și cum gerontocrații liberalo-țărăniști nu păreau deschiși aspirațiilor noii generații, Codreanu s-a dovedit singurul capabil a reacționa corect ("alta era receptivitatea arătată tinerilor de liderii mișcării
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15509_a_16834]
-
roșie a semaforului și îmi învîrt ochii după trecători. Din Maternitatea Polizu ieșeau precipitat doi bruneți ajunși: două haine de piele, negre, atîrnau pînă în pămînt. Deși puțin demodate. Mergeau ușor aplecați pe spate, gesticulînd cu ghiulurile prin aer și pășind nepăsători prin băltoace cu pantofii de lac și cu un aer de boieri. De antebrațul fiecăruia atîrna o pungă de plastic transparentă. Pe fundul fiecăreia se lățeau unsuroase niște brînzoaice. Degetele intrau lacome, cu tot cu mînecile negre, din piele, și se
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
hotarului dintre vis și trezie și decepția trăită de insul respectiv de a nu mai putea reface ce s-a petrecut în închipuire. Arta poate opera și cu incertitudinea, remarcă filosoful, atunci cititorul nu mai e sigur dacă s-a pășit în afara vrajei visului prin călcarea pe podeaua solidă a realității sau dacă visarea continuă. Un dubiu dăinuie, se strecoară o nostalgie după plutirea fantazării și farmecul imaginat. Nu numai de Kafka amintește Derrida, dar și de pălăria de paie, de
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]