71 matches
-
introduce șopârle în buchetul de roșii trandafiri - căci se știe, și nu se poate contrazice: unde nu este trădare, nimic nu este. Plicticos lucru să amintești de toate aceste mici cusururi ale trecutului comunism celor acum în toiul formării, norocoși pășitori pe pășunile posttranziției de miei priori populate și cu telefoane mobile mobilate. Și să tot aduci vorba de fatidicile inițiale CNSAS unor înalți demnitari care, cum ziceam, vor fi făcut și ei o prostie când încă nu le dăduseră tuleiele
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
beton brut (în terasamente, pentru fundații, unicate sau de inventar). În această categorie intră și cofrajele care, demontate și montate succesiv pentru un același element de construcție (spre exemplu, o pilă de pod) nu intră, propriu zis, în categoria cofrajelor pășitoare. (1) Cofrajele mobile, cofrajele pierdute și cofrajele pentru beton aparent fac obiectul unor reglementări tehnice și/sau caiete de sarcini specifice pentru lucrări la care se utilizează aceste tipuri de cofraje. ... ... CIII.1.2. Asigurarea conformității cu proiectul în ceea ce privește poziția
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 11 ianuarie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/264482]
-
ochii albaștri; și el a fost selectat pentru tot felul de munci. Era căsătorit doar de 5 luni, când a fost ridicat pentru muncă obligatorie. Apoi a fost luat și pus în fața marșurilor armatei germane sau ungurești, la război, ca „pășitor de mine”. - Ce-i asta, pășitor de mine?! - Întrucât pe unde treceau soldații puteau fi terenuri minate, un grup de evrei, între care și tata, era împins în față. In caz de ceva, să moară evreii și să se salveze
„MUGUR ALB, ŞI ROZ, ŞI PUR...” – CONVORBIRE CU PICTORIŢA MIRIAM COJOCARU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340578_a_341907]
-
selectat pentru tot felul de munci. Era căsătorit doar de 5 luni, când a fost ridicat pentru muncă obligatorie. Apoi a fost luat și pus în fața marșurilor armatei germane sau ungurești, la război, ca „pășitor de mine”. - Ce-i asta, pășitor de mine?! - Întrucât pe unde treceau soldații puteau fi terenuri minate, un grup de evrei, între care și tata, era împins în față. In caz de ceva, să moară evreii și să se salveze soldații unguri sau germani. Tatăl meu
„MUGUR ALB, ŞI ROZ, ŞI PUR...” – CONVORBIRE CU PICTORIŢA MIRIAM COJOCARU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340578_a_341907]
-
o anumită activitate publică. Dacă fiul dumneavoastră n-o are, de ce să-l nenorociți atentând la anonimatul lui, în care el e stăpân fericit pe un avion, pe o locomotivă sau pe un transatlantic? Un băiat, călare pe un excavator pășitor, care înfige în moloz cu zgomot și manevre julverniene dinții cupei uriașe de metal pe care o manevrează de sus, sau un tânăr inginer monteur, care așteaptă un tren cu piese împachetate, fără viață, cărora el urmează să le găsească
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
zi. Vindecătorul acela avusese nevoie de asemenea cuvinte și le meșteșugise așa cum meșteșugise și multe altele, dar de Împărțit nu le Împărțise cu nimeni. Oamenii din pădure erau mai mici decât noi, cei din munte. Erau mai mici și aveau pășitori mai scurți și mai butucănoși. Mulți erau burtoși, iar cele ce aveau să devină mame aveau ochii mari și cam prea umezi. Mi-au dat să Înfulec o fiertură cu carne. Și mâncarea lor era prea mâloasă, asemenea lor, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mă Îndepărtez odată de vita asta prăvălită În tufiș, care se ținea de cap și mugea, Împăcată. Era lac de sudoare, dar tot așa eram și eu. Am dat s-o iau spre apa verzuie ce curgea pe lângă sat, dar pășitorii m-au lăsat și m-am trezit căzând la loc În fund, lângă bivolița aia care guiță scurt. Mă dorea din nou lângă ea, iar eu habar n-aveam ce trebuia să fac! Dacă aș fi știut să rostesc vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cutremurat din cap până În picioare. Clisa Îmi amintea de biata Bodolona, dar tot m-am uns cu ea și țânțarii m-au mai lăsat. N-a trecut mult și m-am trezit că intru Într-o mocirlă care sorbecăia sub pășitori. Broscoi nenumărați prinseră să cârâie, iar o pasăre strigă ascuțit Înainte să-și ia zborul din fața mea, fâlfâind agale din aripi. Blestemate locuri! Murdare și puturoase, lăcaș de ființe care pândeau! M-am strecurat printre trestiile ce-mi tăiau umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
gândurile lor nu se auzea decât un murmur prea slab. Erau altfel decât oamenii pe care Îi mai văzusem vreodată, Însă Moru Îmi spusese că aveam să văd o grămadă de ciudățenii În călătorie. Erau mari, Înalți și spătoși, cu pășitorii precum trunchiurile groase de copac, cu piepții largi. Purtau niște blănuri uscate, care scârțâiau ori de câte ori se mișcau, iar capetele le erau acoperite cu țeste de cerbi cărora le păstraseră coarnele. De brațe aveau prinse niște crengi de care atârnau cozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
prin d’astea că se și repezi la noi, slobozind un răcnet ascuțit, care cutremură crângul. Tată care i-ai făcut pe toți cu boașe, m-am rugat cu același glas tunător și mi-am Înfipt mâna cu putere Între pășitorii groși ai uriașului. De-aici Îți pleacă pruncii, de-aici Îți vine și moartea, am rostit cu glasul meu gros, cu cuvintele mele grele, iar uriașul se chirci cât ai clipi din ochi. Enkim Îl mai izbi cu un bolovan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
L-am lăsat să se zvârcolească lângă vatra părăsită și am luat-o la goană spre vale. Stk, stk, suuff! - Ah, chirăi Enkim, ascuțit. Căzuse În genunchi și avea o suliță din aceea micuță Împlântată În partea de jos a pășitorului. - Fugi! răcni Enkim. Moru te-a trimis pe tine, nu pe Enkim! Am strâns din dinți. Cum să-l las pe cel care mă trecuse apa care curge mereu? Cum să-l las singur pe prietenul lui Krog? - Așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de acasă, numai că avea multă cetină moale pe jos, iar cetina era la rândul ei acoperită cu un fel de funingine. M-au forțat să stau jos și au adus apoi un bulumac greu. Mi-au legat de el pășitorii și mâinile, chircindu-mă. - Ce i-ați făcut lui Enkim? m-am rugat de ei, gândindu-mă cu frică la rana preietenului meu. Nu văzusem decât prea rar răni care să nu se Împută și să nu putrezească. Măcar apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
decât o fiertură de ierburi, cât să nu mor Înainte de sorocul hotărât de Vindecătorul lor. Mi-era mereu sete, iar munții pe care Îi zăream erau prea Îndepărtați. Înțepenisem, chircit cum eram, prins de bulumacul ăla cu mâinile și cu pășitorii. M-am trântit pe o parte și am dat să Închid ochii când, am auzit zvon de voci venind dinspre sat. Păzitorii mei deodată se Îndreptară și Își ațintiră privirile spre casele din vale. Foc, Își spuseră unul altuia În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dar, bulumacul prins de picioare mă țintuia În loc. Era ditamai lemnul, mare și greu, dar dacă mă rostogoleam pe spate, puteam să-l salt de jos. Asta am și făcut și l-am prăvălit apoi, cât era de greu, peste pășitorii păzitorului. - Câine! icni el și, buimac, se trase Îndărăt. Am Încercat să mă iau după el, dar nu mai aveam putere, iar bulumacul mă țintuia la pământ. Păzitorul se ridică, rânjind. Avea ditamai sulița sprijinită de o piatră la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Hai să te văd. M-am luat după ea, urcând cu chiu cu vai prin stâncăraia de deasupra peșterii. - Încotro? Nu-mi răspunse. Se vârî Într-o crăpătură și, apucându-se de marginile de piatră cu mâinile și cu degetele pășitorilor, prinse a urca, strecurându-se din ce În ce mai sus, de parcă ar fi fost șarpele pe care Îl văzusem când l-am cunoscut pe Enkim. Curând, am ajuns pe o potecă abruptă de capre, acoperită ici-colo de iarbă deasă și grea. Pământul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
strecurându-se din ce În ce mai sus, de parcă ar fi fost șarpele pe care Îl văzusem când l-am cunoscut pe Enkim. Curând, am ajuns pe o potecă abruptă de capre, acoperită ici-colo de iarbă deasă și grea. Pământul se tot fărâma sub pășitorii noștri, dar Runa mă Îndemna, icnind abia auzit, să nu mă las. Din vale se ridicau strigăte din ce În ce mai puternice, dar nu știam dacă erau din cauza focului sau pentru că băgaseră de seamă că fugisem. Ne-am trezit pe o culme Înierbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tău, mai zise el, hlizindu-se. - Enkim! scrâșni Runa, iar Enkim se făcu mic. Abia atunci văzui că Își dăduse cu funingine pe țeastă și pe față. Ia mai dă-l Încolo! M-am aplecat și m-am uitat la pășitorul său, să-i văd rana. Era legată cu frunze de pătlagină, după cum știa orice copil. - Doare puțin. Am avut noroc. După ce m-au străpuns cu sulița aia micuță... - Ei Îi spun săgeată, i-am zis. - Bine. După ce m-au străpuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu multă ușurință căci crescusem pe munte, dar bietul Enkim se tot poticnea și, la un moment dat, alunecă pe iarba umedă și se duse la vale, rostogolindu-se precum bolovanul. Când am ajuns lângă el, se schimonosea de durere. Pășitorul cel tare se umflase deja În partea de jos, iar frunzele de pătlagină Îi căzuseră de pe rana care Începuse din nou să sângereze. Gemând și eu de durerea lui, m-am ghemuit lângă el. Știam cum Îl doare, că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din viroagă, urma o bucată de pământ descoperit, cam de lungimea unui stat de om - era singurul loc În care puteam fi văzuți de urmăritori, Înainte să pătrundem În ascunzișul mărăcinișului des. - Mare noroc mai avem că ți-ai frânt pășitorul, măi Enkim, oftă Runa, gâfâind, și ne oprirăm În capătul viroagei. Eram lac de sudoare, amândoi. Runa s-a trântit pe pământ ca să-și recapete răsuflarea, iar eu mi-am acoperit creștetul cu frunziș și am scos capul numai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
așa că trebuia să strigăm ca să ne auzim. Nu trecu mult și trecătoarea se lărgi, lăsându-ne să zărim malurile joase, acoperite cu copaci. Enkim mârâi de durere și dădu să se ridice Într-un cot. Iarăși Îi curgea sânge din pășitorul care i se umflase precum un șobolan mort de multă vreme. - Blănurile, ne strigă el deodată, arătând cu mâna spre mal. Să ne acoperim cu blănurile! În clipa aceea le văzurăm pe femeile lui Vinas, amestecate cu uriașii. Alergau, răcneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Cer! - șopti Runa. - Ai lui o să vină după noi, ne reaminti Enkim. O să vină după noi și n-o să ne cruțe. Of, e frig. Îl urcarăm Înapoi În culcuș, printre blănurile ude leoarcă. Se cutremura din creștet până În vârful... pă-și-to-ri-lor... Pășitorilor... Preț de câteva clipe Îmi trecu prin minte că trebuiau alte cuvinte În loc de pășitori... Alte cuvinte. Pășitorul are trei părți. Trei. Dar, n-aveam timp de vorbe. Enkim se zgribulise și, când și când, frigul Îl scutura, gata-gata să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
după noi și n-o să ne cruțe. Of, e frig. Îl urcarăm Înapoi În culcuș, printre blănurile ude leoarcă. Se cutremura din creștet până În vârful... pă-și-to-ri-lor... Pășitorilor... Preț de câteva clipe Îmi trecu prin minte că trebuiau alte cuvinte În loc de pășitori... Alte cuvinte. Pășitorul are trei părți. Trei. Dar, n-aveam timp de vorbe. Enkim se zgribulise și, când și când, frigul Îl scutura, gata-gata să-l azvârle În apă. Runa! Of, of, ce ne-am fi făcut fără ea! Scotoci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
n-o să ne cruțe. Of, e frig. Îl urcarăm Înapoi În culcuș, printre blănurile ude leoarcă. Se cutremura din creștet până În vârful... pă-și-to-ri-lor... Pășitorilor... Preț de câteva clipe Îmi trecu prin minte că trebuiau alte cuvinte În loc de pășitori... Alte cuvinte. Pășitorul are trei părți. Trei. Dar, n-aveam timp de vorbe. Enkim se zgribulise și, când și când, frigul Îl scutura, gata-gata să-l azvârle În apă. Runa! Of, of, ce ne-am fi făcut fără ea! Scotoci prin traista ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ciuperci de copac care creșteau peste tot În jur. Le-a pisat cu piatra de mână până ce a făcut un terci pe care l-a presărat pe rană, după care a pus deasupra frunze de salcie. Se uită apoi la... pășitorul frânt. - Nu poți să-l tragi la loc, Îi zise Enkim care se pricepea și el la de-astea. - Nu, mormăi ea, și mă trimise pe malul apei după niște mâl galben. Când m-am Întors, i-am găsit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de-astea. - Nu, mormăi ea, și mă trimise pe malul apei după niște mâl galben. Când m-am Întors, i-am găsit pe amândoi cioplind niște crengi scurte și groase pe care le legară cu lujere subțiri de salcie În jurul pășitorului lui Enkim. M-am holbat la Runa, căci nici pe Moru al meu nu-l văzusem vreodată să facă așa ceva. Apoi, a pus mâl din acela galben În jurul crengilor, acoperindu-le cu totul și, odată cu ele, partea de jos a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]