126 matches
-
idee de-a noastră care n-a răzbit dincolo de opoziția gălăgioasa a colegilor sau de lipsă de bunăvoință a unui „jucător de echipă” care ne-a făcut să ratăm un proiect la care muncisem luni de zile. Dacă suntem cu toții pățiți și admitem că în cazul fiecărui evadat din smoala a fost nevoie de mai multe brațe care să-l convingă să-și reia locul în cazan, un calcul statistic ar trebui să ne învețe că e foarte probabil să nu
Fabulosoacra by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82990_a_84315]
-
aer cu o baghetă, de un artist, și culoarea elegantă, un bleumarin brumat, m-au emoționat și m-au intimidat. în portbagaj am găsit o sticlă de șampanie din partea firmei. Le-am mulțumit aducătorilor mașinii, dar susceptibil, ca orice român pățit, am observat repede că din portbagaj lipsea trusa de scule. "Mi-au adus o sticlă de șampanie - m-am gândit - ca să-mi distragă atenția..." Le-am și spus: - Gestul cu șampania e frumos. Dar unde e trusa de scule? Cei
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
fiindcă nu am fost cum trebuie, vom reveni mai bine organizați, stăpânind lumea cu cele mai bune mijloace, - și, în mod sigur, pe veci!... Lumea pune repede flori pe mormintele dictatorilor. Dar, rău e și fără utopie. Însuși bucureșteanul nostru, pățit, n-o vrea îndărăt?... Că noi, românii, se zice că am avea nevoie de zece ani, cică, numai să zugrăvim ce-a construit el. Nici măcar nu sunt niște născoceli. Totul se iartă, deci. Sau se uită. Sunt și momente, ale
Mecanica lacrimilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14060_a_15385]
-
spunându-se despre cenzori că ar fi niște: oameni de litere (respectabili n.n.) însărcinați cu examinarea cărților care se imprimă... astfel încât să nu publice nimic din ceea ce ar putea seduce spiritele printr-o falsă doctrină... Halal examinare! zicem noi astăzi, pățiți. Mai departe, în Enciclopedie se mai spune despre cenzurarea cărților că este: o adnotare sau o calificare a tot ce jignește adevărul...; calificarea... este cu atât mai drastică cu cât (cartea) se îndepărtează de adevăr." Cenzura bisericească era pe atunci
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]
-
-și oprească cópii, și li se pierde pe drum astfel tocmai varianta ultimă, refăcută, cea mai lucrată și cea mai dragă autorilor lor. Regretele sunt inutile. E semn și de răsfăț a fi în acest fel neprevăzători? Nu sunteți singurul pățit, care crede că drumul nu este ultra aglomerat de colo până colo, de la expeditor la destinatar. Pentru dvs., o întrebare inocentă. Citiți cu regularitate revista, astfel că nu vă puteți bănui că ați pierdut tocmai numărul în care vi se
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13580_a_14905]
-
plouă cu replici bruște, sacadate, de narator cu auzul bun. "Sînt zile în care aștepți să atîrni de o singură vorbă bună, ca de o frînghie." Să te salvezi, să mori? Să supraviețuiești. E rețeta Radu Cosașu, paradoxul gentil, ironia pățitului condescendent: "Mă uit de sus la puștimea care abia învață un slow. Și nici nu știe ce-o așteaptă - o cruntă spondiloză și angoasa unui tangou." "Cum vine asta - temere cu humor?" Sonatine-le nu-s nimic altceva decît temeri
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
telefonez la Bacău lui Sergiu Adam, să-l întreb cum se mai simte după infarct. Sergiu e un om de o seninătate uneori enervantă. Infarctul? “Un semn, bătrîne, un simplu semn!” Trecem la ale literaturii. Cu optimismul păgubos al moldovenilor pățiți, îmi spune că a mai publicat și el o carte. N-a luat nimic pe ea, dar nici n-a trebuit să plătească să-i apară... Sergiu are popi în familie și mă gîndeam că l-o fi apucat vreo
Birul pe talent by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13291_a_14616]
-
pe sprânceană. Din nefericire, vorbesc de cinefilul cu un standard de viață ridicat, pentru că lungmetrajele pe care le-am descoperit la vânzare au, la prima vedere, prețuri exorbitante. Nici nu sunt foarte numeroase: ți se poate întâmpla - vorbesc ca persoană pățită - să aștepți ziua de salariu ca să cumperi DVD-ul, iar acela să fi fost cumpărat între timp. Nu e vina celor care le comercializează: prețurile sunt mari, pentru că DVD-urile nu sunt produse în România, ci importate. Stocul e limitat
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
pentru ce n-au făcut. Soluția poate fi, de la caz la caz, invocarea unui strămoș preot, pentru iertarea de păcate sau, mai simplu, un "nu tot țipați la mine, că voi nu știți, ăștia mucoși de acum...", aruncat cu "superioritatea" pățitului. Între vremea (încă) liniștită de atunci și vremea (deja) liniștită de acum a trecut o revoluție, descrisă în carte întîi din perspectiva agitației de pe margine, a telefoanelor "conspirative", a parolelor. Ceea ce pare a fi, la prima vedere, un joc de
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
instruiască În buna rânduială, pentru tot restul vieții când vede urma operației sau a cauterizării pe trupul său. Tot așa cel care ÎȘi descoperă propriul eu prin mărturisirea faptelor sale ascunse, este Înțelepțit pentru tot restul vieții prin amintirea rușinii pățite În cursul mărturisirii făcute”<footnote Idem, In Ecclesiasten, III, P. G. XLIV, col. 652B; PSB, vol. 30, p. 217. footnote>. În secolul al IV-lea, iertarea păcatelor era publică, Însă Sfântul Grigorie nu ne mai precizează dacă și mărturisirea era
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
că nu există un capac interior pentru portbagaj, care să ascundă eventualele lucruri lăsate în mașină, apoi am observat că lunetă și geamurile din spate sunt fumurii, astfel că efectul de camuflare este și mai bun (mă număr printre șoferii pățiți care nu vrea să lase nimic atractiv la vedere într-o mașină parcata). Evident, curiozitatea cea mai mare era legată de autonomie. Am avut o zi plină, de la 8 dimineață la 11 noaptea. Traseul zilei a arătat așa: B-dul Expoziției
N-am ars gazul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82506_a_83831]
-
Dragoș Bucurenci Ieri seară, la departamentul de gardă al Spitalului Matei Balș s-a prezentat un domn mușcat de un șobolan. Curioși, doctorii au dorit să afle unde anume a avut loc incidentul. “În scară blocului.”, răspunde pățitul. “Blocul dumneavoastră?” “Da, blocul meu.” “Eu i-am spus să-l omoare, intervine și soția domnului, dar el a insistat să-l dea afară și atunci l-a mușcat.” “Cum?!” “Chiar așa! Tocmai plecaseră niște musafiri și s-au întors
Oameni şi şobolani by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82634_a_83959]
-
cele mai aspre calificative, Ion D. Sîrbu considerând ininteligibilă literatura scriitorului "șaizecist" și compătimindu-i sincer pe criticii obligați s-o parcurgă. Nu întemeierea acestor judecăți e în discuție aici, dar unghiul de raportare specific scriitorului mai vârstnic și mai pățit. Tot ceea ce înseamnă modernism extrem și postmodernism jucăuș, Nou Roman textualist și opere - cu termenul lui Sîrbu - hermetic-hermeneutice îi stârnește diaristului, ca și epistolierului, o sinceră și explicabilă aversiune: "Francezii - cu noul lor roman, cu teoriile privind textualismul, scriitura și
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
la Capetown pe banii statului, ca să fie operat de cord și salvat. Era în perioada în care se cereau completări la autobiografie, în fond un raspuns cît mai detailat la o singură întrebare scurtă: - Ai avut legături cu mișcarea legionara? Pățitul, adică un redactor roșcovan, pistruiat și cu nas acvilin, plus un dosar gros, pe masura originii sale etnice, mi-a relatat mai tîrziu cum decursese întrevederea: - Nu, n-am avut. De zece ori îl întrebase unul și același lucru, de
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
ticălos căruia, prin harul Domnului, i s-au deschis, spre sfârșit, ochii și a dobândit nițica elementară înțelepciune (și nițica rușine). Nu mă căutați la niveluri înalte - la al mării înțelepciuni, al metafizicii etc., etc. -, ci la nivelul elementar al pățitului și al celui oarecum tămăduit ("lațe în the day"), spun englezii: târziu de tot) de prostie și orbire". Monahul... nu are nici fervoarea și nici imensă încordare - deopotrivă a minții și a sufletului - care conferă Jurnalului fericirii statutul unui manifest
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
că nu te poți aștepta la nimic bun într-un regim în care "cel ce vine la domnie e musai să fie un scelerat!" - vorba clasicului. Negoițescu era un optimist fervent. Eu, dimpotrivă. Nu atît pesimist, cît foarte prudent și pățit. Îi mai spusesem lui Nego că, după destinderea survenită în urma condamnării lui Stalin, ar fi urmat neapărat o strîngere de șurub și mai zdravănă față de ceea ce cîteva luni ni se păruse... Atît de tare era disputa mea cu Nego din
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
drepturile sale succesorale. Renunța, din dragoste, a doua oară, la tron. Părinții erau profund ultragiați (cu deosebire regina Maria). Ionel Brătianu era mulțumit de dezlegarea lucrurilor. Opoziția politică (țărăniștii, naționalii, Iorga) stăruia, pe lîngă rege, să se evite abdicarea. Regele, pățit, refuza. Un Consiliu de Coroană și, apoi, o ședință a parlamentului, au decis, la 4 ianuarie 1926, decăderea din drepturi a prințului Carol. Dar, în țară, chestiunea reîntoarcerii prințului Carol s-a pus chiar din ziua acceptării abdicării lui. Carol
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
crizele de guvern. Printre cei care atunci nu și-au pierdut cumpătul s-a numărat același Z. Ornea. Vreți crize de guvern? se întreba el subtextual, povestind cu același calm de cronicar încercat crize interbelice care au zguduit țara, dar, pățită, țara a rezistat. Cînd a început să urce Partidul România Mare în sondaje, spre deosebire de analiștii politici ai momentului actual care s-au făcut că nu văd fenomenul sau poate că nu l-au observat, Z. Ornea scria despre ascensiunea extremismului
Analizele politice ale lui Z. Ornea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16220_a_17545]
-
promisiunile PDSR, inclusiv ale noului președinte al României, că nu vor mai răbda corupția în România. Vrînd probabil să dea o lovitură de imagine, dl Năstase îl scoate în față pe "incoruptibilul" Grecea. Acesta, croit parcă pe același calapod cu pățitul Valerian Stan, dă iama prin oamenii noii puterii. Povestește presei că e urmărit și face public un raport în care reprezentanții Ministerului de Interne pică mai mult decît prost, iar alți miniștri sînt desemnați drept potențiale ținte ale corupției. În loc să
Funcția de Ovidiu Grecea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16307_a_17632]
-
de-o parte meditează cu senină- tate la împrejurările generale în care eul auctorial se confruntă cu existența, încercînd a se opri la formule sintetice, la un soi de apoftegme uneori cu iz oriental. Sapiența e mediată de o sensibilitate „pățită”, care vrea să se (re)tragă în concluzii cu iz de morală. Mici parabole au menirea de-a accentua firescul unor atari operații ale experienței ce se impersonalizează: „«Ce socoți că e mai frumos în întreaga-ți viață»?/ am întrebat
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
a rescris jurnalul din memorie, rezultând un text și mai lung, de 750 de pagini, după cum depune mărturie regretatul Virgil Bulat, prieten apropiat al scriitorului. În 1975, în împrejurări încă incomplet deslușite, i se restituie, prin intermediul Uniunii Scriitorului, dactilograma confiscată. Pățit, autorul realizează cópii după ambele versiuni, pe care le dă spre păstrare unor prieteni de încredere, iar în jurul anului 1980 reușește și performanța ca, pe sub nasul autorităților, să trimită la Paris, lui Virgil Ierunca și Monicăi Lovinescu, câte o copie
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
omogenizării timpurilor noi. O imagine a rezistenței pasive, într-un raport de echilibru instabil cu la fel de încăpățânata, dar "turbulenta" Letiția. "Crezi c-ai să faci doar ce-ți place în viață?", își întreabă el nepoata, cu înțelepciunea amară a omului pățit. Da", îi răspunde ea provocator, înfruntându-i privirea cu un râs obraznic și încleștându-și apoi, tot așa, fălcile late ereditare pentru a se putea ține de cuvânt. Că unchiul Ion a devenit un substitut al Tatălui, nu mai încape
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
ca să nu mă trezesc păcălit de titlu. În cuvîntul înainte, Dan Ceul povestește că Irene și Grigore Arsene i-au propus să se gîndească la o carte despre România pentru uzul cititorilor din Uniunea Europeană. Lui îi place ideea, dar, lector pățit, se gîndește la o carte care să le spună ceva despre România mai întîi cititorilor din țară. Și alege în acest scop texte semnate de șase femei, care au trăit în cam aceeași perioadă. Regina Maria, Martha Bibescu, Maria Cantacuzino-Enescu
România lui Dan C. Mihăilescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8995_a_10320]
-
impresie de moment, căci, la drept vorbind, tânărul nici acum nu se simțea cu mult mai bine și prea împăcat cu situația, și asta tocmai fiindcă acel fost prieten era mort pentru dânsul acum, iar, în astfel de cazuri, cei pățiți știu că ți se întâmplă întocmai ca la morți, fără deosebire: îți plângi defunctul intens, cu lacrimi fierbinți și amare, o zi, două zile, dar apoi obrajii încep să ți se usuce și să-ți crape, iar lacrimile din ochi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Invers decât ne închipuim noi, păcăliții din născare. Această judecată paradoxală, sofistică, ne-ar șade bine nouă, românilor, mai fripți, mai amărâți, atât de mult exploatați... Din contră, noi suntem mai ușor de dus de nas, fiind totuși atât de pățiți... Ei, nu-i așa. Insul lucid, mai ferit de cele rele, și deci mai avut, e mai pătrunzător... Tipul foarte inteligent, educat, și ajuns. Proverbul, zicerea aceasta franțuzească, mi-a dat așa mult timp de gândit... Dar de ce să te
Molto vivace... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9185_a_10510]