127 matches
-
apariția„Omului cu umbrela roșie”... CORNELIU ȘERBAN „Din nou printre păpușarii ploieșteni” în ziarul Flamura Prahovei,din 10 noiembrie 1971. „...o nouă dramatizare după Ion Creangă.De dată aceasta este vorba despre un spectacol al carui erou va fi „STAN PĂȚITUL”. Dramatizarea aparține Agripinei Hăulică și Lidiei Ionescu,scenografia baș- mului va fi semnată de Irina Borowschi și Marcela Fenato, iar muzică LEONIDA BREZEANU,regia Cristian Mihalache.”... pentru păpuși) din Walbrzych-Polonia,anunță premi- era spectacolului ”Chlopiec z czerwona parasolka” piesa scrisă
Leonida Brezeanu () [Corola-website/Science/313094_a_314423]
-
crezare în numitele cercuri. Că doar și ele știu că orice coțcar la drumul mare, ca să-și salveze primejduitul său toval și să-și mai facă rost pe deasupra și de o simbrie de informator sau de spion (suprema resursă a pățiților de drept comun), își va ura el singur bun-sosit, în numele vreunei cauze care plutește pe deasupra definițiilor penale. Iată deci foaia de viță sub care Petru Dumitriu s-a văzut respins la concursul de frumusețe literară nu numai odată, ci chiar
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
l-a făcut să se furișeze în lumea largă. Poate că se vor găsi câteva babe să-i ceară lumină și binecuvântare. Absurditatea acestei tentative de farsă e enormă, nu se poate tălmăci decât prin epuizarea tuturor celorlalte trucuri ale pățiților de drept comun. Când nu mai ai încotro... Și pentru că în numele lui Moise, al lui Zoroastru, al lui Buddha, al lui Hristos, prea s-au prăsit mulți prooroci de ocazie pe ospitaliera noastră planetă, Petru Dumitriu a găsit cu cale
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
i se întoarcă banii, lucru refuzat de către vânzători. Nu știu cum s-a terminat ciondăneala dintre înșelat și înșelători. Probabil în mod amiabil, aceștia de la urmă de obicei evită scandalurile. Și, cum se întâmplă totdeauna, e sigur că mai sunt și alți pățiți care au dat crezare reclamei, dar le e rușine să recunoască (fapt pe care și mizează reclamagiii!) Dar cuvântul magic „testosteron" continuă să ne umple ochii și urechile. Și nu cred că e cazul. Hormonul numit nu e de natură
Salvarea neamului by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6772_a_8097]
-
compromite prin mișcări precoce munca lor intelectuală și roadele pe cari le va da odată această muncă chiar pentru nația românească. Românul e de soiul lui înzestrat cu mult bun-simț, el are cuminția popoarelor care au suferit multe, cuminția omului pățit. E imoral de a spune neadevărul, dar nimeni nu e obligat de a spune adevărul când vremea e așa că el nu folosește nimănui. C-un cuvânt, a minți e oprit, a tăcea - nu. Va veni vremea - și poate că nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
13, 14, 18, 21 și 23 decembrie 1877] 31 {EminescuOpX 32} ["MULTE AM AVUT DE ZIS... Multe am avut de zis când ai noștri au trecut Dunărea și cu grijă am întrebat de tocmele de zapis și chezășie, ca Stan pățitul, care nu crede cu una cu două câte i se spun, ci vrea să aibă iscălitură la mână, ca să poată apoi să se judece răzășește până-n pânzele albe când ar fi să aibă gâlceavă cu boierii cei mari, că până la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
noi, trei copii și doi maturi. A urmat un episod care iar n-o să-l uit niciodată: după ora 12 noaptea, când toată lumea s-a culcat, noi ne-am ridicat În picioare, ne-am Îmbrăcat (de data asta eram deja pățiți, așa că am pus peste Încălțăminte niște rupturi de saci) și am Încercat să coborâm pe zăpadă. Sunt aproape 5-6 km de la fermă până În sat și, bineînțeles, spaimă, Întuneric, să nu facem nici un zgomot, că de ne-ar fi prins... Oricine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
zemoase cu care își tămîiază adversarii. Dar ce e uimitor e că mirodeniile stilistice cu iz oriental sunt altoite pe o matriță curat apuseană, lui Pandrea putîndu-i-se imputa orice, dar nu lipsa culturii occidentale. Sub unghi istoric, Pandrea e un pățit care nu mai crede decît în familie, în regulile nescrise ale obștei și în cele cîteva voluptăți care fac viața suportabilă: vinul bun în compania unor atleți ai conversației (Sorin Pavel, Petre Țuțea sau Teodorescu-Braniște), mîncarea cu rol de tampon
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
fata” mea și a spus-o chiar: -Drăguță fată! Atrăgătoare chiar. Eu i-am răspuns că deocamdată atât îmi pot permite, o fată ieftină, deoarece știam foarte bine cum gândește el. După ce ne-am despărțit, ea a rămas tăcută: -Ce-ai pățit? am întrebat-o. -Te-ai purtat ca un străin cu mine. -Nu fi proastă!.. Hotărâse ca a doua zi să-și caute de muncă. Se prezentase așadar la un interviu și peste câteva zile a primit o scrisoare care o anunța
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
nu fim acuzați pe nedrept, ca acaru' Păun... Ce, pe nedrept?! se zborșește iar Mânecuță. Cetățenilor cinstiți, n-are de ce să le fie frică! Numai ăia de teapa voastră, ăia, da, se tem! Asta..., teoretic, îl contrazice Fratele. Suntem oameni pățiți. Am omis să vă spun că am luat cu noi și un coș, acesta, care este acum la Boss, în care se afla un..., un plod, un copil, un bebeluș mai aparte, probabil al lui Coco sau adus de dânsa
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fără valoare și am vrut să văd cît de bine e copiată" [bărbat, aproximativ 50 de ani]). în sfîrșit, aproape nici urmă de rușine sau vinovăție: majoritatea covîrșitoare descria, la rece, implacabilitatea gestului lor: "Oricum, dacă eu aș fi fost pățitul, cei din jurul meu ar fi făcut exact ceea ce am făcut eu adineaori" [bărbat, aproximativ 40 de ani]. Răzbătea același fior de singurătate și de părelnicie. Iar, vorba unui "subiect": Dacă tot e să mi se dea ceva, trebuie să apuc
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
să laude frumusețea unui anume obiect pînă ce gazda ceda nervos și se declara onorată dacă Maiestatea Sa ar binevoi să accepte respectivul obiect. Pentru a face plăcere gazdei, regina accepta întotdeauna, cu grație regală și cu nedisimulată mulțumire. Cei pățiți, ca și cei avertizați de aceștia, aveau grijă să-și ascundă obiectele de mare preț înaintea vizitei reginei. Este adevărat, uneori plătea cu bani gheață, ca atunci cînd a cumpărat superbele bijuterii ale reginei-mame a Rusiei, Maria Feodorovna, singura avere
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
un sat mare și frumos, după multe tribulațiuni, sclipirea cîtorva parale, agonisirea cîtorva oi sunt un simptom al Începerii multiplicării, vizibilă și Într-o gospodărie țărănească. Tot cosmosul e cuprins Într-o ogradă. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Supranumele de Pățitul, accentuează și atrage atenția asupra pribegiilor și pățaniilor sale, ca fiind trăsătura principală și caracteristică a acestei personalități. Fiind „pățit”, pătimitor, va putea să treacă fără amețeală abisul unei colaborări de trei ani cu diavolul. Pateor și Ulyse, și orice
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
atrage atenția asupra pribegiilor și pățaniilor sale, ca fiind trăsătura principală și caracteristică a acestei personalități. Fiind „pățit”, pătimitor, va putea să treacă fără amețeală abisul unei colaborări de trei ani cu diavolul. Pateor și Ulyse, și orice pribeag inițiatic. Pățitul poate să fie și o derivație din numele lui Ipate : „... tot Stan mă cheamă, dar de la o boală ce-am avut cînd eram mic, mi-am schimbat numele din Stan În Ipate și de atunci am rămas cu două nume
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
regizorală și scenaristică, geniul organizării aparențelor în întreguri spectaculare. Dar, până la performanțele mai înalte, instituirea spiritelor minore ca torționare ale lui Caliban și apoi ale complicilor săi. Speriat că Trinculo, care se strecurase sub mantaua lui, este un duh, Caliban, pățit, țipă de câteva ori: „Of! Nu mă 190 chinui!“, „Mă chinuiește duhul - aoleu!“, „ Nu mă chinui, te rog!“, „Pân-acum nu mi-ai făcut prea mult rău, dar n-o să treacă mult și ai să mă chinuiești“. Chinuitorul prezumtiv face
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ca într-un "joc de-a vacanța" menit să-i aducă binefăcătoarele mângâieri ale deconectării, uitarea de sine177. Neputându-se totuși schimba peste noapte, bărbatul cade din nou în capcană și se îndrăgostește de frumoasa Lulù, în care, ca tot pățitul, nu mai vrea să vadă o femeie în carne și oase, ci un "fetiș ireal", ipostază idealizată a iubitelor de odinioară (Mab, Igeea), "icoană" proiectată undeva, în eter, dincolo de periculoasele imixtiuni ale concretului trivial. Idealizarea trădează, în subiacent, un acut
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
filtrul roz prin care interpretează el lumea. El iubește revoluția! El vrea să se jertfească pentru țara lui, pentru Rusia, ar fi aberant să existe o lume a umilinței, a lipsei de libertate, de demnitate așa cum îi șoptesc lui unii pățiți! Ar fi ilogic să existe o lume ca în povestirile celor ce vin din lagăre! Filosofia care stă la baza ideologiei la care a aderat el este irefutabilă, poartă cartea la el în geantă tot drumul spre război, doar ironia
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
al binelui, logica nu se lasă uzurpată, iar stilul se împletește armonios cu gândul. Teatrul, la rându-i, cată să fie „o școală de morală și moravuri”. O replică vioaie animă piesele lui G., comediile îndeosebi (numai Iadeș și Sterian Pățitul apar în volum, în 1866), lipsite, altfel, de orice consistență și dând să se piardă într-un verbiaj obositor. Morala nu e absentă niciodată. Debitor literaturii franțuzești, comediograful preia de acolo subiecte, motive, uneori maniera. A mai însăilat piese istorice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
Cârlova, București, 1858; Un boem român, București, 1860, reed. fragm. în PRR, 171-189; Don Juanii din București, reed. fragm. în PRR, 191-202, reed. în Radu Ionescu, Scrieri alese, îngr. și pref. Dumitru Bălăeț, București, 1974, 316-381; Iadeș, București, 1866; Sterian Pățitul, București, 1866. Repere bibliografice: Maiorescu, Critice, I, 242-244; Iorga, Ist. lit. cont. (1986), I, 19-20; Călinescu, Ist. lit. (1941), 337-338, Ist. lit. (1982), 386-391; Ist. lit., II, 747-753; Dicț. lit. 1900, 399-401; Viorica Diaconescu, Pantazi Ghica, București, 1987; Manolescu, Istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
dar nu se revoltase nimeni atunci. A trebuit să ajungem cu explicațiile (moment extrem de jenant) până la „Declarația drepturilor omului”. Oricum, se cheamă că tot am discutat ceva... Alt caz: sub formă de întrebare/constatare (ton povățuitor, grijuliu, atent - de om pățit) mi se sugerează că am greșit enorm, aproape sinucigaș, fiindcă nu am consacrat un număr tematic unui scriitor-martir în viață (sintagma nu deranjează pe nimeni) cu prilejul împlinirii unei vârste rotunde. „N-ai văzut cum au procedat ceilalți? E persoană
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
regizorală și scenaristică, geniul organizării aparențelor în întreguri spectaculare. Dar, până la performanțele mai înalte, instituirea spiritelor minore ca torționare ale lui Caliban și apoi ale complicilor săi. Speriat că Trinculo, care se strecurase sub mantaua lui, este un duh, Caliban, pățit, țipă de câteva ori: „Of! Nu mă chinui!“, „Mă chinuiește duhul - aoleu!“, „ Nu mă chinui, te rog!“, „Pân-acum nu mi-ai făcut prea mult rău, dar n-o să treacă mult și ai să mă chinuiești“. Chinuitorul prezumtiv face parte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
dreapta-nspre case, tot peste cetate."14 Iată două exemple în care zeul suprem transmite mesaje prin intermediul păsării sale, arătând celor în necaz o fărâmă din viitor. În aceeași ipostază se arată însuși Zeus, atunci când îl răpește în Olymp, înșelând vigilența pățită a geloasei sale soții, pe frumosul Ganymede, după cum povestește succint Ovidius (prin intermediul lui Orpheus) în ale sale Metamorfoze (X, 156-159): "Regele zeilor, Jupiter, arse odinioară de dragoste pentru frigianul Ganymede și găsi în ce să se schimbe pentru a fi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
soției pățania cu trenul ... a râs pe săturate și a sfârșit prin a mă avansa de la "distrat" la "aerian". A doua oară ... tot cam așa. Era într-o zi de Sf.Petru ... trebuia să ajung la Bârlad, la onomastica fratelui. Pățit fiind ... am plecat și mai din timp la gară. Știind că am aproape o oră până la opt când are loc plecarea trenului ... m-am înfundat într-un fotoliu din sala de așteptare ... cu fața spre peron pentru a mă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
rostul celei viitoare. Dar să nu uităm că în destinul său oamenii își găsesc oglindită propria soartă. Soarta cum ar trebui să fie, ca să fie soartă bună. Un minimum de efort empatic ne poate așeza în pielea acestui personaj matur, pățit și frământat, care este un om oarecare. Ni-l putem imagina acasă, în Itaca, în liniștea palatului modest ca o casă țărănească din cătunul meu Dobridor, depănând singur sau împreună cu „preaînțeleapta” (perifronensis) Penelopa amintiri și gânduri despre cum se derulează
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe segmentul de povestire ce evoca alunecarea lentă, dar implacabilă (în ciuda unor posibile temporare opriri, opintiri) a acului înghițit - a cărui traiectorie de argint o vedeam ca la un aparat Roentgen - prin meandrele și cotloanele ascunse ale corpului acelui copil pățit. Care sper că s-a ales doar cu intermitente înțepături, supărătoare, desigur, dar benigne. * Copilul are trei sau patru ani. Se trezește într-o cameră spațioasă, aproape fără mobilă, puternic luminată. Adormise, dar, din cine știe ce pricină, se trezise. Trezire nefirească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]