127 matches
-
a avertizat că multă vreme nu vom mai pune piciorul pe pământul lui. Care, într-o după-amiază ploioasă, dar și cu mult soare, a refuzat pur si simplu să ne mai țină. Nici vorbă de cutremur, cum ar putea bănui pățitul cititor bucureștean, și evident, cel vrâncean, Năsăudul nefiind o zonă seismică. Ne întoarcem, Doina și cu mine, de la Cormaia, mica noastră excursie, atât de îndrăgită, trecusem de dealuri, coboram, ne apropiam de casă când, ajunși la râpele golașe de argilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ei; i-a răspuns abia acum cîțiva ani, cînd a întîlnit-o mergînd spre Poieni să îngrijească de copiii lui Valeriu, care-i profesor acolo. „Iată, Marință, unde-i «în jos»: acolo unde te duce nevoia!” Domeniul în care (ca etern pățit) se consideră expert e cel juridic: „Aici nu mă poate înfunda nimeni!”, se laudă. Are punctele lui de vedere în care nu acceptă să fie contrazis. Unul din acestea (și are dreptate) e că majoritatea românilor suferă de analfabetism juridic
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în care acesta se recomandă aproape obsesiv în spațiul mental-discursiv : „Citatul din Caragiale stă asupra noastră ca o fatalitate, ca o insomnie. Orice pățim, orice spunem, orice gândim în spațiul politic și social al României de azi se regăsește gata pățit, gata spus, gata gândit în textele magistrului” Printr-un decupaj recognoscibil la nivelul unei vulgate avem în dotare un bagaj de efecte și replici caragialești utilizate asemeni unor chei de lectură pentru diferite situații comice sau exasperant absurde. O parte
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ne-a cerut atunci nici un preț. Dar poate s’o facă oricând. Mai concret, e vorba de curățirea și mai ales evacuarea zăpezii. Din mai multe motive. Unul ar fi evitarea unor accidente specifice, În care și eu, ca tot pățitul priceput, excelez. Apoi, dacă iarna ne-a acoperit inconștiența, vreau să spun gunoaiele, primăvara le va descoperi, odată cu topirea zăpezii. Ca și ghețarii care, atunci când se topesc, lasă În loc morenele, adică pietrele antrenate și Înglobate În ei, În existența lor
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
în care este apoi redactor la revistele „Erdélyi Helikon”, „Termés”, „Utunk”, „Napsugár”, „Igaz Szó”. Reprezentant de frunte al lirismului de orientare populară al literaturii maghiare din România, debutează ca traducător în „Erdélyi Helikon” cu versiunea în maghiară a povestirii Stan pățitul de Ion Creangă (1938). Traduce din proza lui I.L. Caragiale, Ion Creangă, Al. Vlahuță, din poezia lui Mihai Eminescu, G. Coșbuc, G. Bacovia, Ion Bănuță, Mihai Beniuc, Veronica Porumbacu. Autorii lui preferați sunt G. Bacovia și Ion Creangă. Transpunerile, împrăștiate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287717_a_289046]
-
familia Ignătescu, de la Iacobeanu Floarea și de la Măria Vr. Pușcuță. 49 Direcția Județeană a Arhivelor Naționale, Fond școala generală Filipeni, dosar 1/1906, fila 32. ////// Scena și pățania o știu de la tatăl meu care o aflase chiar din gura celui pățit, instructorul de partid. * Acest subcapitol a fost scrisă pe baza observațiilor proprii, întărite de studierea unor lucrări de referință: Mircea Eliade, Istoria credinșelor și ideilor religioase, Vol. III, Editura Științifică, București, 1992; Romulusă Vulcănescu, Mitologia română, Editura Academiei RSR, București
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
oarecum un nou asalt spre ceruri. Dar rămîne-n drum, drept că în mod foarte deosebit, ici ca rege, colo ca cerșitor. Dar ce-i și ajuta coaja cariului care-a-ncremenit în lemnul vieții? Asaltul e tinerețea, rămînerea-n drum? decepțiunea, recăderea animalului pățit - bătrânețea si moartea. Oamenii sunt probleme ce și le pune spiritul universului, viețile lor - încercări de deslegare. Chinul îndelungat, vecinica goană după ceva necunoscut nu samănă cu aviditatea de a afla răspunsul unei întrebări curioase? - Dar mie mi se pare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la căutat buzunarele ascunse, găsiseră o punguță cu doi-trei galbeni, o batistă de mătase galbenă brodată cu fir roșu, subțire, pe care se vedea clar blazonul Drăculeștilor, iar în colțul ei era legat un sigiliu domnesc. Speriați și mai ales pățiți își dăduseră imediat seama că n-au scăpare. Lui Vlad Dracul i se dusese vestea de om necruțător și mai ales învinuirea de hoție era de neșters. Era suficient să strige careva uite hoțul că erau imediat trași în țeapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ca să nu mă trezesc păcălit de titlu. În cuvîntul înainte, Dan Ceul povestește că Irene și Grigore Arsene i-au propus să se gîndească la o carte despre România pentru uzul cititorilor din Uniunea Europeană. Lui îi place ideea, dar, lector pățit, se gîndește la o carte care să le spună ceva despre România mai întîi cititorilor din țară. Și alege în acest scop texte semnate de șase femei, care au trăit în cam aceeași perioadă. Regina Maria, Martha Bibescu, Maria Cantacuzino-Enescu
România lui Dan C. Mihăilescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8995_a_10320]
-
crizele de guvern. Printre cei care atunci nu și-au pierdut cumpătul s-a numărat același Z. Ornea. Vreți crize de guvern? se întreba el subtextual, povestind cu același calm de cronicar încercat crize interbelice care au zguduit țara, dar, pățită, țara a rezistat. Cînd a început să urce Partidul România Mare în sondaje, spre deosebire de analiștii politici ai momentului actual care s-au făcut că nu văd fenomenul sau poate că nu l-au observat, Z. Ornea scria despre ascensiunea extremismului
Analizele politice ale lui Z. Ornea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16220_a_17545]
-
se opreau mașinile Securității, casa se umplea de oameni în uniformă și în civil, care controlau, căpiați, tot, casa, șura, stogurile de paie, grajdul, chiar și fântâna. [...] Ticu, chemat la Cluj, la Securitate, reapărea acasă cu fața însângerată. - Ce ai pățită? Ce ai pe frunte și pe sprâncene? l-am întrebat o dată, când eram cam pe clasa a cincea, iar el se întorsese de la Cluj cu fața numai cheaguri negre de sânge. - Nimic, m-a mințit el senin, am căzut de pe
Cronică de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5536_a_6861]
-
că nu te poți aștepta la nimic bun într-un regim în care "cel ce vine la domnie e musai să fie un scelerat!" - vorba clasicului. Negoițescu era un optimist fervent. Eu, dimpotrivă. Nu atît pesimist, cît foarte prudent și pățit. Îi mai spusesem lui Nego că, după destinderea survenită în urma condamnării lui Stalin, ar fi urmat neapărat o strîngere de șurub și mai zdravănă față de ceea ce cîteva luni ni se păruse... Atît de tare era disputa mea cu Nego din
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
de-o parte meditează cu senină- tate la împrejurările generale în care eul auctorial se confruntă cu existența, încercînd a se opri la formule sintetice, la un soi de apoftegme uneori cu iz oriental. Sapiența e mediată de o sensibilitate „pățită”, care vrea să se (re)tragă în concluzii cu iz de morală. Mici parabole au menirea de-a accentua firescul unor atari operații ale experienței ce se impersonalizează: „«Ce socoți că e mai frumos în întreaga-ți viață»?/ am întrebat
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
scrise ca și când le precede și le urmează o veșnicie de stat de vorbă. Din când în când, câte ceva merită spus cu voce tare, din acest dialog interminabil, și aceea este poezia. Fără pretențiile memorabilului, doar cu o căldură de om pățit, între alții: „Și eu am umblat odată cu o amintire în mâini, strângând-o atent, să nu-mi scape./ îmi alunecase odată - și se rostogolise de-a dura/ pe jos. am șters-o frumos, cu mâneca hainei/ nu mi-a fost
Amintire și adevăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5366_a_6691]
-
și, pe-alăturea cu drumul, un cal bălan ca tinerețea, care-i vine și-i pleacă de sub fereastră. Așa o stampă, scoasă din timpul vacanțelor la moșii, cînd se putea scrie, fără grijă, despre melancoliile între două halte, de doamnă pățită, cu voaletă, iscă, azi, oarece suspiciuni. Mai ales că inactualitatea, pată grea, a ros, în anii '70-'80, prestigiul romanelor de iubiri provinciale, caline, încete. Proteguite de un geam de seră. În schimb, dacă-n aceeași ramă Biedermeier așezi frînturi
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
pe sprânceană. Din nefericire, vorbesc de cinefilul cu un standard de viață ridicat, pentru că lungmetrajele pe care le-am descoperit la vânzare au, la prima vedere, prețuri exorbitante. Nici nu sunt foarte numeroase: ți se poate întâmpla - vorbesc ca persoană pățită - să aștepți ziua de salariu ca să cumperi DVD-ul, iar acela să fi fost cumpărat între timp. Nu e vina celor care le comercializează: prețurile sunt mari, pentru că DVD-urile nu sunt produse în România, ci importate. Stocul e limitat
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
aer cu o baghetă, de un artist, și culoarea elegantă, un bleumarin brumat, m-au emoționat și m-au intimidat. în portbagaj am găsit o sticlă de șampanie din partea firmei. Le-am mulțumit aducătorilor mașinii, dar susceptibil, ca orice român pățit, am observat repede că din portbagaj lipsea trusa de scule. "Mi-au adus o sticlă de șampanie - m-am gândit - ca să-mi distragă atenția..." Le-am și spus: - Gestul cu șampania e frumos. Dar unde e trusa de scule? Cei
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
instruiască În buna rânduială, pentru tot restul vieții când vede urma operației sau a cauterizării pe trupul său. Tot așa cel care ÎȘi descoperă propriul eu prin mărturisirea faptelor sale ascunse, este Înțelepțit pentru tot restul vieții prin amintirea rușinii pățite În cursul mărturisirii făcute”<footnote Idem, In Ecclesiasten, III, P. G. XLIV, col. 652B; PSB, vol. 30, p. 217. footnote>. În secolul al IV-lea, iertarea păcatelor era publică, Însă Sfântul Grigorie nu ne mai precizează dacă și mărturisirea era
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
noi avem bilete suplimentare la cabină? Așa că accept, desemnez un purtător de contrabas și-i îndemn pe toți să urce în carul în care ciripesc deja copiii fanfarei din Vaslui. La aeroport ajungem cam târzior, după gustul meu de femeie pățită. Facem checkingul la ghișee diferite. La un moment dat, un răcnet disperat: - Doamnăăăă! Măi doamnă! - Ce-i baiul? - Nu ne primește cu contrabasul! Scotocesc în geantă după medicamente, înghit o porție de protecție - așa a făcut și răposatul domn Ilișiu
Dama cu contrabasul by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/13265_a_14590]
-
cele mai aspre calificative, Ion D. Sîrbu considerând ininteligibilă literatura scriitorului "șaizecist" și compătimindu-i sincer pe criticii obligați s-o parcurgă. Nu întemeierea acestor judecăți e în discuție aici, dar unghiul de raportare specific scriitorului mai vârstnic și mai pățit. Tot ceea ce înseamnă modernism extrem și postmodernism jucăuș, Nou Roman textualist și opere - cu termenul lui Sîrbu - hermetic-hermeneutice îi stârnește diaristului, ca și epistolierului, o sinceră și explicabilă aversiune: "Francezii - cu noul lor roman, cu teoriile privind textualismul, scriitura și
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
la Capetown pe banii statului, ca să fie operat de cord și salvat. Era în perioada în care se cereau completări la autobiografie, în fond un raspuns cît mai detailat la o singură întrebare scurtă: - Ai avut legături cu mișcarea legionara? Pățitul, adică un redactor roșcovan, pistruiat și cu nas acvilin, plus un dosar gros, pe masura originii sale etnice, mi-a relatat mai tîrziu cum decursese întrevederea: - Nu, n-am avut. De zece ori îl întrebase unul și același lucru, de
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
ticălos căruia, prin harul Domnului, i s-au deschis, spre sfârșit, ochii și a dobândit nițica elementară înțelepciune (și nițica rușine). Nu mă căutați la niveluri înalte - la al mării înțelepciuni, al metafizicii etc., etc. -, ci la nivelul elementar al pățitului și al celui oarecum tămăduit ("lațe în the day"), spun englezii: târziu de tot) de prostie și orbire". Monahul... nu are nici fervoarea și nici imensă încordare - deopotrivă a minții și a sufletului - care conferă Jurnalului fericirii statutul unui manifest
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
cumva să plec din Timișoara, pe data de 20, fiindcă alți prieteni ai prietenilor noștri ne-au invitat la o emisiune importantă, la TVR, se face duplex cu Bucureștii. Avem la dispoziție vreo trei ore, patru ore. Cum sunt om pățit, am cerut hîrtii și programări - au venit și ele, ca și precizarea că autorii vor respecta cu sfințenie desfășurătorul. Au mai venit și alte telefoane de la funcționari bucureșteni, de la cărturari de nădejde, de la prietenii mei de la studioul teritorial din Timișoara
TVR și Provincia by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/16624_a_17949]
-
trecut în strategia fiscală“, a explicat Elena Udrea, la . „Așa cum în 2009 se citeau în lume semnele crizei, însă în România mai puțin, și nu toată lumea știa cât de puternică va fi această criză, așa și acum. Dar fiind odată pățiți, intuim ce s-ar putea întâmpla. Sperăm să nu se întâmple și ne ținem de promisiuni în măsura în care ne permite bugetul“, a mai precizat ministrul dezvoltării. Citește și:
Udrea: Am fost precauţi în strategia fiscal bugetară şi de aceea n-am trecut nimic legat de evoluţia salariilor () [Corola-journal/Journalistic/47879_a_49204]
-
gamei, fiindcă rar se va fi pomenit, în toată istoria, modă mai aclamată și, deopotrivă, mai pusă la zid decît arta pentru artă. Ce are, dezicerea lui Camil Baltazar, apucarea lui de unelte, deosebit de atîtea profesiuni? O tristețe de om pățit, interludiul acela pe care toți îl invocăm, fără să-l atingem decît foarte puțini, în care ierți fără să poți uita. Imagini de tribut, venind din măruntaiele unei arte care se naște datoare: "Zilnicul meu tain îl plătesc,/ porția mea
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]