48 matches
-
să afle unde era acea grotă. Și atunci, se auzi un bocănit înfundat pe aleea pietruită. De ei se apropie arătarea cu cap de iepure, trup de om și coadă de veveriță, putându-și cu mândrie încălțările de lemn care păcăneau pe pietre. - Ah, uite-l și pe Vezberbarel! Lia află acum că Vezberbarel, pe lângă că era un fel de spiriduș al animalelor, mai era și servitorul lui Colț-Împărat și sfetnicul prințului Mladin. - Bună vremea, Vezberbarel! Arătarea răspunse la salut cu
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1489579507.html [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
și vitează, mai era și înțeleaptă. Uită pe loc tot ceea ce gândise rău despre ea și se grăbi să ajungă la palatul din nori, cu toate speranțele arzând în pieptul lui. Primul pe care îl văzu fu Vezberbarel, frumos îmbrăcat, păcănind cu încălțările lui de lemn încoace și încolo pe drumul către palat. - Din ăsta-mi erai? De această dată întrebarea prințului nu mai era mânioasă ci plină de bucurie. Spiridușul îl conduse la prințesă care acceptă bucuroasă să își împartă
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1489579507.html [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înrăiți de stagiu și amorțiți de rutină. - La drum!, zise șeful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalică și împuțită a penitenciarului. Păcănind nădușit, duba ne duce până la marginea orașului. Acolo sunt vărsat ca o sarsana la marginea drumului,gata să mă ducă pe treptele bisericii. Acolo mergeam să ne mângâiem sufletele. Când am intrat în biserică, lumea s-a ferit de noi
GHEORGHE NEAGU by http://confluente.ro/articole/gheorghe_neagu/canal [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înrăiți de stagiu și amorțiți de rutină.- La drum!, zise șeful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalică și împuțită a penitenciarului.Păcănind nădușit, duba ne duce până la marginea orașului. Acolo sunt vărsat ca o sarsana la marginea drumului,gata să mă ducă pe treptele bisericii. Acolo mergeam să ne mângâiem sufletele. Când am intrat în biserică, lumea s-a ferit de noi
GHEORGHE NEAGU by http://confluente.ro/articole/gheorghe_neagu/canal [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
vocea! Era el, da! Era el. Dar ce-l împinsese în teribila încercare? Ignoranța? Curiozitatea? Fusese constrâns de cineva ori ceva?! Tot chestionarul dură o clipă doar, căci se pomeni în plină zi cu soare. Miji ochii îndurerați. Urechile-i păcăneau ca tobele. Corpul vlăguit de impactul cu tot se moleși, topindu-se într-o băltoacă ce fu secată rapid de arșița zilei... Referință Bibliografică: INVOLUȚIE / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1297, Anul IV, 20 iulie 2014. Drepturi
INVOLUŢIE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 by http://confluente.ro/Angela_dina_1405883427.html [Corola-blog/BlogPost/349120_a_350449]
-
doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înrăiți de stagiu și amorțiți de rutină. - La drum!, zise șeful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalică și împuțită a penitenciarului. Păcănind nădușit, duba ne duce până la marginea orașului. Acolo sunt vărsat ca o sarsana la marginea drumului,gata să mă ducă pe treptele bisericii. Acolo mergeam să ne mângâiem sufletele. Când am intrat în biserică, lumea s-a ferit de noi
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
vrei să fiu al tău, dar nu-i prudent acum, poate să apară cu cine știe câți săteni, iar eu nu vreau să mă expun la asemenea spectacol. Nici nu terminase bine să-i spună temerile lui, că auzi cabrioleta cum îi păcăneau bucelele: toc-poc, toc-pac-pac, toc-poc-toc!... (în care meșterul rotar fixase o limbă de oțel care, atunci când lovea un opritor de pe șină, scotea sunete sacadate, asemănătoare unor copite de cai ce calcă rimic pe drumul pietruit), și după circa un minut zări
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ix_a_pariul_blestema_marin_voican_ghioroiu_1360225403.html [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
Om trăi și-om videa, numa'trăsnaie să nu iasă și să hie s-o ducem, ca Necuratul să nu-și lepede negreala și să-și miște coarnele în împuns de vieți nevinovate... Numitul și răsnumitul a trecut pe lângă ele păcănindu-i surd în urechi ultimele clociriri de vorbe pițigăiate, fără măcar să le observe pe cațe sau să le bage-n samă. Vorbele șterse, cum fuseseră prinse, le punea totuși la socoteală, la o adică... În ce-l grijea, scopul fusese
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Pamflet_doamne_ce_sus_a_ajuns_.html [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
și s-a apropiat lateral, ca și când s-ar fi aflat în depășire. Nu i-a trebuit decât o uitătură piezișă, fugară, ca să-și dea seama că tânăra era Vera. L-a recunoscut și pe Andrei. Inima a început să-i păcăne tare, tare, a emoție, a bucurie... Bunule Dumnezeu, la un pas de ea, se aflau două persoane dragi, pe care le cunoscuse cu opt ani în urmă, în împrejurări triste! După cum se observa, Slavă-Domnului, reușiseră să depășească momentele grele. De
FRAGMENT DIN ROMANUL VERA DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Fragment_din_romanul_vera_de_ioana_stuparu_1379253631.html [Corola-blog/BlogPost/364977_a_366306]
-
părea familiară, ca și evoluția evenimentelor spre catastrofă. Aviatorul meu epistolar n-avea nimic din demnitatea bunicului Vitalian, la manșa Messerschmitt-ului său ascuțit: casca nu-i flutura în vânt, iar zgomotul bubuitor al elicelor nu ridica privirile admiratoarelor. Gloanțele nu păcăneau printre norii mici de fum, și nici cadranele groase ale instrumentelor de bord nu indicau nivelul de kerosen până nu băteai cu mănușa în ele de trei ori. Străinul nu făcea parte din familie, cu-atât mai puțin din timpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi ascuns un certificat de naștere în catedra de literatură română. În timp ce Mihnea scutura colecțiile din „Analele Universității“ (un nume parcă predestinat să se-odihnească în clădirea asta), am tras cu urechea. Dinspre geam venea un zgomot, un fel de păcănit ritmic, de atelier în miniatură. „E țeava.“, mi-a explicat Mihnea, cu spatele la mine. Vâra de zor lanterna printre foi și coperți, fără succes. „Așa e pe cupru. Efectul de dilatare.“ L-am lăsat să se-agite în continuare. Nu căutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a explicat Mihnea, cu spatele la mine. Vâra de zor lanterna printre foi și coperți, fără succes. „Așa e pe cupru. Efectul de dilatare.“ L-am lăsat să se-agite în continuare. Nu căutam unde trebuie. Căldura se evaporase din încăpere, țevile păcăneau de pomană; mai degrabă îți clănțăneau dinții. Prin ziare ți se explica săptămânal ce se întâmplase cu ea și unde dispăruse. Denumirile sunau palpitant, ca într-un film cu spioni: agentul termic, factorul K, coeficientul Ø. Oricând s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Pentru capră se asociau câte 3-4 copii. Unul se îmbracă cu o piele de capră sau cu o cuvertură pe care sunt prinse vârfuri de stuf pentru a da culoarea cenușie a caprei și are un cap din lemn care păcănea continuu imitând zbieretul caprei. Altul cântă din fluier cântecul caprei, iar ceilalți dansează pe loc și exclamă strigături ca : Capra mea de la Balinți/ Ar mânca și n-are dinți. La sfârșit membrii formației strâng banii și colăceii primiți de la cei
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Apoi se întoarse și deschise brusc ușa, aproape ciocnindu-se de Rosina, care trăgea cu urechea, de afară. Rosina făcu un salt îndărăt, iar Lizzie coborî scările în fugă, ținându-se strâns de balustradă, în timp ce pantofii ei cu tocuri înalte păcăneau și lunecau pe trepte. Am dat s-o urmez, dar Rosina m-a prins cu forță de braț, și mi-a pus frână, așezându-și un picior încălțat în cizmă în fața picioarelor mele. Ne-am tras amândoi îndărăt, spre zid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
schitul părăsit se vaicăre și cobește și mai sinistru, înfiorându-i cu gânduri rău prevestitoare... Da' Isaia nu mai vine, bre? Să jurăm ce avem de jurat și să plecăm pe la cășile noastre, insistă Cupcici. Negrilă schimbă vorba, pentru că îi păcănea în urechi cuvântul: "Salcie! Salcie! Salcie!"... Voi ați băgat de samă? Lui Vodă îi pică mucu' după fătuca Radului Vodă... Băgat, zâmbește răutăcios Alexa, făcând nerușinat cu ochiul. Se șoptește că diavolița i-a făcut cu ulcica de l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o voce artificial de ușoară și colocvială. Înainte ca Brunetti să poată răspunde, auziră un zgomot În spatele lor și se Întoarseră amândoi ca s-o vadă pe contesă cum intra În cameră. Aceasta se grăbi până la Brunetti, cu tocurile Înalte păcănind un mesaj vesel pe parchet. Ambii bărbați se ridicară În picioare. — Guido, cât mă bucur să te văd, spuse ea, Întinzându-se ca să-l sărute pe amândoi obrajii. A, draga mea, zise contele, aplecându-se spre mâna ei. Căsătoriți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să și plictisească, fiindcă le dozează și le pun în valoare în text "normal". Războiul împotriva clișeelor literare, comodității de gîndire, obișnuințelor de lectură e un lucru bun. Numai că "arma" lui Caius Dobrescu e un pistol de jucărie care păcăne în gol. * Pe altă punte a revistei Arca, istoricul Eugen Glück evocă personalitatea unei românce, Victoria Personn-Mirea (1887-1958), de a cărei urmă a dat cercetînd arhiva Selma Lagerlöf de la Biblioteca Regală din Stockholm. Născută la București, unde și-a obținut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17152_a_18477]
-
invidiei și resentimentului sunt parte a căderii acestei publicații în prăpastia insig-nifi-cației și totalei lipse de credibilitate. Roșca Stă-nescu nu scria el singur, de la un capăt la altul, ziarul. Bietul de el, îl simțeai respirând mecanic, precum un motor gripat, păcănind monoton, într-o scriitură primitiv-sacadată pe urma propriilor obsesii ma-ladive de a-și "îngropa" adversarii. Lipsit de cultură, el s-a aventurat adeseori într-un câmp al pole-mi-cilor unde absența lecturilor și-a informației de calitate s-au dovedit fatale
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
oară, Sarkis și-a făcut socoteala că nu-i ajungea un sac de cafea nici măcar pentru promisiuni. Cînd s-a dus la Constanța, să întîmpine vaporul, după ce a așteptat toată dimineața, vede o gioarsă mică și ruginită care se apropia păcănind de cheu. În larg doar șalupele militare care patrulau ca să se afle în treabă. Vaporul grecesc era atît de mic încît n-avea nume, ci doar un număr. Cînd se lipește de cheu 127 și coboară pasarela, se urcă Sarkis
Arabica de război by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6984_a_8309]
-
cât să se tulbure pe sine - și nu mai ajung să i transmit viață aparatului - treaba asta n-are nimic de-a face cu ce a fost mai înainte; e altceva să nu apeși și-apoi să-l lași să păcăne po’ boy știa ce se întâmplă - „apasă butonul!“ - e bine să nu știi câteodată ce prinzi. Cu degetul împart viață - rumoarea se deslușește printre copaci. De dincolo de hățiș, o altă lumină de blitz ne traversează răscolitor - printr un click, mă
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
bătrînă blocată într-un colț de o tejghea din lemn galben lustruit. — Da? zise doamna. — Am o programare; adică, sînt așteptat. Mă așteaptă domnul Tulloch. — Cum vă numiți? — Duncan Thaw, zise el timid. Doamna își mișcă degetele peste butoane care păcăneau și zise: — Domnul Tulloch? Un oarecare domn Thaw dorește să vă vadă. Spune că are o programare... Foarte bine. Apăsă cu dexteritate mai multe butoane. — Ați putea să trimiteți, vă rog, o tînără? Să-l ducă pe domnul Thaw în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
liniștiți privirea În altă parte, o dădeau pe filme porno. CÎnd bătea ora douăsprezece noaptea, imaginea cu Charlie Chan sau Gene Autry Îngheța brusc, se auzea un hîrșîit strident, filmul mai pîlpîia scurt cîteva fracțiuni de secundă, apoi se oprea păcănind la mijlocul bobinei. Urmau Întunericul total, cîteva scurte momente de tușit și foșnit, după care proiectorul se Însuflețea iar cu un zumzet, și pînă și sonorul părea să Întinerească subit, prinzînd puteri. Schimbarea era de-a dreptul spectaculoasă. Deși Rialto avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
auzi: — Înțeles, 4A31. — Ultima adresă cunoscută. Bărbat alb, nume de botez Ralph, nume de familie Kinnard. Cred că se scrie K-I-N-N-A-R-D. Dați-i bice, bine? Omul Îi răspunse afirmativ. Bud Începu să bată darabana, nerăbdător: tap, tap, tap. Apoi radioul păcăni: — 4A31, cerere recepționată. — 4A31, recepție. — Identificare pozitivă a lui Kinnard, Ralph Thomas, bărbat alb, născut pe... — Ți-am zis să-mi dai doar nenorocita aia de adresă! Dispecerul pufni nemulțumit. — Pentru ciorapul tău de Crăciun, căcănarule! Adresa e Evergreen, numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la el și l-a pus la punct, În stilul inconfundabil al lui Dougie. Așa că m-aș mira ca domnul Blades al nostru să-și mai arate vreodată mutra pe la masoni. Hai noroc! Îmi face Ray cu ochiul, scoțând un păcănit din colțul gurii pe când se cară. Pac pac pac Sar de la un canal la altul. Pacapac pa00000000000000000000000 Te-ai făcut mare și ai Începutgreață ca un câine de rahatsă muncești În aceeași mină ca și omul despre care ai crezutistrugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Sondei spațiale Voyager i-au trebuit cinci ani pentru a ajunge la Jupiter, nouă până la Uranus. În cincisprezece ani... Poate că se Îndreptau spre Pluto? — De ce să vrea cineva să ajungă pe Pluto? — Nu știm Încă, dar... Aparatele de radio păcăniră și se auzi vocea Tinei Chan: — Căpitane Barnes, cei de la suprafață vă solicită pentru un mesaj codificat. — În regulă. Oricum era timpul să ne Întoarcem, spuse Barnes. Porniră Înapoi, de-a lungul imensei nave, către intrarea principală. SPAȚIU Șl TIMP
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]