48 matches
-
oară, Sarkis și-a făcut socoteala că nu-i ajungea un sac de cafea nici măcar pentru promisiuni. Cînd s-a dus la Constanța, să întîmpine vaporul, după ce a așteptat toată dimineața, vede o gioarsă mică și ruginită care se apropia păcănind de cheu. În larg doar șalupele militare care patrulau ca să se afle în treabă. Vaporul grecesc era atît de mic încît n-avea nume, ci doar un număr. Cînd se lipește de cheu 127 și coboară pasarela, se urcă Sarkis
Arabica de război by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6984_a_8309]
-
invidiei și resentimentului sunt parte a căderii acestei publicații în prăpastia insig-nifi-cației și totalei lipse de credibilitate. Roșca Stă-nescu nu scria el singur, de la un capăt la altul, ziarul. Bietul de el, îl simțeai respirând mecanic, precum un motor gripat, păcănind monoton, într-o scriitură primitiv-sacadată pe urma propriilor obsesii ma-ladive de a-și "îngropa" adversarii. Lipsit de cultură, el s-a aventurat adeseori într-un câmp al pole-mi-cilor unde absența lecturilor și-a informației de calitate s-au dovedit fatale
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
cât să se tulbure pe sine - și nu mai ajung să i transmit viață aparatului - treaba asta n-are nimic de-a face cu ce a fost mai înainte; e altceva să nu apeși și-apoi să-l lași să păcăne po’ boy știa ce se întâmplă - „apasă butonul!“ - e bine să nu știi câteodată ce prinzi. Cu degetul împart viață - rumoarea se deslușește printre copaci. De dincolo de hățiș, o altă lumină de blitz ne traversează răscolitor - printr un click, mă
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
la el și l-a pus la punct, În stilul inconfundabil al lui Dougie. Așa că m-aș mira ca domnul Blades al nostru să-și mai arate vreodată mutra pe la masoni. Hai noroc! Îmi face Ray cu ochiul, scoțînd un păcănit din colțul gurii pe cînd se cară. Pac pac pac Sar de la un canal la altul. Pacapac pa00000000000000000000000 Te-ai făcut mare și ai Începutgreață ca un cîine de rahatsă muncești În aceeași mină ca și omul despre care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pus pe gardul de piatră de vizavi mălai cu otravă, În zori, când eu dorm. Străzile miros a gunoi ars acum, la Început de octombrie. Prin fața bisericii Anglicane faci o Întoarcere de o sută optzeci de grade și, deși mașina păcăne și gâfâie din cauza uzurii, ești decis să ajungi cu ea lângă grilajul grădiniței de copii, dincolo de care fetița, se joacă, mănâncă, doarme, dansează, alături de ceilalți copii. Când se Întâmplă să fie În curte Își strecoară mânuța durdulie prin grilajul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bulgăre de pământ peste trupul neînsuflețit al lui Kawabata. Intră În Încăpere, ia caietul cu sârmă spiralată, de pe maldărul de haine, scoate pixul din interiorul sârmei Încolăcite, Îi apasă capătul cu degetul mare și mina metalică țâșnește cu un mic păcănit la suprafață. Așează caietul pe pat și, Însfârșit Îl deschide. Își pune ochelarii pe nas, și se apleacă asupra lui, se cocoșează ca un școlar obișnuit să-și facă lecțiile pe unde apucă. Razele soarelui pătrund În Încăpere atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Josef râse iar Încântat, simțind cum revolverul i se freacă ușor de urma dureroasă din dreptul genunchiului. I-aș fi vărsat mațele imediat. Partea a patra Subotica 1. Aparatul de recepție al telegrafului din biroul șefului gării Subotica Începu să păcăne. Puncte și liniuțe se revărsară În Încăperea goală. Prin ușa deschisă, Lukici, funcționarul, se așeză Într-un colț al biroului de mesagerie și blestemă sunetele insistente. Dar nu făcu nici un efort să se ridice. Nu poate fi nimic important la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
liniștiți privirea În altă parte, o dădeau pe filme porno. CÎnd bătea ora douăsprezece noaptea, imaginea cu Charlie Chan sau Gene Autry Îngheța brusc, se auzea un hîrșîit strident, filmul mai pîlpîia scurt cîteva fracțiuni de secundă, apoi se oprea păcănind la mijlocul bobinei. Urmau Întunericul total, cîteva scurte momente de tușit și foșnit, după care proiectorul se Însuflețea iar cu un zumzet, și pînă și sonorul părea să Întinerească subit, prinzînd puteri. Schimbarea era de-a dreptul spectaculoasă. Deși Rialto avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Poftim, urcați. Cred că o să putem circula. N-o fi mai rău În altă parte decît aici! Poate că nici n-o să fie bombardament. — Ba au și apărut semnalele galbene, răspunse șoferul, punînd În mișcare motorul vechi, care Începu să păcăne. Trecură prin Knightsbridge, apoi prin Hyde Park, și de-acolo o luară pe Bayswater. CÎțiva pietoni se grăbeau spre case: autobuzele treceau fără să se oprească la stațiile facultative - doar apăruseră semnalele galbene. CÎrciumile erau ticsite. Oamenii strigau după taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pune bine, într-o cutie de la bocanci -, turuia nestingherit despre unde nocive, respirația pământului, nevoia de a rămâne în acord cu natura și de a te supune regulilor ei și alte teorii culese din broșurile la modă. Și pentru că îi păcăneau urechile și își simțea venele pulsând, pentru că undele i se încrucișau undeva prin corp, o luam de la capăt: saltele, rafturi, ficus, veioză, pește de sticlă cu botul căscat, pui de rață în jumătatea regulamentară de ou, statuetă primită la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înrăiți de stagiu și amorțiți de rutină. - La drum!, zise șeful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalică și împuțită a penitenciarului. Păcănind nădușit, duba ne duce până la marginea orașului. Acolo sunt vărsat ca o sarsana la marginea drumului,gata să mă ducă pe treptele bisericii. Acolo mergeam să ne mângâiem sufletele. Când am intrat în biserică, lumea s-a ferit de noi
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înrăiți de stagiu și amorțiți de rutină. - La drum!, zise șeful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalică și împuțită a penitenciarului. Păcănind nădușit, duba ne duce până la marginea orașului. Acolo sunt vărsat ca o sarsana la marginea drumului,gata să mă ducă pe treptele bisericii. Acolo mergeam să ne mângâiem sufletele. Când am intrat în biserică, lumea s-a ferit de noi
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înrăiți de stagiu și amorțiți de rutină.- La drum!, zise șeful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalică și împuțită a penitenciarului.Păcănind nădușit, duba ne duce până la marginea orașului. Acolo sunt vărsat ca o sarsana la marginea drumului,gata să mă ducă pe treptele bisericii. Acolo mergeam să ne mângâiem sufletele. Când am intrat în biserică, lumea s-a ferit de noi
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
vocea! Era el, da! Era el. Dar ce-l împinsese în teribila încercare? Ignoranța? Curiozitatea? Fusese constrâns de cineva ori ceva?! Tot chestionarul dură o clipă doar, căci se pomeni în plină zi cu soare. Miji ochii îndurerați. Urechile-i păcăneau ca tobele. Corpul vlăguit de impactul cu tot se moleși, topindu-se într-o băltoacă ce fu secată rapid de arșița zilei... Referință Bibliografică: INVOLUȚIE / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1297, Anul IV, 20 iulie 2014. Drepturi
INVOLUŢIE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349120_a_350449]
-
și s-a apropiat lateral, ca și când s-ar fi aflat în depășire. Nu i-a trebuit decât o uitătură piezișă, fugară, ca să-și dea seama că tânăra era Vera. L-a recunoscut și pe Andrei. Inima a început să-i păcăne tare, tare, a emoție, a bucurie... Bunule Dumnezeu, la un pas de ea, se aflau două persoane dragi, pe care le cunoscuse cu opt ani în urmă, în împrejurări triste! După cum se observa, Slavă-Domnului, reușiseră să depășească momentele grele. De
FRAGMENT DIN ROMANUL VERA DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364977_a_366306]
-
Om trăi și-om videa, numa'trăsnaie să nu iasă și să hie s-o ducem, ca Necuratul să nu-și lepede negreala și să-și miște coarnele în împuns de vieți nevinovate... Numitul și răsnumitul a trecut pe lângă ele păcănindu-i surd în urechi ultimele clociriri de vorbe pițigăiate, fără măcar să le observe pe cațe sau să le bage-n samă. Vorbele șterse, cum fuseseră prinse, le punea totuși la socoteală, la o adică... În ce-l grijea, scopul fusese
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
vrei să fiu al tău, dar nu-i prudent acum, poate să apară cu cine știe câți săteni, iar eu nu vreau să mă expun la asemenea spectacol. Nici nu terminase bine să-i spună temerile lui, că auzi cabrioleta cum îi păcăneau bucelele: toc-poc, toc-pac-pac, toc-poc-toc!... (în care meșterul rotar fixase o limbă de oțel care, atunci când lovea un opritor de pe șină, scotea sunete sacadate, asemănătoare unor copite de cai ce calcă rimic pe drumul pietruit), și după circa un minut zări
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
să afle unde era acea grotă. Și atunci, se auzi un bocănit înfundat pe aleea pietruită. De ei se apropie arătarea cu cap de iepure, trup de om și coadă de veveriță, putându-și cu mândrie încălțările de lemn care păcăneau pe pietre. - Ah, uite-l și pe Vezberbarel! Lia află acum că Vezberbarel, pe lângă că era un fel de spiriduș al animalelor, mai era și servitorul lui Colț-Împărat și sfetnicul prințului Mladin. - Bună vremea, Vezberbarel! Arătarea răspunse la salut cu
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
și vitează, mai era și înțeleaptă. Uită pe loc tot ceea ce gândise rău despre ea și se grăbi să ajungă la palatul din nori, cu toate speranțele arzând în pieptul lui. Primul pe care îl văzu fu Vezberbarel, frumos îmbrăcat, păcănind cu încălțările lui de lemn încoace și încolo pe drumul către palat. - Din ăsta-mi erai? De această dată întrebarea prințului nu mai era mânioasă ci plină de bucurie. Spiridușul îl conduse la prințesă care acceptă bucuroasă să își împartă
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
să și plictisească, fiindcă le dozează și le pun în valoare în text "normal". Războiul împotriva clișeelor literare, comodității de gîndire, obișnuințelor de lectură e un lucru bun. Numai că "arma" lui Caius Dobrescu e un pistol de jucărie care păcăne în gol. * Pe altă punte a revistei Arca, istoricul Eugen Glück evocă personalitatea unei românce, Victoria Personn-Mirea (1887-1958), de a cărei urmă a dat cercetînd arhiva Selma Lagerlöf de la Biblioteca Regală din Stockholm. Născută la București, unde și-a obținut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17152_a_18477]
-
en gros În momentul ăsta, spuse Leo. —Bette, vreau să știu ce vrei să fac cu... ăă... cu VIP-ul nostru care așteaptă, strigă În cască paznicul panicat. Începe să-și piardă răbdarea. —Bette, ești acolo? Casca Începu să-mi păcăne, iar vocea lui Kelly o străbătu ca un tunet. Iar luase căștile cuiva și Începuse să reconstituie tot ce se Întâmplase. Șefa cea drăguță dintotdeauna dispăruse și fusese Înlocuită de un monstru demonic. Ești conștientă că avem aici copii arestați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ne îngăduia să deschidem ferestrele clasei noastre, care da în Cișmigiu, tot la ora Tânărului s-a întîmplat una boacănă de tot! Tată-meu confiscase de la elevii lui de curs primar niște broscuțe de tablă, din acelea pe care le păcăni în degete și imită orăcăitul broaștelor. El le pusese pe birou, iar eu le trecusem în buzunarul meu, cu gândul de a le folosi la ora de Filozofie. N-am luat decât două: una am oprit-o eu și una
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în timp ce o cădere de apă de undeva departe îmi însoțea, intensificînd-o, această stare de singurătate și fericire, care venea din sentimentul că evadarea mea se înfăptuiește și că e fără întoarcere. Am continuat apoi lunga călătorie. Stăteam la geam, roțile păcăneau, orașe și sate, și văi adinei sau brazi înalți îmi ieșeau gonind înainte izbindu-mi ochiul, repezindu-se uneori cu violență asupra ferestrei mele și făcîndu-mă să mă trag înapoi înspaimîntat. La Turda ne-am dat jos și ne-am
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dezinfectant stătea în picioare o fată de o vârstă incertă, minionă, într-un tricou cool, pantaloni albi strânși pe gleznă, sandale pe piciorul gol, cu baretele albe destul de uzate... După ce m-a studiat probabil mai multe minute, s-a apropiat, păcănind autoritar din toace pe cimentul ud, de banca scorojită unde eu dormitam. Mă cunoști de undeva? a întrebat. A, nu-nu, sar eu trezit din picoteală. Și nu vrei să mă cunoști?... Eu sunt Tania, de la Teatru. Artistă? Un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ridică plin de respect la apariția femeii ca de patruzeci de ani, poate și mai puțini, brunetă, aer de maghrebiană, fața lungă ca după o noapte pierdută, cu două pungi uriașe de Marche într-o mână. Ea grăbește pe chei, păcănind sonor cu tocurile, urmată cu chinuri vizibile de un puști de vreo șase ani. Copilul țâșnește după un câine pe peluza stropită chiar atunci, femeia după el, lepădându-și în drum sacoșele. Îl ajunge din două salturi, sprijinindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]