1,745 matches
-
praf și de macrameuri când privești lista „minunilor” românilor. Reflexul provincial ne cere să ne „minunam” în fața lor, mai înainte de a le conserva, de a le restaura și de a le promova la valoarea lor reală, atât cât este ea. Păcătuim, ca de obicei, prin exces, vorbind mult și făptuind puțin. La Densus, adevărata „minune” este că lăcașul n-a fost distrus de vreo restaurare îndoielnică, soarta de care s-au învrednicit alte biserici, mai bine poziționate turistic. La Tropaeum Traiani
Minunile romanilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82938_a_84263]
-
narative surprinzătoare: ,,Un grup mare de oameni se afla în mijlocul drumului care conduce în paradis. Puritanul întreabă: "De ce păcătoșii?" Iar moralistul urlă: "Prostituata vrea să vină la ospăț!" Păstrătorul valorilor sociale strigă: "Cum s-o ierți pe adulteră dac-a păcătuit?" Penitentul își sfâșie veșmintele: "De ce să vindeci un orb care se gândește numai la boala lui și nici măcar nu mulțumește?" Ascetul se oțărește: "O lași pe femeie să-mprăștie pe capul tău un ulei scump! De ce să nu-l vinzi
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
ocupă de stil cu jactanța sa precisă, directă - citez mai mult și mai în voie pentru o mai lesne captare a iubitorului sincer de literatură apărându-se de somnolenta logoree română ca și de atâtea razne și prisosuri: "...Cei ce păcătuiesc de această superstiție (a scrie perfect, n.n.), înțeleg prin stil nu eficiența sau ineficiența unei pagini, ci aparenta iscusință a scriitorului: comparațiile folosite, acustica, episoadele punctuației și ale sintaxei lui...(...) Atât de răspândită e superstiția asta, încât nimeni nu s-
Pagina "perfectă" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14199_a_15524]
-
și sensibil intra obligatoriu în rezonanță cu poezia vieții, fără să se streseze câtuși de puțin de dezacordul pitulat printre florile de ață. În zilele noastre, putem spune cu îngrijorare că versurile trimise de adolescenți, rar se întâmplă să nu păcătuiască măcar cu vreun dezacord sau cu vreo transcriere scâlciată. "Din pagini învechite, rătăcite printr-o carte,/ Citesc o poezie, până târziu în noapte/ În trânsa-ți veșnici prinții, și nopțile-s de basm,/ De osteneală și povară, în palme fruntea-mi
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
dramele din totdeauna ale femeii, victimă a violenței exterioare ființei ei, dar și a propriei neputințe de a se cunoaște și de a se exprima. Concise, monoloagele nu explică ce e drept și ce nu, unde greșește societatea și unde păcătuiește persoana, ci povestesc destine lovite în trăirile lor cele mai intime. Egalitatea femeii a devenit lozinca sub care se testează capacitatea ei de a suferi, în care, firește, nu are ce învăța de la sexul "tare". Meritul spectacolului semnat de Alina
Monoloagele vaginului de Eve Ensler by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15053_a_16378]
-
m-aș despărți totuși de aprecierea tranșantă a lui Sorin Antohi după care Chick dă dovadă de o maliție perfidă în opiniile sale referitoare la prietenul Abe Ravelstein. Și aș rămâne pentru aceasta doar la text. Ca idee literară, Ravelstein păcătuiește tocmai printr-o exagerată și neechivocă evaluare a personajului din titlu. Dacă există o ironie implicită, eu nu am reușit s-o văd - și nici nu cred că ea ar trebui să stea în vreo relație oarecare cu traficul de
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
scurge ghiurghiuliu, împletind cozi de pisică turbată aruncată de pe acoperiș în a opta ei viață și mânjește puhav pereții paharului obosit. Câte n-a văzut săracul la viața lui. La cele opt vieți ale lui, de fapt." în schimb autorul păcătuiește prin niște clișee lingvistice, comparații banale și stângace de școlar timid care trebuie încurajat, dar care avem nădejdea că se vor curăța în textele viitoare. Radu Preda are talent la chestiile mai profunde, care trec de reportaj sau epic pur
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
de traducerea lui Caragiale la piesa Roma învinsă, ziarul citat publică poemul cu accente pamfletare Traduttore, traditore, iar la punerea în scenă a Nopții furtunoase sau a comediei D-ale carnavalului îi sunt contestate autorului orice merite: „Moralitatea suferă, acțiunea păcătuiește, intriga n-are temeiuri, dar toate au vervă, chiar și când n-au fond.” Cameleonismul nu este numai al dramaturgului, ci și al ziarului acuzator deopotrivă, căci o dată numit în funcția de director al Teatrului Național din București, detractorii de
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
Încercând să surprindă fizionomia spirituală a poetului și treptele devenirii sale încă de pe primele pagini, Vasile Spiridon - îmbrăcat „în frac” și cu o retorică „la patru ace” - cedează destul de des ispitei limbajului ușor academizant și suprasolicita vocabularul în raport cu simplitatea referentului, păcătuind astfel prin inadecvarea față de pretențiile (nivelul) tinerilor cititori. Demersul critic necesită, pe alocuri, o zonă prea consistentă a implicitului informațional. Presupunând că monografia se adresează cu precădere elevilor de liceu (mai greu de crezut că se va regăsi în bibliografiile
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
întâmpinărilor posibile și îi dau lui Dan Buciumeanu siguranța angajării în neacceptare: Șt. Bazilescu citește "eronat" anume vers dintr-un anume psalm, Dan Zamfirescu "exagerează" în atribuitrea unui oarecare sens al mișcării unor dușmani, unele afirmații ale lui V. Kernbach "păcătuiesc" prin "coeficientul lor de arbitrar și impresionism". Contestările se înscriu pe aceeași linie în regimul confruntărilor, atunci când vizează chiar pe N. A. Ursu, autorul ediției Dosoftei, el "greșind" atunci când îi atribuie poetului Cuvinte de jele la robia Ierusalimului și Stihuri la
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
a crescut o prăpastie/ nu era cea mai prăpastie dar era/ cea mai cădere". De reținut din tot poemul doar primul vers și antepenultimul. Să mai citim un text: "becul se stingea eva/ a pierdut mărul și a/ uitat să păcătuiască în acel an/ toată recolta de mere a trebuit să fie anulată/ dar pana a fost blestemată/ să trăiască prin trudă să/ mănânce albeața foilor/ și să nască rar câte-un vers/ în dureri de teamă că mâine/ n-o să
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13914_a_15239]
-
la asta și simt cum lumina galbenă a lămpii mi se scurge-n ochi ca urina galbenă-n pișoare. Atâta merit. (Aici cititorii izbucnesc în ropote de aplauze. Urale.) îngerul meu păzitor a căzut din înalturi nu pentru că ar fi păcătuit cu ceva, ci pentru că m-am născut eu. Acum el e stafia mea care bântuie pe lumea cealaltă. Iar eu sunt stafia lui care bântuie pe-aici, pe la noi. Nu am dreptul să-l întâlnesc decât la vorbitorul poemului. De-
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
călăului. Într un fel oarecare Domnul ne poruncește să ocolim prigoana; iar cel care nu ascultă de această poruncă este un îndrăzneț, un om care se aruncă singur în primejdie. Dacă cel care omoară pe un om al lui Dumnezeu păcătuiește față de Dumnezeu, atunci cel care se duce singur înaintea tribunalului s-a pus pe el însuși în slujba ucigașului. Acesta nu ocolește prigoana, ci, prin îndrăzneala lui necugetată, se dă singur prigonitorului cu mâinile legate; el a fost, atât cât
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Nu v-am spus decît pe scurt unde e piesa lipsă. Ei, la un astfel de film, cred eu că ar fi mers mai degrabă un final în coadă de pește decît unul tip revelație. Cel ales de Noah Baumbach păcătuiește prin facilitate, dar și prin faptul că este extrem de inadecvat și îi succede unei secvențe extrem de reușite, care le va merge la inimă tuturor cinefililor. Vestea bună este că îmi confirmă linia narativă pe care o bănuiam. Un film pe
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
Iertarea Într-o zi de sărbătoare, un om se rugă lui Dumnezeu: - Doamne - zise el - iartă-mi păcatele, rogu-te! - Nu - îi răspunse Dumnezeu - că sînt prea din cale-afară de mari! - Doamne, iartă-le totuși, că n-am să mai păcătuiesc! - Povești! Toți spuneți așa; bineînțeles că ai să păcătuiești, și încă începînd de mîine chiar! - Dar ai spus de atîtea ori, Doamne, că ești un Dumnezeu îndurător și milostiv și că vrei nu pedepsirea, ci îndreptarea păcătoșilor! - Am spus, desigur
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
rugă lui Dumnezeu: - Doamne - zise el - iartă-mi păcatele, rogu-te! - Nu - îi răspunse Dumnezeu - că sînt prea din cale-afară de mari! - Doamne, iartă-le totuși, că n-am să mai păcătuiesc! - Povești! Toți spuneți așa; bineînțeles că ai să păcătuiești, și încă începînd de mîine chiar! - Dar ai spus de atîtea ori, Doamne, că ești un Dumnezeu îndurător și milostiv și că vrei nu pedepsirea, ci îndreptarea păcătoșilor! - Am spus, desigur - zise Dumnezeu - dar tu ai abuzat de răbdarea mea
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
poate fi - partea bucuriei și delectării omului. Castitatea Dacă puritanii, habotnicii n-ar fi ridicat castitatea pe un piedestal atât de înalt, am fi, probabil, mai caști. Uitați-vă la Marion și Raymond! S-au îndrăgostit la 14 ani, au "păcătuit" la 15, s-au căsătorit la 17. La 18 ani au avut primul copil. Au lucrat toată viața în aceeași întreprindere, au ieșit la pensie în aceeași zi, înconjurați de copii și nepoți. El n-a cunoscut altă femeie, ea
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
afle de-aici, pentru prima oară, așa cum a fost. După ce-au crezut c-au descoperit-o în cărțile de istorie, de ieri și de azi. Dar pe care și unele și altele i-au ascuns-o măcar în parte. Păcătuind toate la fel de mult, chiar dacă din motive diferite. Dar păcatul nu e numai al celor care au scos pe piată aceste istorii, ci și al celor care apelează la ele ca la o instanfa supremă, ca la un minister orwellian al
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
limitat la observațiile clinice, simplu desenate, așa cum apar în cartea de referință scrisă de muzicianul W. Szpillmann, reducînd sobru lungimea filmului, Polanski ar fi reușit probabil un film apropiat de perfecțiune... Așa însă, alunecînd de multe ori în clișee patetice, păcătuind prin dorința de a spune totul, pînă la ultimul cuvînt, ca pe o poezie patriotică, „Pianistul” nu rămîne decît o necesară lecție de istorie, un proiect monumental neterminat, totuși frumos chiar prin această imperfecțiune. Acuzat de a fi refuzat realizarea
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
partea cealaltă ajungând până la îndoitura genunchilor. Laba piciorului drept este puțin ridicată, ca și cum s-ar pregăti să umble, să pășească... E o atracție divină. În orice caz, nu o mironosiță, nimic din ipocrizia creștină. Nu mă mir dacă ar fi păcătuit cu Isus Cristos. Ceva păgân, nordic, de zână nerușinată de la miază-noapte, fiind atât de a naturii, nu a dogmei ce avea să cucerească lumea... Farmecul ei angelic de fată nordică suplă din sala retrasă a Muzeului pustiu, rar străbătută de
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
fiul unuia dintre cele mai sinistre personaje din aparatul filozofiei de partid bolșevic, e normal ca așchia să nu sară departe de trunchi. Și Vadim, și tatăl respectivului personaj provin din aceeași lume, a slugoilor lui Ceaușescu.”) nu cred că păcătuiește prin exces. Cred, dimpotrivă, că e una dintre cele mai exacte descrieri pe care le-am făcut vreodată. Trec și peste faptul că niște domni care-mi scormonesc asiduu biografia (”după atâția ani de relații strânse cu prieteni de peste ocean
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
reunit o sută (Andersen) sau chiar două sute (frații Grimm). Dintre poveștile în versuri, deși apreciate de criticii și academicienii epocii, doar Pielea-de-Măgar a rezistat cu bine la proba timpului și poate, într-o măsură mai mică, Dorințele ridicole, în timp ce Grizelda păcătuiește în ochii publicului contemporan prin lungimi greoaie și broderii supărătoare. Căutînd să surprindem specificitatea poveștii lui Perrault, am găsit o ezitare jucăușă, surprinzătoare și derutantă totodată, între adeziunea și distanțarea față de povestea tradițională, fapt mai evident la nivelul formulei narative
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
dintre autorii cuprinși în bibliografie și întreg discursul se construiește, cît se poate de personal, în jurul reflecțiilor citate. Dacă studiile românești din această zonă sau din zone îndeaproape înrudite - nu atît de absente pe cît am fi tentați să credem - păcătuiesc prin banalitate, stîngăcie terminologică și interpretativă, cartea lui Matei Georgescu se află la extrema opusă. Nu vreau să fiu greșit înțeles. Orice ochi obișnuit cu lectura unor texte dificile vede că scriitura lui Matei Georgescu e una profundă, că autorul
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
tinerețe, iată, vine dl Sorin Dumitrescu și ne afurisește cu mofturile noastre europene cu tot, invocînd mireasma locului și duhul sfinților părinți care s-a pogorît asupra noastră care nu ne-am învrednicit să... să... Iartă-ne, Doamne, că am păcătuit contra memoriei moșilor și strămoșilor noștri și, în loc să stăm strajă la hotarele Europei, așa ca Ștefan cel Mare, am rîvnit să fim între hotarele ei! Iartă-ne, Doamne, pe noi, ticăloșii de sincroniști! l în TRIBUNA de la finele lui octombrie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]
-
repede cât ești tânăr, dar un bătrân începe să nu mai aibă timp și atunci începe să le spună lucrurilor pe nume. E și asta o formă de curaj, de curaj constrâns ori impus. Păcatul, abia acum îl înțeleg: a păcătui, Filionescule, nu-i ce crezi tu, să guști carne de femeie și miercurea și vinerea - păcatul fornicațiunii e un păcat mic, mic și în fond necesar. A păcătui grav de tot înseamnă a nu trăi în acord cu tine, cu
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]