199 matches
-
-i poartă numele. De puțin timp se încheiase ceremonia în care primise Ordinul Steaua României în grad de mare ofițer, eveniment care se petrecea în ziua cînd tocmai împlinise 97 de ani. Cum e obiceiul, bucuria se stropea cu un păhăruț pentru că udătura nu merge singură, nu lipsea, firește, nici uscătura. Ion Irimescu era în formă, starea lui de cumpănită mulțumire sufletească învingea osteneala, ce căta a-și face loc peste dînsul. Cu umorul lui funciar, de o subțirime cultivată, el
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
brânză topită, singurele pe care le mai aveam în frigider, si, în lipsă de pâine proaspătă, am pus pe masa o pungă cu pesmeți. Dar Daniel n-a vrut s-auda de niciunele. Mi-a cerut doar să-i Mocuiesc păhăruțul din mână cu o cană de băut apă, si asta a fost deocamdată tot ce-am putut să fac pentru el. Dar, în mod curios, cu cat sticlă dată în grija lui se golea, cu atat devenea mai lucid și
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
de carte Gaudeamus se apropie -, cele câteva foarte bune poeme merită efortul lecturii. Iată un bonus pe final: Nu, încă nu te simți părăsit./ Te simți doar singur./ În curând te va părăsi și singurătatea.// Și vei rămâne ca un păhăruț gol/ căruia încet-încet i s-au măcinat marginile/ și s-a făcut una cu scândura mesei.// Va trece pe aici vântul și nu va găsi/ amețitoarea gură/ a păhăruțului ca să-l facă să sune/ - fie și-a gol! numai să
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
curând te va părăsi și singurătatea.// Și vei rămâne ca un păhăruț gol/ căruia încet-încet i s-au măcinat marginile/ și s-a făcut una cu scândura mesei.// Va trece pe aici vântul și nu va găsi/ amețitoarea gură/ a păhăruțului ca să-l facă să sune/ - fie și-a gol! numai să sune! -/ și nu vor ști prietenii că acolo pe masă/ mai este un păhăruț printre păhăruțele lor." (Pe scândura mesei)
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
cu scândura mesei.// Va trece pe aici vântul și nu va găsi/ amețitoarea gură/ a păhăruțului ca să-l facă să sune/ - fie și-a gol! numai să sune! -/ și nu vor ști prietenii că acolo pe masă/ mai este un păhăruț printre păhăruțele lor." (Pe scândura mesei)
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
mesei.// Va trece pe aici vântul și nu va găsi/ amețitoarea gură/ a păhăruțului ca să-l facă să sune/ - fie și-a gol! numai să sune! -/ și nu vor ști prietenii că acolo pe masă/ mai este un păhăruț printre păhăruțele lor." (Pe scândura mesei)
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
ca de obicei, privea fără nici un gând cupola aurită a Bisericii "Vasili Blajenii". Ușor mahmur bineînțeles, își număra încă o dată rublele din buzunar și zilele până la salariu. Transforma rublele în copeici, copeicile le așeza în fișicuri, fișicurile le convertea în păhăruțe de votcă. Ei bine, pe acestea le repartiza cu multă parcimonie pe tot programul său de lucru - care putea fi de opt, zece sau peste zece ore, dar nu lua în calcul nenorocenia orelor suplimentare, ci doar atât: ziua de
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
de lucru - care putea fi de opt, zece sau peste zece ore, dar nu lua în calcul nenorocenia orelor suplimentare, ci doar atât: ziua de muncă de opt ore - și ofta din greu. "Cum, dumnezeule, să te descurci cu un păhăruț la o oră și jumătate?" Asta ar mai merge când bei de plăcere, mesteci castraveciori, stai singur la o măsuță din colțul bodegii și privești cu nesaț mujicii care nu știu cine ești tu și de ce îi privești cu atâta drag, Marfa
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
încet de tot, și nu-l poți sorbi cu înghițituri mici, mici de tot ca pe votcă. Cu cât trece mai greu cu atât devine mai dens, mai gros ca fumul de mahoarcă într-o cameră niciodată aerisită. Între două păhăruțe de votcă, ar putea bea ceai. Dar cum să bei ceai în timpul orelor de serviciu?" Marfa Stanilova (fir-ar numele ei blestemat și gura ei închisă pe veci) iar o să apară exact când el își toarnă pe furiș din samovarul
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
indicații sau rugăminți, că la el ajung toate dosarele pe care vine să le ia Marfa Stanilova, întotdeauna la ora 11 fix, sau pentru a fi mai concreți, exact după ce se șterge la gură cu mâneca hainei după al doilea păhăruț. În două rânduri a și avut ocazia să urce până la el și să-i audă glasul. A urca are un sens destul de ambiguu pentru ceea ce a trebuit să facă. Întreaga clădire, sau, mă rog, ceea ce cunoaște el din întreaga clădire
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
perfectul echilibru al lumii, în general, și al lumii sale, al vieții sale, în particular. Lumea era frumoasă și bine tocmită: dacă nu ar fi fost avansat, votca tot s-ar fi scumpit, iar el ar fi pierdut aproape cinci păhăruțe pe zi. Fu momentul în care îi adresă un gând de recunoștință tătucului său. În fond, ce ar fi făcut cu câteva sticle de votcă în plus: poate ar fi scurtat intervalele dintre păhăruțe, dar asta ar fi însemnat că
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
el ar fi pierdut aproape cinci păhăruțe pe zi. Fu momentul în care îi adresă un gând de recunoștință tătucului său. În fond, ce ar fi făcut cu câteva sticle de votcă în plus: poate ar fi scurtat intervalele dintre păhăruțe, dar asta ar fi însemnat că ar fi micșorat și perioadele de adâncă fericire în care se gândea la viitorul păhăruț. Sau poate ar fi stat mai mult în birt, permițându-și încă un ceas, un ceas jumate de reverii
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
În fond, ce ar fi făcut cu câteva sticle de votcă în plus: poate ar fi scurtat intervalele dintre păhăruțe, dar asta ar fi însemnat că ar fi micșorat și perioadele de adâncă fericire în care se gândea la viitorul păhăruț. Sau poate ar fi stat mai mult în birt, permițându-și încă un ceas, un ceas jumate de reverii ori pur și simplu uitându-se la concetățenii săi și la Ninocika. Sau poate că s-ar fi îmbătat, ieșindu-și
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
-o, aș bea-o!" El nu are însă sentimentul și nici apetența tragicului, așa că propune un armistițiu: Dacă mi-o dai, îți jur că nu o beau toată astă-seară." (...) Marfa Stanilova apăru, ca de obicei, după cel de-al doilea păhăruț. "Car'va'zică e unșpe. Că greu mai trece vremea asta!" gândi Saproșkinov privind la tunica militărească a femeii. Era aceeași de ieri. Și de alaltăieri. Ce s-o mai lungim, era aceeași și de o zi înaintea zilei de
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
din cartierul Cursa de șoareci lângă ușă după cursa de șoareci crapă de atâtea droguri și sex și spaimă Snow White a cartierului nu cade nici o stea din cerul negru nu vine nici un prinț de la barul din colț cu un păhăruț de trăscău doar un câine de sticlă îi linge firișorul de sânge din colțul gurii va intra încet în gunoiul străzii sub gheața indiferentă a unui neon e tot ce-a mai rămas după ce poezia și-a luat zborul ar
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
coșmarul pușcăriilor. Sau poate tocmai de aceea. E greu să nu te-ntrebi care e secretul său. „Păi, cumpătarea, întâi. Am fost ponderat în toate. Mănânc orice, nu iau medicamente, când și când beau un șpriț, o bere sau un păhăruț de palincă. Apoi, fericirea: am fost 66 de ani căsătorit-fericit cu o femeie minunată. În fine, gândirea pozitivă: să nu-ți dorești ce nu poți avea. Dacă mă plângeam vreodată de ceva, nevastă-mea mi-amintea ce norocos sunt că
Agenda2003-25-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281159_a_282488]
-
în căutarea unei cărți, a unei viitoare foste iubite, a unei viitoare foste soții, a unei viitoare foste vieți, a unei viitoare foste morți, a unui poem, a unui amic solitar dintre aceia înălțându-se la cer prin înșurubare în păhăruț; razna te miri pe unde, repet; vai, mai rar, liber ca adiere de vânt subțire în oglinda paginii scrise, ci hulit în față propagandistic, înnebunit, umilit, într-un cuvânt patetic, dar „potrivit” à la Arghezi: răstignit; abia în cele din
Minima argheziană. Rugăciunea de la Gorj by Marian Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/2483_a_3808]
-
Hausmärchen" semnul evident că povestea are o funcție domestică: poveștile casei vorbesc de cămin, de ospitalitatea domestică. Faptul de a pierde și a regăsi animă dialectic povestea. În Cei șapte corbi, "piticul aduse mîncarea pe șapte farfurioare și în șapte păhăruțe și din fiecare farfurioară surioara mîncă un pic, din fiecare păhăruț bău nițel; dar în ultimul ea lăsă să-i cadă inelul pe care îl luase de acasă". Nu este vorba numai de dar și contra-dar, actul înseamnă și că
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
vorbesc de cămin, de ospitalitatea domestică. Faptul de a pierde și a regăsi animă dialectic povestea. În Cei șapte corbi, "piticul aduse mîncarea pe șapte farfurioare și în șapte păhăruțe și din fiecare farfurioară surioara mîncă un pic, din fiecare păhăruț bău nițel; dar în ultimul ea lăsă să-i cadă inelul pe care îl luase de acasă". Nu este vorba numai de dar și contra-dar, actul înseamnă și că trebuie să pierzi o parte din tine pentru a te regăsi
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
în bar la zuluși/ negresa cu zulufi jucăuși/ face în lumina lunii duș.// înfășurată în lumina lunii/ ce-i prisosea din plin,/ după dușul luminiscent// goală în bar la zuluși/ negresa cu zulufi jucăuși/ citește acest sexy-text/ imprimat pe fundul/ păhăruțului meu (...) negresa, implicată acum,/ taie cu mîna ei/ «iată darul ceresc».// și spre mine încet/ în lumina lunii pălind topită toată:// -atît de sărac, și nimic nu ți-a lipsit?/ -atît de sărac, și nimic nu mi-a lipsit!” (fostei
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
zi cu ploaie,/ nu voi vedea parisul, am renunțat/ la femeia care de bună seamă m-ar fi convins/ cu un sărut din mila publică/ să mor la paris într-o zi cu ploaie (...) el spune Doamne,/ îndepărtează de la mine păhăruțul acesta/ în care a scuipat deja moartea” (lunetistul). Ori o repliere în pictura lui Rousseau le Douanier, cu acea concretețe a detaliilor animalier-vegetale care trădează melancolia pură a posibilului imposibil: „afară țîrîitul interminabil al ploii în ierburile savanei,/ țipătul gîrliței
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
ani în sus cam toate. Când se întâlnesc schimbă păreri, discută, râd, comentează înflăcărate ultimele știri din sat, vorbesc despre vecini și animalele lor de casă, despre atotputernicul Dumnezeu și lumea largă și beau câte un păhărel de vin, un păhăruț de lichior sau chiar mai multe. Fiecare doamnă aduce câte ceva de închinat. Unde s-a mai pomenit așa ceva în România, să se întâlnească femeile și să-i dea cu șprițu’! Numai bărbații făceau din astea! Remarcă mama. Nici astăzi nu
Despre mama by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2660_a_3985]
-
cu „decăderea“ poeziei prin scris. Câtă resemnare, atâta poezie, căci alternativa rezolvării acestei drame poetice moderne ar fi însemnat tăcerea. Augusta liră orfică se metamorfozează, astfel, în mâna poetului Drăghici, într-o „armonică roșie lucitoare“ (în cealaltă mână se află „păhăruțul“, paharul cu alcool de la cârciumă, de la restaurantul Casei Monteoru, „în care a scuipat deja moartea“) limbajul se intertextualizează, se democratizează postmodern, capătă accente colocviale, ludico-(auto)ironice, parodice, sarcastice ori balcanic-nastratinești. În esență, poezia devine un joc lucid cu tot
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
sub umbrela fleșcăită a postmodernității divinul/ carl gustav scrie cum scrie./ în absența stăpânului dus cu prietenii/ își permite stranii licențe, mistificarea/ grosolană a realității,/ practică delațiunea/ cum că// până și-un cocoș de tablă ciuguli petală cu petală/ din păhăruțul meu roza mentală,// denigrează/ flecărind de garabet cu vorbe rele,/ cum că scrisul meu atârnă prea mult/ de calitatea inspirației unui motan negru-negru/ cum că garabet merge prea des cu bărbătușul/ în căutarea inspirației și că de fapt/ frunza aceea
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
frumos din partea dumitale! Sebastian, după ce aprinse gazele în șemineu, ca să ia foc buturugile aranjate din timpul dimineții, merse la aragazul din bucătărie, dar nu înainte de a repeta ritualul cu măsuța cu rotile, sticla specială cu vișinată marca "Condurache" și două păhăruțe din sticlă de Murano, pentru invitata sa deosebită. Știa că băutura lui face minuni și dezleagă limba unei femei după ce este gustată. Își aminti de întâmplarea cu eleva sa, Angela. - Vai, domnule Condurache, nu trebuie să vă deranjați atât pentru
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384084_a_385413]