109 matches
-
Să trec numai al morții negru prag Și-n lumea ceealaltă eu voi vedea-o iar Oștirea mea străveche, furtuna mea de jar. ȘT[EFAN] Vorbește dar, portare! Se poate cumcă noi Om ști a te-nțelege. Tăceți dar din păhare De aur. Căci portarul acuma se-nsenină * Și ochii lui scânteie de-o magică lumină. E suvenirea mândră din palidul trecut Ce-acum lucește vie în ochi-i plini de lacrimi. ARB[ORE] În mintea mea bătrână, în inima pustie Răsare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să cernesc văzduhul cu noaptea cea din mine. 2254 Făceți trâmbiță cerul, făceți-mă un zeu Să trîmbiț nor și tunet în largul mare-al său, Să trîmbiț noaptea tristă din sufletu-mi amar Pe lumea spăimântată. Al morții crud păhar Să plouă peste lume în ploaie de venin, Din gropi să iasă spame, din om să iasă chin, Să trîmbiț vijelia din sufletu-mi grozav Peste lumea murindă, peste pământul sclav. (Demoni înebuniți se rostogolesc cu ochi roșii prin aerul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bune și a partizanilor celor mai cu credință. În una din zile bunăoară se rătăcise în tabără un cerb, lucru de mirare pentru toți, iar regentul, amețit de cap, vestindu-i-se aceasta, întrebă de are ori ba cerbul un păhar între coarne; daca are el va vâna sălbăticiunea, de nu rămâne liniștit la petrecere. Trăind astfel fără de nici o grijă și fără treabă, pierdu pe de o parte mai toate cuceririle sale din Asia, pe care le luă prințul Mohamed, precât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asupra fratelui său, ce e și ambițios și întreprinzător. Dar sfatul cuminte era de-a surda, căci Suleiman, fără să-și facă grijă capului, urma-nainte diminețile și serile cultul lui Bacchus și al Venerei, nu contenea să-nchine cu păharul cătră mai marii din împărăția lui, să chefuiască nopțile și să dormiteze zilele, iar trezindu-se să-nceapă din nou și în același fel ocupația veselă a vieții lui. Astfel acest domnitor își întunecă calitățile vrednice de laudă pomenite mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe doi fii ai săi și trei fii de boieri mari. Pe solii de pace valahieni, sârbi și bulgari și de alte neamuri sultanul îi primi cu multă distincțiune, blîndeță și seductoare prietenie, îi invită la ospețe strălucite, le închină păharul cu cinste și îi concedie apoi binevoitor cu următoarele cuvinte: "Spuneți domnilor voștri că primesc de la toți pace și dau tuturor pace; dar cine va pune curse păcii, împrotiva aceluia să se întoarcă Dumnezeul păcii". Răscoala lui Mustafa cel mincinos
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dai raportu, cu datoria ta de premare al comunei? - Mâne-a fi mâne, acuma-i noapte neagră și mi s-o făcut și mie de-un crăpcean la tigai’; ș’ de-o știuculiță pi jăriță; de-on lin, c-on păhar di gin; și, dacă dă Domnu din ceri’ să prind pi pământ ș-oleacă de chișcari, din ceia mari... ș-alunecàri... Ia dă tu, fimèi’, ciorpacu’, să-l prindem și pe racu’... - Și raportu? - Raportu - să mai aștepte, că nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
acesta Mă cistește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, dând învățături, cari nu sunt decât porunci omenești. Voi lăsați porunca lui Dumnezeu și țineți datina așezată de oameni, precum spălarea ulcioarelor și a păharelor, și faceți multe alte lucruri de acestea". El a mai zis: "Ați desființat frumos porunca lui Dumnezeu ca să țineți datina voastră, căci Moise a zis "Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta" și " Cine va grăi de rău
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pentru Răsturnica. Vii lumânări, burați polen! E cimitirul un desen Cu linii supte, slăbănoage Frânturi de bețe și de doage... Oh, nu-mi clintiți Regina Mab Să nu se surpe trupu-i slab Și dați vin galben la miloage Nu din păhar, din scob de doage. Oh, pentru Ea găsiți un dric, Un dric mai mic ca un ibric Și potriviți două mârțoage Acum, la strung, din lemn de doage... Să plângă lemnul pus pe strung Când hohotit, când mai prelung Căci
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
picătură numai. Decât altele ce mor Ele țin mai mult. Umane, vor pieri și el toate. În zadar le scrii în piatră și le crezi eternizate, Căci eternă-i numai moartea, ce-i viață-i trecător. Și de-aceea beau păharul poeziei înfocate. Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntrebări nedezlegate. Poezia este răspunsul omului la tragismul existenței, la antisensul suferinței, al răului, al morții. Omul este sieși un necunoscut, afirmă Kant. Prin poezie își el creează sinele o identitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vedem ce ne scriu. Costel:Parcă nu ți-ar fi spus la telefon. Popa:Hi,hi,da' nu vă plictisiți de loc.Am auzit că aveți o chiriașă.( Face cu ochiul). E tinerică!(Costel îl privește mustrător.Nelu umple trei păharele cu băutură). Costel(toastează):Pentru fetele noastre!(Face și el cu ochiul.Popa pune păhărelul pe tavă. Iese fredonând “Frumoasă-i vecina noastră”) Scena 3 Nelu și Costel urmăresc un meci de fotbal la un televizor portabil. Pe măsuță sunt
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Între volumul ocupat azi de soare și volumul ocupat de pământ materia nu era eterică, ca astăzi, ci cu mult mai grea, mai deasă. Deci în unul și același spațiu poate fi materie mai multă sau mai puțină. Într-un păhar încape atâta fier, atâta lapte, atâta apă, atâta abur. Deci unul și același spațiu încape multă și puțină materie. Din aceasta urmează însă că spațiul, pentru a încăpea materia, trebuie să fie mai mare decât ea. Din momentul însă în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
2267 [1] Sistemul nostru solar este în orice moment o unitate de forțe ale cărui manifestațiuni fenomenologice sumate la un loc dau pururea aceeași unitate. Dar sistemul fiind o unitate fiece parte a lui este asemenea o unitate, e un păhar plin, la care, dacă s-adaogă ceva, se varsă pe de laturi. E de ajuns ca lumina soarelui s-ajungă la pământ pentru a-l pune în mișcare; e îndeajuns ca o impresie de dinafară s-atingă paharul plin al
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
s-adaogă ceva, se varsă pe de laturi. E de ajuns ca lumina soarelui s-ajungă la pământ pentru a-l pune în mișcare; e îndeajuns ca o impresie de dinafară s-atingă paharul plin al existenței individuale pentru ca acest păhar să se verse într-un act de volițiune și de mișcare. Dar acel act de volițiune e pururea dureros; el devine plăcut abia atunci când, trecând prin sita cugetării, se rarifică și se ondolează oarecum în muzică, în vis, în armonie
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
multe ne gătesc Să le-ntinză într-ascuns Să ne facă neajuns Ca noi să ne depărtăm 10 Foc și dor să nu avem Ci-n zădar se ostenesc Nu va fi precum gândesc. * Dragostea când se desparte Parc-ar bea păhar de moarte. {EminescuOpXV 1032} EXERCIȚII et MOLOZ (p. 645) Deși n-am corp, în sufletu-mi eu sânger De a ta frumsețe și privire, înger! , La mijlocul drumului, În calea voinicului, Voinicelul codrilor, Căpitanul hoților. CAIETUL ANONIM (p. 649-650) 2260, 175
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
aer e un aur, Topit și transparent, mirositor Și cald. Câmpii albastre se întind, A cerurilor câmpuri potolind Vânăta lor dulceață sub suflarea Acelui aer aurit. Acolo stă la masa lungă, albă, Bătrânul zeu cu barba de ninsoare Și din păhare nalte bea auroră Cu spume de nori albi. Și îngeri dulci În haine de argint, frunți ca ninsoarea, Cu ochi albaștri cari lin lucesc Și-ntunecat în lumea cea solară, Cu sânuri dulci, ca marmura de netezi, Ii mîngîi-barba lungă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
zeii în lumina cea de soare. Părul lor cel alb lucește, barba-n brâu li curge mare, Creții buzei lor să numeri poți în aerul cel clar; Hainele întunecate albe par în strălucire Și ei râd cu veselie l-a păharelor ciocnire, Iară luna rușinoasă pe sub gene s-uită rar. {EminescuOpIV 131} Haina lungă și albastră e cusută numa-n stele, Iară albii sâni de neauă strălucesc, cu de mărgele Și mărgăritare salbă, pe un fir de aur prins; Păru-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vouă Romani puternici! - Umbră pulbere și spuză Din mărirea-vă s-alege! Limba va muri pe buză, Vremi veni-vor când nepoții n-or pricepe pe părinți - Cât de naltă vi-i mărirea tot așa de-adînc-căderea. Pic cu pic secând păharul cu a degradărei fiere, Îmbăta-se-vor nebunii - despera-vor cei cuminți. {EminescuOpIV 140} Pe-a istoriei mari pânze, umbre-a sclavelor popoare Prizărite, tremurânde trec - o lungă acusare, - Târând sufletul lor veșted pe-al corupției noroiu. Voi nu i-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
picătură numai, De cât altele, ce mor, Ele țin mai mult. Umane, vor pieri și ele toate. 1295În zădar le scrii în piatră și le crezi eternizate, Căci eternu-i numai moartea, ce-i viață-i trecător. Și de-aceea beau păharul poeziei înfocate. Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntrebări nedeslegate Să citesc din cartea lumii semne, ce mai nu le-am scris. 1300La nimic reduce moartea cifra vieții cea obscură - În zădar o măsurăm noi cu-a gândirilor măsură, Căci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pe-oglinda cea neagră, profundă și largă Încet încet pare o umbră de-argint. E vânăt la față ca mărgăritarul, Pe albii lui umeri aripi se desfac Și luciu c-argintul îi este talarul; În mâna lui mică el ține păharul Somniei... Pe frunte-i flori roșii de mac. {EminescuOpIV 166} Cad pletele, blonde și lungi spice de-aur, Închisă-n lungi gene privirea lui stă; O cupă cu versuri, cu cifre de maur I-a-n mână Bătrânul - ca sânge
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 318} CODRU ȘI SALON Zadarnic fete mândre zâmbind cutreer-sala Și muzică-i și visuri și farmec îndelung. În ochii unui tânăr sădită e răceala Și note cât de blânde în inimă-i n-ajung. Amicul cel de-o vârstă păharul lui îl împle Și-l chiamă și pe dânsul la masa unde beu; Pe mînile-amîndouă el ține a lui tâmple Se uită pe fereastă cum ninge-ncet... mereu. Se uită cum omătul copaci și case-ncarcă, Cum vântul farmă ramuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în când, Cu al tău suflet așa cald ș-adormitor nu i-ai atins, O, și nici unul n-a-nțeles atâta har din când în când. Cu câtă inspirare eu, cu cât înnalt ceresc avânt Apropiam de gura mea acest păhar din când în cînd! O, iubeam umbra ta și tot ce e în tine, tot ce ești Și astăzi dacă mă gândesc, nebunesc iar din când în când. Dar vai! pierdută astăzi ești, orice dorință a pierit; Tot încă visu-l
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu-i ajungă, Nici unul cu barba rară Să ne ție pân în seară, Ci unul ce-o ști să sugă Să ne-o citească pe fugă, Să nu fie popă tuns Ca să ne dee răspuns, Căci răspunsul nostru e: Șase păhare cu vin, Șase năframe de in, Din in subțire țesute Cu flori de aur cusute, De cari se țes pe aici Cu fluturi și cu arnici, Și cu strămătură fie Numai voie bună fie, Și de-ar fi și de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
am pierdut suflarea ta. Ochilor de plâns topiți, Închide-vă-ți și muriți Căci lumina vi s-au stins Și-ntuneric v-au cuprins. Iată ceasul amărât, Ceasul cel de despărțit, Ah! cu cîtu-i mai amar De cât al morții păhar. Ochilor de plâns secați, Trup și suflet vă iertați, Căci de-acum aveți să fiți În veci de veci despărțiți. 9 Ochișori frumoși, Dulci și mângâioși, Ochișorii tăi Samănă cu - ai miei. Sprincenele tale Vor să mă omoare, Când le
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
uita. Înnoiri de lucruri multe Să-ți vâneze vor căuta Inima cea simțitoare - Deci te rog, nu mă uita. Și pe mine orișiunde Soarta mă va arunca, Socotește că-ți sunt slugă - Și te rog, nu mă uita. Gata sunt păharul morții În tot ceasul a-l gusta, În jertfire pentru tine - Deci te rog, nu mă uita. Îți doresc din suflet toate Încât nu-ți pot arăta: Fericirea pământească - Deci te rog, nu ma uita. 13 Tu ceea ce-mi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Amorul și bucuria, Mi s-au dus toată puterea, Amorul și mângâierea. Ia vezi milă, ia vezi dor Ce câștig de la amor, Că câștig venin de moarte, Ceasurile mă desparte. 407 {EminescuOpVI 408} O, scumpe amorul meu, De vei be păharul meu, Un păhar plin de durere Făr de nici o mângâiere. O, iubite amoraș, Că-ndurași de mă lăsași, Dulcele mieu faguraș, Pe lume om pătimaș. Ah, amoriu și suflețele Mângâiere vieții mele, Ah! - Pe tine te-nstrăinezi Și eu pururea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]