65 matches
-
Bate prin porți vântul nopții din târg, ochii mei parcă știu, parcă plâng pașii lumii de ieri, valea asta de gol învelită-n pășuni pentru turme de cerbi și nebuni fumegând cu iluzii prin piei, cu țărână prin dinți, cu păienjeni la porți Câte nopți vei mai sta, câte zile mai poți să mă-nduri în trecut? Câte ore am timp, câte clipe din ceas? Bun rămas, eu mă duc să colind ochii mei trecători, trupul meu de pământ Văd bine
BUN RĂMAS de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/378101_a_379430]
-
bate prin porți vântul nopții din târg, Ochii mei parcă știu, parcă plâng pașii lumii de ieri, valea asta de gol învelită-n pășuni pentru turme de cerbi și nebuni fumegând, cu iluzii prin piei, cu țărâna prin dinți, cu păienjeni la porți... Câte nopți vei mai sta, câte zile mai poți să mă-nduri în trecut? Câte ore am timp, câte clipe din ceas? Bun rămas, ... Citește mai mult Cu umbră mă-nsoțesc, Doamne, cu fumulaproape nu mai știu cine suntvăd
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
frâng,mă-mbracă-n lințolii de morțibate prin porțivântul nopții din târg,Ochii mei parcă știu, parcă plângpașii lumii de ieri, valea asta de golînvelită-n pășunipentru turme de cerbiși nebuni fumegând,cu iluzii prin piei,cu țărâna prin dinți,cu păienjeni la porți...Câte nopțivei mai sta, câte zile mai poțisă mă-nduri în trecut? Câte ore am timp,câte clipe din ceas?Bun rămas,... IX. CĂ UN VERB ÎNTR-UN SCHIT, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1665 din
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Bate prin porți vântul nopții din târg, ochii mei parcă știu, parcă plâng pașii lumii de ieri, valea asta de gol învelită-n pășuni pentru turme de cerbi și nebuni fumegând cu iluzii prin piei, cu țărâna prin dinți, cu păienjeni la porți Câte nopți vei mai sta, câte zile mai poți să mă-nduri în trecut? Câte ore am timp, câte clipe din ceas? Bun rămas, eu mă duc să colind ochii mei trecători, trupul meu de pământ Văd bine
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
frâng,mă-mbracă-n lințolii de morțiBate prin porți vântul nopții din târg,ochii mei parcă știu, parcă plângpașii lumii de ieri, valea asta de golînvelită-n pășunipentru turme de cerbiși nebuni fumegândcu iluzii prin piei, cu țărâna prin dinți,cu păienjeni la porțiCâte nopți vei mai sta, câte zile mai poțisă mă-nduri în trecut? Câte ore am timp,câte clipe din ceas? Bun rămas, eu mă duc să colindochii mei trecători, trupul meu de pământVăd bine, Doamne,luna sub norimelcii
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
pe dom’ sergent, un polițist irlandez bătrân și plin de riduri. Pe masa noastră e și ziarul local, în care se poate vedea un anunț care zice așa: În atenția clienților magazinelor de mobilă All Plush Interiors „Dacă ați găsit păienjeni veninoși în piese de mobilier tapisate pe care le-ați achiziționat recent, vă puteți constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“, zice anunțul. După care dă un număr de telefon unde puteți suna, dar degeaba. Pielea de pe gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mărgelelor și cioburilor de cristal, sunt cuprins de o caracatiță tremurătoare și zornăitoare. Tentaculele reci de sticlă și lumânările false. Brațele și picioarele mi se încâlcesc în ghirlandele și lanțurile de cristal. Pendulele prăfuite de cristal. Fuioarele de pânză și păienjenii morți. Un bec încins mă arde prin mânecă. La înălțimea asta mă cuprinde panica și mă agăț de o ghirlandă de sticlă; încâlceala aceea sclipitoare se scutură și se clatină, răsunând ca niște șiraguri de clopoței în bătaia vântului. Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
oare? Cum se numește lumina ce topește doi munți într-un ocean de lavă și cum se numește lava ce se întrupă într-un munte de lumină? S-au oprit la mijlocul întunericului, câteva becuri oarbe abia mai puteau stoarce umbre. Păienjenii se deșirau în voie prin toate ungherele, prea puțină țesătură pentru o asemenea porție de noapte. Puțină și rară, prin ochiul urzelii lumina aluneca șarpe. Visul unui păianjen este să spânzure soarele în firele sale, să îl sugrume și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iubesc, că mâine, negreșit, vin să-i dau "bună dimineața", că noaptea o privesc prin gaura cheii. Paracliserul încuie la 12 și mai deschide la 22, apoi la 4; este menajerul nostru prostuț: mâine scutură covoarele, ieri a șters praful, păienjenii, duminică, după sfânta leturghie, a umplut candelele cu ulei (fitilul arde după cum înclină privirea). Paracliserul, pentru fiecare lucru făcut, bifează cu X într-o agendă albastră. Mă așteaptă. Când plec, îi sărut mâna, duminica o sărut pe obraz, de Sfintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
meu om laș, moartea nu este o circumstanță a handicapurilor. Genia, obsesia mormântului îmi surâde până și din fotografii. Este vreme de secetă, plutoane de furnici mărșăluiesc cu firimituri de sicrie în spate, greierii (în sfârșit) au motive de fericire, păienjenii țes (pe uscat) raze de soare sub grindă, îngerii își umezesc buzele în scuipatul lui Dumnezeu, vreme de secetă, obsesia mușuroaielor goale întregesc intențiile oamenilor singuri. În mănăstire sunt 36 de gropi, unele mai adânci pentru sine, altele mai adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Visuri pe gând. Noaptea măsoară Pelegrinând. ARDERE Se adună vremuri line, Muză mea parcă revine, Clipă arde-n nemurire Viața iarăși mă reține. Fete vin și zile pleacă. Se întorc ciudat oleacă. Ochiul tremură-n privire. Fetele sunt amăgire. De păienjeni nesupuse Se prelasă chiar seduse De ispite presupuse Îngropate-n doruri duse. Prin vibrațiile vremii Trec iubirile stăpâne. Numai ele ard netimpul Sau înțarcă necuprinsul. Pe pamant și-n căi astrale Sună dragostele tare Printre gânduri nestelare Dintr-o zare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
greu s-a prăbușit! Când , după multă vreme dusă, s-a trezit Revenind cu greu și nesperat la viață, O lucire calmă-n ochi să-i fi tot citit Și-un zâmbet chinuit pe dulcea-i față! Cu umezi ochi păienjeniți de-adâncă ceață Descoperi parșiva ei stăpână. Se ridică firavă ca un fir de ață Și-ntinse scorpiei frageda ei mână! Cu glasu-i tremurând și vocea-i scăzută Îngenunchie și-n rugăminți de fată O imploră s-o lase,că
T R A G E D I E de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373783_a_375112]
-
dimineața de mult și vine noaptea târziu, va trebui să-i speli rufele, dar pentru asta trebuie să le aduni de prin toată casa. Să-i faci curat, nu suportă nici cel mai mic fir de praf sau urme de păienjeni, pentru asta e în stare să te concedieze. Dacă găsești hârtii pe jos, să nu le aduni, aspiri pe sub ele, ea știe, orice hârtie ce conține, dacă ai schimbat locul unei cu alta, ai dat-o peste cap. Nu are
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
fiare de rugi împotmoliți în sârma ghimpată a ultimei atingeri e rece mâna ce întinzi spre ruga clepsidrei răsturnate sub scaun sunt reci ochii care scormonesc filele romanului părăsit în ghena dintre degete e rece chiar surâsul cu care întâmpini păienjenii scofâlciți ai hornului simt te strecori în mine noaptea singură hotărâtă sa ucizi ultimul mac de lumină care mai suspină în flacăra albă a lumânării Referință Bibliografică: Drum de adio / George Adrian Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 898
DRUM DE ADIO de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351939_a_353268]
-
aș întinde-o mână, le-aș atinge Dar stăpânit de-o lene suverană Cadânele ca un balsam pe rană Și un păcat spre ele m-ar împinge Dar vin pirați cu săbiile curbe Se clatină seraiuri în oglinzi Și tremură păienjenii pe grinzi Și cade înserarea peste urbe Și-atunci femei frumoase de hașiș Se estompeză în baia de lumină Și se grăbesc să moară pe retină Ca apele molatecului Criș Referință Bibliografică: Femei frumoase / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
FEMEI FRUMOASE de ION UNTARU în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352026_a_353355]
-
s-au scorojit zidurile s-au crăpat de bună seamă camera de oaspeți a obosit să tot aștepte din când în când pisoiul dă câte o raită, dar iese repejor s-o fi pripășit, oare, vreun șobol de seamă căci păienjeni berechet sau ne-om fi pricopsit cu vreo stafie... Brrrr... Ctrl/Cmd+V Referință Bibliografică: CAMERA DE OASAPEȚI / Elena Neacșu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1240, Anul IV, 24 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Neacșu : Toate
CAMERA DE OASAPEŢI de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350541_a_351870]
-
un „nou” mai frumos, salvator... care să „refacă” arta, cultura și viața: „Și din a chaosului văi,/ Jur împrejur de sine,/ Vedea ca-n ziua cea dentâi,/ Cum izvorau lumine.” (Luceafărul, Mihai Eminescu) „Casa în construcție cu ramuri uscate, ca păienjenii, în schele/ Înălțate-n ceruri cu seninătate/ Până când norii ți-or sluji de perdele/ Și stelele: mulțămirea lămpilor pe balcoane înserate.” (Vino cu mine la țară, Tristan Tzară) „Stoarce, Dumnezeu, lămâia lumii./ Să se facă simplitatea cerului/ trimite-ne anunțarea
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
fiare de rugi împotmoliți în sârma ghimpată a ultimei atingeri e rece mâna ce întinzi spre ruga clepsidrei răsturnate sub scaun sunt reci ochii care scormonesc filele romanului părăsit în ghena dintre degete e rece chiar surâsul cu care întâmpini păienjenii scofâlciți ai hornului simt te strecori în mine noaptea singură hotărâtă sa ucizi ultimul mac de lumină care mai suspină în flacăra albă a lumânării ... Citește mai mult te strecori în mine noapteadoar noaptea vii tutremurând la adierea aerului scăpat
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
de la grădină scârțâia bătută de vând, în timp ce coboram în beci pentru a scoate o vadră de vin ți-am auzit vocea, mirosea a ceară de lumânare iar șura era goală dezbrăcată de boi și vaci, am dat la o parte păienjenii de la ușa beciului care a început să se tânguie scârțâietor la deschidere, pustiu, și pustiul îmbrăcase haină de vânt ce a început să mă vânture în gârliciul pivniței, butoaiele se dezmembraseră demult și vinul încă mai curgea pe vatră, de la
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368845_a_370174]
-
beciului care a început să se tânguie scârțâietor la deschidere, pustiu, și pustiul îmbrăcase haină de vânt ce a început să mă vânture în gârliciul pivniței, butoaiele se dezmembraseră demult și vinul încă mai curgea pe vatră, de la ferestre numai păienjenii mai privesc în afară în timp ce casa mea coborâse sub cruce. Referință Bibliografică: întoarcere în timp / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2198, Anul VII, 06 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368845_a_370174]
-
nimeni vreodată. Aș vrea să rătăcesc prin toate, Să îți descoper gândurile așezate ordonat pe rafturi, Să îți cunosc în pozele din ramele prăfuite iubitele, Să îți gonesc grijile și gândurile negre, Așezate în sertarele sufletului ca niște pânze de păienjeni groase. Ador mângâierile tale- Atingeri tandre de înger Ce îmi dau putere să zbor. Ador cuvintele tale, Rostite cu grijă și pline de tandrețe și dor. Ador fiorul ce mi-l produce simplă ta sărutare, Mă descompun în pulberi și
RATACESC IN TINE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352933_a_354262]
-
CITEȘTE ȘI VEI VEDEA CĂ POEȚII SUNT, DAR NU EXISTĂ Poetul, copt de gând, e suveran, miroase-a clorofilă de departe. Cu luna de pe cer contemporan, privighetori plantează-n zări de carte. Poetul, plin de muguri, mulge oda sătulă de păienjeni și de dor, Dă dracului și turnul și pagoda și gâlgâie luceferi din urcior.. Poetul, prin cuvinte, paște flori iar rimele, cochetele! ades le înțarcă de moloz și, dintre nori, aduce miei și zei de pluș în iesle. Poetul, stol
CITEŞTE ŞI VEI VEDEA CĂ POEŢII SUNT,DAR NU EXISTĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357203_a_358532]
-
din 12 ianuarie 2012. CĂ POEȚII SUNT, DAR NU EXISTĂ Poetul, copt de gând, e suveran, miroase-a clorofilă de departe. Cu luna de pe cer contemporan, privighetori plantează-n zări de carte. Poetul, plin de muguri, mulge oda sătulă de păienjeni și de dor, Dă dracului și turnul și pagoda și gâlgâie luceferi din urcior.. Poetul, prin cuvinte, paște flori iar rimele, cochetele! ades le înțarcă de moloz și, dintre nori, aduce miei și zei de pluș în iesle. Poetul, stol
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
Citește mai mult CITEȘTE ȘI VEI VEDEACĂ POEȚII SUNT, DAR NU EXISTĂPoetul, copt de gând, e suveran,miroase-a clorofilă de departe.Cu luna de pe cer contemporan,privighetori plantează-n zări de carte.Poetul, plin de muguri, mulge odasătulă de păienjeni și de dor, Dă dracului și turnul și pagodași gâlgâie luceferi din urcior.. Poetul, prin cuvinte, paște floriiar rimele, cochetele! ades leînțarcă de moloz și, dintre nori,aduce miei și zei de pluș în iesle.Poetul, stol de păsări, pune
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
aș întinde-o mână, le-aș atinge Dar stăpânit de-o lene suverană Cadânele ca un balsam pe rană Și un păcat spre ele m-ar împinge Dar vin pirați cu săbiile curbe Se clatină seraiuri în oglinzi Și tremură păienjenii pe grinzi Și cade înserarea peste urbe Și-atunci femei frumoase de hașiș Se estompeză în baia de lumină Și se grăbesc să moară pe retină Ca apele molatecului Criș Referință Bibliografică: Femei frumoase / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
FEMEI FRUMOASE de ION UNTARU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358070_a_359399]