9 matches
-
îl poartă în suflete cernite. L-au dus în trista criptă de ieri. Și astăzi, cum se cere, venit-au purtând balsamuri ca să-l ungă cu mâini curățate de lacrimile șterse. Nici bine de mormânt nu sunt aproape. Cu ochi păienjeniți un mare gol țintesc. E gol! anunță cea dintâi ajunsă, căci lespedea-i de-o parte și giulgiu-ndepărtat. Și vestea negăsirii răspândesc. Un glas le-nștiințează cum că... El a-nviat?! Și li se par poive urmatele îndemnuri: s-alunge
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1492279737.html [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
cu divinitatea. Captarea atenției și dirijarea ei spre un verb prea banal altfel se realizează prin încă câteva mijloace de accentuare lexical-morfologică: afereză (Miresmează-n nori grădine; [...] plinind cea soarte; Aripi tinse; Coperișul de argint; Podobește-a lui cunună; ochi păienjeniți; Rusalim), apocopă (străluce; luce; Năluce-n adînc și-nfloare; Calul hohotă), poliptoton (Cu argint viu argintată; Nimeni pe nimeni la nimica nu cheamă), singular particularizat - singular de restrânsă circulație (margină; genună; soarte; neauă; steauă), plural tămâiat de vechime (fîntîne; dumbrave; grădine; misteruri
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/_catinel_moarte_num_.html [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
un scenariu care implică mai multe elemente: o mătură, un șervet, o cană cu apă. Cana cu apă o pui jos, iar mătura, șervetul le agiți ușor peste pacient și ce zice: „Cucoș negru, ponegru cu dinții rânjiți! Cu ochi păienjeniți, cu ițari crușiți, Nu te face, nu te coace, înapoi te-ntoarce, Cu dinții rânjiți, cu ochii beliți, cu ițari crușiți” Vindecarea avea loc nu atât descântecului de alungare a forțelor răului, care avea rolul său, cât administrării unor iruri
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
intrări boltite de galerii ce-și pierdeau perspectivele în depărtare. Maria pătrunse astfel în tunelul boltit dintre degetul mic și următorul de la piciorul drept al statuii, și se trezi într-un fantastic viaduct de cărămidă. Din loc în loc, pe pereții păienjeniți, își întindeau coarnele gălbui vechi trofee de vânătoare. Tablouri în rame greoaie, înflorate, de bronz erau prea înnegrite de vreme ca să-ți mai poți da seama ce reprezintă. Cămine de marmură, reci, grătare și vătraie de alamă alternau cu scuipătoare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
facă nevoile în clădirea Universității, rătăceau prin frigul pătrunzător, prin mirosul de frunze arse, cu ochii după femei, ca pân-la urmă s-ajungă pe bulevardul cu cinematografe, să-și ia bilet și, în cele mai triste săli din lume, ruinate, păienjenite, cu fostele stucaturi ciobite și-nnegrite de vreme, să-și scuipe semințele pe jos la vreun western de-acum o mie de ani. Și totuși ei construiau, pe dealul de brumă și ceață de deasupra orașului, o casă nemaivăzută, mai mare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și se-ntoarse în valea oaselor, purtând cu ea înțelepciunea infernurilor. Și oasele erau acum foarte uscate, sfărâmate unele de altele. Mandibule și capete de ciolane zăceau între ierburi sârmoase. Falange de degete, orbite, vomere, sfenoide, hârci, coșuri de piept păienjenite erau risipite de-a valma. Și-o voce se auzi: "Fiu al omului, vor putea oare oasele acestea să trăiască?" Urmă un vuiet ca de ape mari și oasele tresăriră, se-apropiară, formară centuri scapulare și pelviene, care se prinseră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scrot stacojiu și păros. înăuntru era o sală vastă și luminoasă, cu trei glo- 77 buri albe în tavan, câteva urinoare pe un perete și cabine pe peretele opus. Conducte mai groase și mai subțiri alergau de-a lungul pereților păienjeniți. Aceleași animale fără blană, cu ochii plini de vinișoare și ieșiți din orbite, mișunau pe cimentul plin de băltoace mirosind a urină. Priveam în sus spre urinoare, și fața mi se oglindea în faianța lor lustruită. Atingeam cu degetele țevile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mâinile la piept. — Și i le dau pe Rima și pe Safya. Privirea lui Ahmet rămâne plecată. Nările lui adulmecă deja sângele lui Musa pe dalele mari, de marmură gălbuie. Din filigranul ferestruicii deschise în zid ca un ochi îm păienjenit simte privirea verde a femeii blonde furișându-se ca a unei arăboaice până la ei. Sălbatică și temătoare, fără grai, fără umbră, aproape. Atât, sună apăsat glasul lui Musa în întuneric. Sitt îl șterge cu un burete mare și l ajută
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vederii, până dincolo de semne. Eroina va găsi calea dincolo de ovalul oglinzii în oglinda sufletului, este ea un fel de Iona care va ”răzbi la lumină” ieșind din burta peștelui ?! Pentru prima dată femeia fără oglindă ”cu o privire stângace, nouă, păienjenită, străină, se uita împrejur”, ar putea fi primul pas pe un drum neînceput, s-ar putea interpreta ca o disponibilitate pentru altceva sau ca o resemnare totală, primind ce îi va oferi destinul. HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU ȘI KATHERINE MANSFIELD “Literatura la
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]