4 matches
-
de piatră și pin glod, în care-i rămânea urmele labelor ca o scrisoare de zodii... Cucurigu... Dar nu-i era bine... îi era greu capul... creasta i-atîrna în jos, ochii lui cei rotunzi ca două altițe de oțel erau păinjeniți... el își plecă capul și-l ascunse sub aripa... își ridică un picior și adormi... Dar într-un par era o cioară care tot striga: crrr! tla! tla! tla! crrr... Sunetele astea-l urmăreau în somn... până ce simți că nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
strigă crăiasa - las-fața să-mi ascund, N-auzi tu de departe cucoșul răgușit? O zare de lumină s-arată-n răsărit, Vieața trecătoare din pieptu-mi a rănit... A zilei raze roșii în inimă-mi pătrund". Arald încremenise pe calu-i - un stejar, Păinjenit e ochiu-i de-al morții glas etern, Fug caii duși de spaimă și vântului s-aștern, Ca umbre străvezie ieșite din infern Ei sboară... Vântul geme prin codri cu amar. Ei sboar-o vijelie, trec ape făr-de vad, Naintea lor se-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să-l oprească el noaptea o rechiamă, Furtunelor dă sborul, pământul de-l distramă.. Tîrziu! căci faptul zilei în slavă se repede! Pornește vijelia adîncu-i cânt de jale, Când ei soseau alături pe cai încremeniți, Cu genele lăsate pe ochi păinjeniți - Frumoși erau și astfel de moarte logodiți - Și-n două laturi templul deschise-a lui portale. Călări ei intră-nuntru și porțile recad; Pe veci pieriră-n noaptea mărețului mormânt. În sunete din urmă pătrunde-n fire cânt, Jelind-o pe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
14 cascade Își aruncă una alteia, cu un zgomot asurzitor, apele râului cu același nume. O pasăre cu glas răgușit prevestea Întâile raze ale zorilor, se deschideau, În calea soarelui, porțile Înflăcărate ale răsăritului. Într-o clipă, peste tot cerul, păinjenit de rețeaua rar Înțesată a pădurii, se desfășoară și se Întinse, din miazăzi spre miazănoapte, o imensă perdea de lumină trandafirie, ale cărei margini de deasupra se topeau, sus de tot, și se pierdeau pe nesimțite În Înălțimile limpezi și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]