81 matches
-
-l dai Pe mijlocul tău subțirel Am pus în joacă un inel Să-ți poarte sîmbetele-n el Dacă visezi vînjuri de cai Iubita mea cu ochi mari verzi Cînd eu te cert tu mă dezmierzi Focul din noi e-n pălălăi Sfîrîie roua-n aspre clăi Asmute-mă cu sînii tăi Cei ascuțiți viața să-mi pierzi Iubita mea surîsul tău Șăgalnic rău și derbedeu Mă leagă-n minți rostu' mi-l strînge În frînghioare moi de sînge De ce alături trist
Iubita mea cu gura-n rai by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/12085_a_13410]
-
soră cu Precista! ...cum stăm noi răstigniți de farisei s-aude plânsul din zidire: cu cât vom sângera mai mult înaltul stei cu-atât scurta-vom drum spre fericire! căci lacrimile Anei curg ca roua mânia lor se suie-n pălălaie topind piroane - lănțuirea-a doua s-aerisește pân’ la cânt de naie! ...o - țară Ană fără de noroc s-apropie al învierii sfânt soroc!
Variante ale poetului. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/97_a_201]
-
soarelui în dispariție și de flăcările violete ale unui foc mare din deltă; totul pe fundalul unei nopții negre, așa cum am văzut eu acolo de multe ori. Flăcările se întind în deltă cu viteza uimitoare din cauza trestiilor ce ard în pălălăi cuprinzând copacii și lianele cu tot ce este uscat, mai ales vara și toamna, dând spectacole care te înfioară. Ambele lucrări ale lui Ion erau inspirate din zona apelor, dar aveau ceva din mișcarea cosmosului în desfășurarea lor, erau încărcate
Pictorul. In: Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/97_a_207]
-
la reconcilierea națională vor lansa tenorii de speță lui Dudu Ionescu, doar justiția poate asigura liniștea și pacea socială. Orice alt substitut al dreptății nu va face decât să pună paie peste un foc care deși nu mai arde cu pălălăi, nu s-a stins niciodată. E poate deplasat să-l acuzam acum pe dl. Dudu Ionescu de faptul că devine complicele asasinilor neștiuți din decembrie 1989. Cred, mai degrabă, că e vorba de o proastă înțelegere a rolului pe care
Tehnica desperado nu tine la Stoenesti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18096_a_19421]
-
Simona Tache Informații fierbinți din fotbalul botoșănean, furnizate de Marinake. Protagoniști: frații Pălălaie de la Unirea Săveni. Tot ce sper e că frații Pălălaie ăștia nu citesc bloguri roz.
Frații Pălălaie te bate de te-ndoaie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21053_a_22378]
-
Simona Tache Informații fierbinți din fotbalul botoșănean, furnizate de Marinake. Protagoniști: frații Pălălaie de la Unirea Săveni. Tot ce sper e că frații Pălălaie ăștia nu citesc bloguri roz.
Frații Pălălaie te bate de te-ndoaie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21053_a_22378]
-
sfarogite de lângă troiță. Și moșneagul mai povestea cum niște vâlvătăi înalte se ridicau aidoma unui rug jur-împrejurul troiței, eliberând spre cer puzderii groase de scântei și cum, în sfârșit, începuse a turna cu găleata. Când ajunseseră primii barbați să stingă pălălaia, "rugul" ardea la fel, deși ploaia-și vărsa puhoaiele mai abitir decât la început. Nu reușiră să stingă focul care mai arse încă preț de un ceas, ziceau. Deodată, ca la o comandă neauzită, "rugul" muri, cerul se însenină, împodobindu
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
de tare, că i-ați scos aproape pe toți În stradă, iar cei ce Încă n-au ieșit mocnesc. Și dacă nu știți, vă spun eu că sub spuză sânt mulți cărbuni, e jar mare, domnilor ! Și-o să iasă o pălălaie, de n-o s-o puteți duce. Ascultați ce vă spun eu, că n-am de ce minți ! Și lăsați basmele copiilor că noi știm povestea cu barba : „... și-uite așa o barbă avea și-uite așa o pieptăna....” Și pentru că veni
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Niobe ațipise/ la umbră. iedul porni numai el știa unde - moartea ascunsă în burta/ lipită Ťhai, liberareeee!ť zbiera, bătând darabana. nici să tremure n-a/ apucat feciorașul când masculul a țâșnit din tufișuri,/ mare cât casa și coama o pălălaie. din botul regal, iedul lăsa/ să se scurgă-n pământ, odată cu sângele, o mie de zbierete mici -/ tot atâtea săgeți în inima beată a mamei. dar pitită-ntre ierburi,/ ea s-a uitat la masacru neputincioasă...// pe urmă Niobe-a
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
Niobe ațipise/ la umbră. iedul porni numai el știa unde - moartea ascunsă în burta/ lipită Ťhai, liberareeee!ť zbiera, bătând darabana. nici să tremure n-a/ apucat feciorașul când masculul a țâșnit din tufișuri,/ mare cât casa și coama o pălălaie. din botul regal, iedul lăsa/ să se scurgă-n pământ, odată cu sângele, o mie de zbierete mici -/ tot atâtea săgeți în inima beată a mamei. dar pitită-ntre ierburi,/ ea s-a uitat la masacru neputincioasă...// pe urmă Niobe-a
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
de brigadier silvic, căreia îi agățam o pană de păun. În vinerea mare, când se dau foc grămezilor adunate de gunoaie și flăcările se ridică la patru-cinci metri, e un obicei la noi să sari îmbrăcat în straiele noi peste pălălaie, ca să-ți poarte noroc. Într-un an nu mi-au ieșit pașii la săritură și am căzut în mijlocul vâlvătăilor, pierzând pălăria de feșter nouă, în foc, iar eu alegândumă cu arsuri superficiale, îmbâcsit de cenușă și fum. Partea cea mai
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
poznașă, a ridicat ulcica cu vin și a gustat din ea pe îndelete. Apoi, ca și cum nimic nu s-ar fi petrecut, a reluat firul poveștii: Măi, și a cincea zi, minune mare! Mă trezesc cu geamurile luminate ca de o pălălaie... „Doamne!” - mi-am zis în gând. „Să știi că a luat foc cine știe ce!”... Privesc în jur prin odaie... Tipenie! M-am îmbrăcat repede, punând pe mine tot felul de bulendre și o cușmă, de a tatei, care îmi venea până
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
te scoate din bordei de fum, c-o ceață sângerie pe ochi, te face să icnești și să-ți dai bojocii afară, da’ foc totuși. - A, noi luminăm... - Nu, ne pârpălim. Ne mai iese din când în când câte-o pălălaie pe gât, suflăm noi cu putere, mai umflăm mușchi și obraji, dar ne ardem numai gingiile și gura, n-atinge pe nimeni... *** A înflorit un arbore ornamental în spate, lângă tancul de apă. E un copac înclinat, care pare oricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ce i se citea pe chip drept superioritate, drept blazon, când un zâmbet apărut în colțul gurii era rapid despicat în patru și când i se părea că descoperă în el tot atâtea înțelesuri. Cum se mai încălzise singură la pălălaia focului aprins de ea, cum înflorea și se acoperea de victorii inexistente și cum nu existase alta mai fericită ca ea în ziua când îmbrăcase rochia de mireasă. Pe urmă traversase o perioadă de ambetare, timp în care el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se observe cu ochii lui, pentru o fracțiune de secundă măcar, ar fi înțeles pe dată adevărul. Dar așa, așa reușea să guste din prea plinul speranțelor înfiripate pe loc, reușea să fie conștientă de tulburarea din sânge. Sufletul ei... pălălaie arzând cu flacără mare! Sunt foarte presată, domnul meu, zise, de o mie și una de probleme, așa m-am obișnuit, ce să mai fac, să nu las viața să treacă la întâmplare, slujba mă solicită și ea enorm, acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
văzut nimic, ca acum. S-a zis cu iel! Că Dumnezeu, ori Îngerii, te apără, da' numai cât se poate. Că și aici e cu limite... Nu-i vorba dă posibilități. Mai tre' să și meriți... Și atunci am văzut pălălaia. A dracului, Doamne iartă-mă, mi-am zis, uite ce i-a trecut pân cap. L-am și Întrebat, acolo sub brad: Dă ce făcuși asta, părinte. A zâmbit. Nici nu știu dacă a mai urcat... Io aș fi tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să mă ndrume Dumnezeu cum să pătrund În biserică. Noutatea a izbucnit ca o flacără Îndelung Înăbușită și s-a răspîndit cu iuțeala focului purtat de vînt prin șire de paie uscate. Era o Împrejurare În care seceta bolșevică ajuta pălălaia să se Întindă. Într-o săptămînă, aproape Întreaga țară vorbea, În șoaptă ce-i drept, nu ca Înainte de război prin toate ziarele, de un nou Maglavit. Pișcăranii s-au Înghesuit cu toții În biserica lor Încă din acea sfîntă zi a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în mână și vrând pesemne să arate că presa chiar putea fi o putere în stat dacă se lua în serios, Bart aruncase tone de petrol peste un foc pe cale să se stingă și care se transformase astfel într-o pălălaie cât toate zilele, în ochii națiunii suverane și ai Direcției Naționale Anticorupție, puse în situația de a se autosesiza. Când văzuse, în paginile ziarului său, toate acestea, Lumânărescu holbase ochii cât cepele și fusese pe punctul de a face un
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de-atac cu înconjor, ca nu cumva să scape fata, înaintare-n flancuri, având în frunte pe beiul oțărât, ce-a fost prostit de-o fătucă de ghiaur... Satul era în necrezare de ce vedea și mulți erau în teamă în pălălaia și tăișul otoman... - Cine-o aduce vie, primește un săcotei de galbeni ! strigă tălmaciul amețit de băutură și aurul promis. Fata înfierbântată de urcuș ajunsă-n vârf de munte cată speranță de scăpare, spahii strâng cercul de-nconjor, oamenii locului
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
vârât instinctiv capetele la adăpost în bordei. Doar trupurile cailor stăteau afară și peste ele curgeam zeci de litri de apă. Când troznea, parcă se rupea cerul de ziceai că acum se despică în două iar fulgerele luminau ca o pălălaie de foc. Era ceva asurzitor și totodată înspăimântător. Noroc că era vară și totul se zvânta repede. Exista atâta sete în pământ încât nici o cantitate de apă nu era suficientă pentru a-l sătura. A fost o perioadă destul de lungă
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
o facem conștient că în brațele ei ne vom găsi liniștea căutată. Care element natural ori produs de mâini omenești poate fi mai puternic decât apa? Poți împiedica o apă să se reverse? Apa, invulnerabilă, care poate stinge până și pălălaia inimii, într-o sacră abluțiune, apa de care trupul nu duce lipsă, apa din care, de fapt, este alcătuit și sângele. Până și limbajul - cel de-al doilea sistem de semnalizare, poate fi supus tăvălugului lichid, într-o supremă încleștare
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
loc mi-a tras o chelfăneală. - Aia n-a fost bătaie să îți dau eu ce meriți ... Și-I simt și-acuma palma grea. La marele incendiu din 1953, țața Marioara vorbise-n stradă și se căina: - Văleu, maică ce pălălaie ! - Arde satu țață Mărioară ! - Las să arză că e lumea rea ... În port rucărean, cu ie și fotă și maramă ajunse odată la un teatru de pitici. În timpul piesei au trecut-o toate neputințele și sărind în picioare se duse
ŢAŢA MARIOARA MOŞOIULUI, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367160_a_368489]
-
vârât instinctiv capetele la adăpost în bordei. Doar trupurile cailor stăteau afară și peste ele curgeam zeci de litri de apă. Când troznea, parcă se rupea cerul de ziceai că acum se despică în două iar fulgerele luminau ca o pălălaie de foc. Era ceva asurzitor și totodată înspăimântător. Noroc că era vară și totul se zvânta repede. Exista atâta sete în pământ încât nici o cantitate de apă nu era suficientă pentru a-l sătura. A fost o perioadă destul de lungă
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
vârât instinctiv capetele la adăpost în bordei. Doar trupurile cailor stăteau afară și peste ele curgeam zeci de litri de apă. Când troznea, parcă se rupea cerul de ziceai că acum se despică în două iar fulgerele luminau ca o pălălaie de foc. Era ceva asurzitor și totodată înspăimântător. Noroc că era vară și totul se zvânta repede. Exista atâta sete în pământ încât nici o cantitate de apă nu era suficientă pentru a-l sătura. A fost o perioadă destul de lungă
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
vrut să mai rămână, Că dușmanii Țării n-au murit; Unii cred că ești cu ei pe mână Și că doar așa l-ați amuțit. Alții cred c-ar fi putut să moară Pentru că în piept i-a ars mereu Pălălaia dragostei de țară Și iubirea pentru Dumnezeu. Mulți nu-și amintesc decât păcate, Folosindu-și ura ca atu... Dacă le-a făcut sau nu pe toate, Numai Dumnezeu știe. Și tu. Cât trăia, l-au murdărit procleții... Azi se străduiesc
HOȚOAICA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365557_a_366886]