108 matches
-
să te vadă și te roagă să treci pe la noi, zise Laura, apropiindu-se de masă. Am privit-o. Ea schiță un zâmbet confuz. Era palidă și frumoasă. Nici când n-a fost Laura atât de fermecătoare. Rochița ei simplă, pălărioara cochetă, mănușile, ciorapii și pantalonii, toate negre, evidențiau un farmec blond, înflorit într-o binefăcătoare liniște. - Bine! zisei , ridicându-mă să aduc sticla și două păhărele. Ne așezarăm la măsuța de lângă canapea și sorbirăm câteva coniacuri. Obrajii Laurei se îmbujorară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
amant frumos și cu fetițaă - Nu te cunosc, vreau să spun Matildei, când tiroleza mea cu trupul dolofan intră în rochie-pantalon, cu o mână pe ghidonul bicicletei. E caraghioasă în ghetele ei cu vârful lat și talpa dublă și cu pălărioara, cărămizie, de vânător. - Dacă rămâneai lângă mine, nu ai fi răcit, zise ea în graiul ei de țărancă mucalită. Încerc din nou să-mi dezleg limba. „Nu te cunosc” vreau să repet. Și sufăr când înțeleg că Matilda a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un vechi și neobosit pretendent. Parcă o văd și acum, venind să-mi facă o vizită chiar a doua zi după noaptea nunții. Intrase indispusă în cămăruța mea îmbâcsită cu miros de ulei și de mizerie, azvârlindu-și pe canapea pălărioara bărbătească de fetru cafeniu, pe care și-o scoase cu vârful degetelor prinse de calota țuguiată. Trântită apoi, moale și picior peste picior, în faimosul meu fotoliu, îmi vorbi despre proaspătul ei consort. Mai târziu, când își scoase cămășuța peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Constantinopole Street, în taxi se instalase o tăcere ostilă, întreruptă doar când șoferul ceru plata. Pe când Ignatius se trudea furios să se extragă din taxi, o văzu venind pe stradă pe mama lui. Era îmbrăcată cu scurta ei roșie, iar pălărioara, tot roșie, îi cădea mereu peste un ochi făcând-o să semene cu o mică refugiată din filmul serial Golddiggers. Ignatius constată dezamăgit că își adăugase o pată de culoare prinzându-și o panseluță ofilită pe reverul jachetei. Pantofii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Simțea o sudoare rece la încheieturile mâinilor, pulsând-i. Apoi o voce supărată. „Carter, cine-i tipul ăsta? Ce caută aici?” Danny se întoarse, afișând un zâmbet pacificator; văzu un tip gras într-un smoching alb, jigărit, și cu o pălărioară „1950” cu steluțe verzi. „Detectivul Upshaw. Doctorul Katz?” Grasul începuse să ridice mâna, apoi o lăsă să cadă. „Ce faci cu cadavrul ăla? Cu ce drept vii aici și te bagi în munca mea?” Carter se făcu mic în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sau să meargă acasă, să doarmă și să viseze: Kathy Hudgens, Buddy Jastrow, casa pătată de sânge de pe aleea din Kern County. Ieșind pe rampa de preluare a morgii, privi înapoi. Ralph Carter împărțea banii de mită cu doctorul, în pălărioara de revelion CAPITOLUL DOI Locotenentul Mal Considine se uita la o fotografie înfățișându-i pe soția și fiul săi, încercând să nu se gândească la Buchenwald. Tocmai trecuse de 8:00 A.M.; Mal era în biroul lui de la Oficiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
catifea se cobora pe sprâncene fără ca un fir răzleț să îndulcească obrazul bizar. . . Odată, ieșind târziu din magazin, am văzut-o plecând îmbrăcată cu un taior negru, simplu și cam uzat, dar tot elegant pe manechinul ei perfect, cu o pălărioară deformată, dar sub jachetă cu o bluză brodată luxos și cu o blană frumoasă la gât. S-a urcat într-un automobil larg, al cărui șofer îi făcuse un semn masonic. Mi s-a spus că e clienta de noapte
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mă căută cu privirea în spatele ei. Deasupra noastră atârnau o grămadă de animăluțe din pluș prinse cu ventuze din gumă de tavan. În raionul dedicat distracției copiilor erau jocuri din plastic cu colțurile rotunjite, iar fetele de la casă, cu o pălărioară în formă de plic roșu, ca și minijupa, dăruiau tuturor copiilor care ieșeau din magazin un balon fixat pe o mică tijă din plastic. Am urcat cu scara mobilă. Ne-am plimbat amețiți printre standuri impingând căruciorul, fără să reușim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
casă cu toate lucrurile acelea. Tu nu existai încă, erai îmbrăcată cu apă. Iar ea, mereu cât se poate de atentă, pentru prima dată se lăsase transportată de entuziasm, ea care intrase spunând: — Doar lucruri indispensabile. La casă, fata cu pălărioara roșie zâmbi și ne dărui un balon. Încărcați cu pachete, am recuperat umbrela Elsei din coșul de la intrare și am ieșit. Afară se auzea zgomotul traficului și al ploii care cădea pe trotuare și pe mașinile oprite la semafor. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
termine confesiunea. Mai urmărea, cu coada ochiului, ce mai făcea neastâmpărata aceea de Scheihainimé. Răsturnată pe o sofa neagră, ciugulea un ciorchine de strugure, cu boabe mari, rozulii, aproape sângerii. Într-o oglindă cu ape verzulii, un ins cu o pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder, se hlizea către un nevăzut, făcându-i aceluia semn vesel cu o revistă ce-o avea în mâna înmănușată. Rafilă, nedumerit, gemea, din când în cînd, scărpinându-se cu o riglă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cutii de chibrituri, dar piuiau, când le țineai aplecate. Și sâmburi de măsline. Și pământul ăla ars, să nu te bage la idei, oare ce să fi fost în boscheți?... Mai privi spre ecranul computerului. Nu cumva insul acela, cu pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder, ieșise din oglindă și se drăgănea cu Scheihainimé? Nu. Cadâna adormise, cu ciorchinele pe piept și cu șalvarii învăluind-o ca un mătăsos cerșaf. Insul tot agita revista aceea, ca și cum i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din agenția de publicitate, dar nu putu să identifice pe cineva anume. Toți tăceau, preocupați parcă numai de treptele pe care le mai aveau de urcat. La colțul scărilor, la etajul întâi, dinspre „Balneo-Fizeo-Trapie“, lângă telefon, un ins cu o pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder, îi făcu vesel semn cu o revistă ce-o avea în mâna înmănușată. „Stai că vin“, parcă i-ar fi spus insul acela. Îl privi nedumerit. Nu-l cunoștea. Acela împunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
scării. Atunci îl zări și el pe insul de la telefon. Cocoțase revista pe telefon. O recunoscu imediat: Flacăra, numărul acela din preajma Festivalului din ’53, când îi puseseră fotografia pe prima copertă, după ce câștigase concursul de afișe antiamericane. Insul își scosese pălărioara roșie și își lustruia cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi, cornițele. Transpirase. Sudoarea însă nu se prelingea. Înghețată, poleise cornițele cu o pojghiță lucioasă, verzulie. „Dom Condrat! Aspasia, vară-mea...“, strigă insul, răspicat, mustrător. Vocea sa guturală, trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Africa de Sud, unde cumnata primarului deschisese o reprezenanță comercială, profilată pe achiziționat struți de montă. Sună telefonul. Unduind, ca și cum ar mai fi dansat la pieptul părosului necunoscut, Valentina se îndreptă spre sufragerie. Își aminti că i-ar fi trebuit și o pălărioară.Cotrobăi în rafturile de sus ale șifonierului și o alese, în cele din urmă, pe aceea crem, din ațică, cu o pamblică lată, roz. Și-o potrivi, strângându-și mlădițele din vârf într-un coc înălțat. Nu-i stătea rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și o alese, în cele din urmă, pe aceea crem, din ațică, cu o pamblică lată, roz. Și-o potrivi, strângându-și mlădițele din vârf într-un coc înălțat. Nu-i stătea rău, chiar așa, în pielea goală, numai cu pălărioara în creștet. Telefonul zbârnâia insistent. Răspunse în cele din urmă. Rozalia, vara sa. Băuse iarăși. Îi tremura vocea. Abia deslușeai cuvintele printre sughițuri. - Vali, scapă-mă. Nu mai pot! Vrea de-adevăratele să mă omoare. Azi dimineață mă pornisem spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
răspunse. Trânti receptorul și se întoarse în dormitor, fredonând aceeași melodie a lui Aznavour. Se hotărâse. Avea să-și pună blugii aceia reiați, cumpărați în Egipt în urmă cu doi ani, în ultima lor ieșire. O bluză albă și cu pălărioara crem se potriveau de minune cu noua ei înfățișare. Se îmbrăcă. Pendula de pe hol bătu de zece ori. Mai avea deci jumătate de oră până să iasă. Opera era la o aruncătură de băț. Nu făcea, pe jos, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
muiată în albastrul închis al apelor coclite. Își săltă pălăria de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, și făcu un semn spre zidul de trestii. Apăru mai întâi un ins cu o pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder. Avea în buzunar o revistă făcută sul. Se ștergea pe față cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi ținută în mâna stângă înmănușată. Celălalt, înalt, bine făcut, cu o umbrelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
orașului. Nici lor, la fel ca și tatălui lor, nu părea să le pese ce crede despre ele lumea de pe stradă. Melisa sau Marilena? putea fi văzută umblând vara într-o rochie ușoară, de muselină și pe cap cu o pălărioară croșetată, cu boruri ondulate și pleoștite, care îi aruncau o umbră misterioasă peste fața îndulcită de un zâmbet interior. O lăsai să treacă de tine și te uitai în urma ei. Și ce vedeai? O siluetă armonioasă, perfect verticală fără a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poate să se angajeze, Vica!? - După înfățișare, nu prea cred, dar cine știe? A spus că vine și mâine dimineață. * A doua zi, chiar de la prima oră, la poarta de intrare în șantier, un tânăr spilcuit, cu mustăcioară, purtând o pălărioară de comis voiajor, cu o geantă diplomat cam jerpelită Într-o mână și cu o țigară În alta, se plimba agitat de colo până colo, negăsindu-și locul. Cum îl zări pe inginer, se apropie de acesta, salută și, pentru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ale poporului său... În urmă cu vreo trei zile, prezentul Brav Conducător fugise incognito dintr-o vizită de lucru din județul Satu-Mare. Și, căptușit într-un postav gros, vernil, de pădurar, c-o călcătură de bărbat încă tânăr, c-o pălărioară de vânător și-o mustăcioară ce le înnebunea și scotea, uneori, tot bâzdâcul din muierile trecute de 40 de ani, colindase așezările, dinspre Satu-Mare, către Dâmbovița. Se băgase prin case de văduve. Înnoptase prin gări. Se întreținuse cu drojdierii și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Înfrumusețării, nimic mai simplu decât să dăm câteva exemple de dandy atenți și la acest detaliu al făpturii lor. Să Începem cu frezele. De la perucile lui von Kaunitz, pudrate de cele două șiruri de valeți, la cozile sofisticat ornate cu pălărioare de un ridicol absolut ale avant-dandy-lor, Macaroni-i cu precădere, de la „urechile de cîine”, pletele lăsate de-o parte și de alta a gâtului, până pe umeri, la părul răvășit, vopsit În verde al lui Baudelaire e o cale destul de Întortocheată. Defilează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tropicală, care bătea languros din aripi prin grădini, era În 1907 o senzație și Încă Îți făcea plăcere să-l prinzi În plasă. De-a lungul marginii din spate a plajei, diverse șezlonguri și taburete susțineau greutatea părinților copiilor cu pălărioare de paie care se jucau În fața lor, pe nisip. Eu puteam fi văzut stând În genunchi și Încercând să dau foc unui pieptene găsit pe plajă, cu ajutorul unei lupe. Bărbații arborau pantaloni albi care pentru ochiul de azi ar părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În drum spre masa mea îl zăresc pe dom’ Caraman, șeful secției de la gazetă. Lui îi dădeam articolașele spre publicare. E cu două damicele. Pe una o cunosc, donșoara Țapu, gagistă la teatrul de pe scurtătură. Cealaltă, mai împlinită, cu o pălărioară de ațică, ascultă moleșită de interes vorbele lui Caraman. Ezit, în drum spre masa mea, dacă să-l salut sau nu. Mă observă și-mi face semn. Donșoara Țapu îmi zâmbește și ea, cealaltă mă scrutează profesionist, din cap până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce va urma. Caraman mă va bea și de data asta, vom plăti nemțește doar consumația damicelelor, pe a lui o voi achita eu în contul celor doi poli cu care îmi plătea fiecare articolaș, el va rămâne apoi cu pălărioara cu ațică și eu voi pleca cu donșoara Țapu. Voi urca sus, în cabina ei de la teatru, două blocuri mai departe, intrarea prin gangul de la plăcintărie, voi sta o oră, apoi voi pleca spre casă. Sau spre o altă crâșmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Da’ mi-ajungea și de la deputați. Casa de pe Semicercului cu ce am făcut-o? Da’ am pierdut-o la naționalizare.“ WANDA. O doamnă grasă, cu picioarele umflate, roșii, cu șosete trei sferturi. Îmbrăcată țipător, cu rochii pline de volănașe, cu pălărioare de pai cu multe panglici și dantele, cu eșarfe lungi, vișinii sau roșii, spânzurându-i pe umeri. Fardată gros, tencuită, cu buze intens rujate în tonuri maronii. Vorbea subțire, pisicit, alintându-se parcă, cu multe interjecții și mirări din te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]