263 matches
-
C. Rogozanu Nimic nou în romanul Voința de putere, volumul II, al lui Nicolae Breban. Din 600 de pagini, 300 păstrează buna tradiție a ilizibilității, a pălăvrăgelii și metafizicii de cafenea. E clar, Breban nu dorește să renunțe la rețetă - nu mai e capabil să iasă din capcana unor scheme de creație extrem de rigide. Și atunci jocul de-a romanul devine periculos pentru că riscă să fie compromisă
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
curaj și măreție nu sunt, mă tem, moneda cea mai curentă în lumea academică. După ce cartea a fost publicată, Ritschl, unul din foștii lui mentori, unul dintre aceia care îl sprijiniseră pe Nietzsche "fără rezervă", a numit lucrarea o "spirituală pălăvrăgeală la beție" (p. 83). Cu toate acestea, cea mai simptomatică reacție a venit de la Ulrich Wilamowitz-Moellendorf, faimosul filolog clasic. De fapt, Wilamowitz-Moellendorf a funcționat, în acest caz, ca un fel de purtator de cuvânt al întregului establishment filologic, căci opiniile
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
durerii în artă e durerea. Acolo suferă cineva, în acel tablou de Grünewald. Asta e evident. Și fiecare durere e puțin din această durere, dar niciodată durerea întreagă. Fiecare își păstrează, slavă Domnului, obrazul intact. Asta nu mai e o pălăvrăgeală, toți suntem adulți, suntem răspunzători pentru durerile celorlalți. Dar fac haz de necaz. Îi provoc durere și mă uit să văd ce iese de aici. Privesc cu atenție și nu resimt milă. Părerea înșeală. Am un corp moale și sunt
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
În văi, batiste-nsângerate/ Ploaia încearcă să le spele/ Ascunde-te după perdele/ și-ascultă vântul cum le bate", lucid, în monotonia clipei: "Orașul, ploaia și plictiseala,/ scârba de toate și de a fi,/ pofta nebună de-a isprăvi/ monotonia, pălăvrăgeala,/ singurătatea printre cei vii, / închipuirea morții, sfârșeala,/ Orașul, ploaia și plictiseala,/ scârba de toate și de a fi." Încă mai pregnant: "și de când fac pe saltimbancu-n pieți/ și îmi tot schimb peruca și vestmântul,/ Primește-mi, Doamne, truda și frământul
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
discuții și dispute serioase într-o română elegantă, ca altădată în parlamentul României. Parcă este o diferență între discursurile unui Maiorescu, Carp, Take Ionescu, Ion și Ionel Brătianu, I. G. Duca, Iorga, P. P. Negulescu, Iuliu Maniu, Gafencu etc. și pălăvrăgeala, de multe ori agramată, care răsună azi în Casa Poporului. Casa Scânteii și Casa Poporului, două clădiri simbolizând cele două etape ale stăpânirii sovietice în România. Fizic nu pot fi distruse: ele vor rămâne lungă vreme un memento al unei
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
îndoială, ascultînd asemenea minciuni bătătoare la ochi, oamenii care nu mă cunosc vor fi înclinați să nu mai dea crezare nici faptelor reale cuprinse în isprăvile mele cele adevărate." Baronul se declară și în alt rînd "dușmanul neîmpăcat al tuturor pălăvrăgelilor", și cert este că narațiunile lui i-au scos din ring pe mulți palavragii, silindu-i pînă la urmă să se recunoască învinși. Că vînătoarea este congeneră cu literatura ne stă mărturie și Tartarin din Tarascon. în mijlocul cabinetului său de
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
Andras, fără să-i omit pe Mende Gabi, Borbath Julia și pe debutanta Albert Csilla. De aici, probabil, și sentimentul normalității și al performanței din acest spectacol cu Jacques sau supunerea. O vorbărie continuă, fără vreun sfîrșit previzibil, o prețioasă pălăvrăgeală fără cap și fără coadă în jurul perpetuării unei tradiții de familie: cine și cum să ducă mai departe apetitul pentru cartofii cu slănină. Jacques, bineînțeles, că e băiat și păstreză și numele. Sau poate asta n-are nici o importanță pe
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
țip, te-ai bolunzit, sau ai băut vinars de mătrăgună fabricat de soacră-ta după ce ai lăsat-o fără porc de Crăciun? Dar m-a auzit ? -A, zice, acum văd și eu la teve-ul meu... Să nu mă întrerupi cu pălăvrăgelile tale... Ia uite, fratre, la televizor: uite-l pe dom' Iliescu, țuca-i-aș gurița lui de oltenițan fain ce e! Uite-l, mă ce responsabil și cinstit e! Sărac, da' cinstit, domnule! Uite-l cum se avântă ca să rămână
"Iliescu, nu uita, revocarea-i arma ta"... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12171_a_13496]
-
contra tiraniei, de amenințarea morții? Publicul și-a modificat preferințele, crede criticul. înclină spre bâlbâiala ordonanței care nu izbutește să lege o propoziție și e victima unei păcăleli stupide (Woyzeck de Büchner)? La Becket și Kafka indivizii au repulsie față de pălăvrăgeală, sunt inhibați când sunt nevoiți să deschidă gura, nu pot birui o timiditate, neputința de a exista. Ceva s-a sucit hotărâtor în demersul estetic. Dar și Steiner, în pornirea sa demolatoare, se închina în fața evidenței. Schiller avea geniul tragicului
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
este maniera lui Preda de a rezolva problemele spinoase: cineva deschide discuția, se aduc cîteva acuzații, romanul pare a aborda curajos subiecte din realitatea cea mai fierbinte, dar totul se termină într-o pastă de vorbe, amestecate cinic". E o "pălăvrăgeală", un limbaj populist-pamfletar prin care Preda se apropie de ipostaza aparentului său "rival" Eugen Barbu și de școala acestuia, "rival" de care-l despărțeau nu atît convingeri opuse (aveau o platformă politică apropiată și chiar unele apucături similare), cît interese
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
însăși natura profesiei, erau obligați să vegheze cu sfințenie la apărarea și protejarea lor. Corupția, neglijențele stupide , traficul de influență din „înalta societate“, ușurința condamnabilă cu care au fost tratate problemele importante pentru interesul național și, nu în ultimul rând, „ pălăvrăgeala“ au produs adevărate ravagii în societatea românească. Mai mult, Comandamentul Austro-Ungar deținea o copie a Convenției Militare încheiate de România cu Antanta, în august 1916, privitoare la condițiile intrării țării și a armatei române în campanie alături de acestea și împotriva
Biroul de Informaţii al Secţiei Militare din Transilvania şi rolul său în campania pentru apărarea României Mari [Corola-blog/BlogPost/93941_a_95233]
-
cheamă ca pe toată lumea: «Vino-aici» ori «Fă-te-ncoace!»” (Pîcală) Aceleași mecanisme stilistice în opera lui Caragiale, unde jongleria verbală se dezlănțuie irezistibil, efect al temperamentului locvace, sudic, încît substanța unor schițe (Petițiune, Căldură mare) stă chiar în voluptatea pălăvrăgelii. Iată un crochiu de dialog compus din șabloane gata făcute - simplu exercițiu de absurditate a limbajului (în treacăt fie zis, Eugène Ionesco de aici se trage): „Un domn către impiegat: Mă rog, n-a venit vreo scrisoare pentru mine? Impiegatul
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
noaptea escală între copaci. Și atunci se petrec lucruri nepovestite... Tușele sînt ingenioase, împletite pe dedesubt și ascuns, cu grijă, astfel încît isprava galantă a bătrînului „verde” și plin de vicleșuguri nu se ghicește decît prin luminarea oblică dată de pălăvrăgeala aparent dezlînată a moșului despre pădure, despre păsări ori despre baba lui: înțelegem că stratagema îi era obișnuită și îndelung exersată. Caragiale a atacat de asemenea subiectul, și sub același unghi, într-un fals basm, Calul dracului. Aici rolurile sînt
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
mai degrabă - spațiul invizibil, dureros, în care sunt dresați, ca într-o crescătorie de rinoceri, pachidermele mileniului care se află la doi pași de noi. Într-o asemenea conjuctură, destinul umanității seamănă unui clovn posac, lăudîndu-și în arenă abilitatea, marea pălăvrăgeală, amenințînd mai cu seamă viitorul. Actualele manevre politice datorate lui Jörg Haider vorbesc de la sine despre caracterul maladiv, obsesional, anacronic, ilustrat - cu smile-ul și carisma de rigoare - prin ideile propagate de extremistul austriac care valsează și pe pista de schi
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
să vedem că, în clipa de față, Franța este cea mai antipatizată țară a Uniunii Europene și că mergând pe mâna ei riscăm să rămânem încă mulți ani de căruță! Diplomația, așa cum a înțeles-o domnul Constantinescu, a însemnat mici pălăvrăgeli și trageri de nasturii costumului cu diverși domni faimoși. Lăsând de-o parte impresia lamentabilă făcută de acest stil... debutonat, câștigurile au fost minime. Iar atunci când au fost, au decurs din imprevizibilul joc internațional, ale cărui reguli sunt, oricum, dictate
La adio (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16871_a_18196]
-
feministă, fără a simți deci nevoia îmbrăcării unei uniforme ideologice ajutătoare. Produsele literare ale unei asemenea atitudini se anunță cel puțin interesante. Una dintre cele mai marcante trăsături ale acestui tip de scriitură este un biografism soft, tipic feminin, o pălăvrăgeală savuroasă despre rude, mătuși și prietene, despre propriile vîrste trecute, despre vacanțe (una dintre cele mai bune proze pe care le-am auzit citite în cenaclul Litere de acum cîțiva ani se numea Vacanțierul și era scrisă de Cecilia Ștefănescu
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
cea artistică. E drept că Internetul amenință să ia locul bibliotecilor, că în locul cărților ne chinuim să citim pe ecranul unui calculator. E drept că telefonia mobilă invadează ultimele teritorii ale spațiului privat, substituind puțina liniște care mai rămăsese cu pălăvrăgeli mărunte. Dar și mai grav este că literatura și arta modernă (ori postmodernă) sînt reflexe ale unei creații decăzute, dacă o putem numi așa. Odată cu secularizarea artei (pentru care Steiner îi găsește responsabili tot pe oamenii de știință, mai precis
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
E o mare familie unită în jurul valorii teatrului. Sînt foarte tușată de comportamentul lor. Toate discuțiile sînt în jurul lui Ghiță și a teatrului. Toate. În general astăzi oamenii de teatru își risipesc energiile în tot felul de fapte mărunte, de pălăvrăgeli lungi și ineficiente, de discuții interminabile în aerul de nerespirat al cîrciumilor sau al spațiilor de regrupare. Dar nu despre teatru se vorbește, despre ce se întîmplă în mintea artiștilor, despre ce se joacă la Craiova sau în lume, ce
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
Pâcă fluierau, Nici pe Ahoe nu-l mai cunoșteau, Efectul Coandă fiind cam ignorat, Poeții s-au pus pe versificat. Iubita-fee a plutit ușor Deasupra capetelor supergeniilor, Cate fumau în draci ți beau la fel, Era cred mâna lui Mefistofel. Pălăvrăgeala fără rost s-a întrerupt, Nenorociții îndeajuns au supt, Afară, strigă șeful-pompier, Ziceai că este însuși Robespierre. Iubita mea plutea mereu mai sus și m-am trezit de vorbă cu Iisus. Nu știu cum s-a terminat Seara aceea de Shabat, Rele
CĂDEREA BABILONULUI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383806_a_385135]
-
prefer civilizația UE, civilizației lui Putin. Știu că pentru unii argumentele raționale n-au nicio valoare. E o chestie ce ține de educație. Capitol la care stăm tot mai prost. Imoralitatea invadând toate straturile societății românești. Hoția, minciuna, șmecheria și pălăvrăgeala au ajuns să fie principalele preocupări ale multor români. Cârcotașule, pune mâna și te informează sau ești rău intenționat? Deșteaptă-te române, nu este întâmplător imnul României ! * Toate bune!?! P.S. Vrei tabelete? Ia de aici http://blogulluigabu.blogspot.ro/ Ai
TABLETA DE WEEKEND (159): CE NE-A ADUS UNIUNEA EUROPEANA !? de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380126_a_381455]
-
Sorin Lavric Cînd doi prieteni se apucă să discute pe marginea politicii, rezultatul nu poate îmbrăca decît două forme: fie cea obișnuită a taifasului cotidian, acel gen de pălăvrăgeală în cursul căreia, sub pretext că dezbați un eveniment, îl transformi în debușeu al antipatiilor proprii; fie cea a conversației ținute în frîu, caz în care accentul cade nu pe împărtășirea reacțiilor proprii, ci pe surprinderea adevărului. În primul caz
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
acum într-o poziție similară, niciodată bănuită. Am măcar satisfacția unei revanșe”. Dar spectator impasibil nu poate fi Mircea Zaciu oricât s-ar arăta, câteodată, tentat de „muțenie”, după multele ore de vorbit la cursuri și seminarii, după ora de pălăvrăgeală obligată cu gazda. E prin fire participativ și investigativ, curios de spectacolul străzii, al piețelor publice, atras de rumoarea berăriilor și de tot ce-i poate oferi „revelarea de noi spații” și „teritoriul mișcător al călătoriei”.
Prin teritoriile lui Mircea Zaciu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4492_a_5817]
-
apare în mod implicit: Afară ploua, și acel nefericit cap al meu se deschisese ca o pâlnie. (Liniștiți și neliniștiți) Aici, deschiderea, translația este realizată de "acel nefericit cap" care uzurpează geometria. O explozie gălăgioasă, lăudăroasă, care a intimidat cu pălăvrăgeala ei copacii. (Hop-la!) Oglinda este, am văzut, o lume a tăcerii. Fereastra presupune gălăgie, sărbătoare, carnaval. Și, în peretele alb, vedeam fereastra, spărgătoarea geometriei. (Terra incognita) Fereastra este o ieșire din oglindă, o deschidere spre lumea cu adevărat sensibilă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
genetică a lui „homo sapiens”, dar dintr-un „principiu” proclamat nu se știe de cine... (om și ăsta!...) Un om necăjit, copleșit de necazurile vieții e mereu în căutarea unui colț al lui de liniște de unde să nu mai audă pălăvrăgeala nepoftiților. Între speranță și disperare trebuie să alegem speranța; numai astfel viața are sens. S-a constatat că „pofticioșii” peste măsură trăiesc mai puțin decât oamenii cumpătați! Adesea oamenii uită că apele (râurile, lacurile, mările, oceanele dar și... bălțile!) sunt
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
și acel altceva stă să se închege. Am publicat în revista de la Satu Mare a lui Radu Ulmeanu - Acolada - trei proze care nu au înfățișarea strictă a scrisului meu. Sunt încercări de obscurizare, de abreviere și de condensare, un fel de pălăvrăgeli care nu urmăresc să povestească, ci să creeze stări, să-i producă cititorului reverii. Scrierile acestea aparent dezlânate și foarte întortocheate sunt exerciții despre Nimic. Același lucru l-am făcut în Rătăcirile unui caligraf și în Vârstele. - Ce prejudecăți sau
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]