49 matches
-
sunt autorul și probabil că i-am răspuns cu o anumită infatuare juvenilă, cu anumită jactanță, iar rezultatul știți care a fost?! Mi-a tras două perechi de palme de m-a doborât pe bancă! Așa am debutat în literatură: pălmuit. M.I.: E un semn al destinului?! A.M.: Mă tem că da. M.I.: Mai erați încă elev la liceul militar, domnule Marino? A.M.: Nu, nu mai eram. Terminasem aventura aceea de mult. Eram la liceul-seminar pedagogic din Iași, unde am avut
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
Sale purtări de grijă gândindu-se cum pentru noi, slugile Lui nerecunoscătoare, L-a dat pe Fiul Său Unul-Născut la moarte, și la o moarte blestemată, ocărâtă, moartea unor condamnați? A fost spânzurat de un stâlp înalt, a fost scuipat, pălmuit, lovit peste cap, luat în râs, îngropat de milă, iar pe mormântul lui s-au pus peceți; și toate acestea le-a suportat pentru tine și de grija ta, ca să desființeze tirania păcatului, ca să surpe cetățuia diavolului, ca să taie legăturile
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
Sale purtări de grijă gândindu-se cum pentru noi, slugile Lui nerecunoscătoare, L-a dat pe Fiul Său Unul-Născut la moarte, și la o moarte blestemată, ocărâtă, moartea unor condamnați? A fost spânzurat de un stâlp înalt, a fost scuipat, pălmuit, lovit peste cap, luat în râs, îngropat de milă, iar pe mormântul lui s-au pus peceți; și toate acestea le-a suportat pentru tine și de grija ta, ca să desființeze tirania păcatului, ca să surpe cetățuia diavolului, ca să taie legăturile
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
plină stradă de un individ, Mihai Voicu, de 61 de ani, un „revoluționar” care nu este de acord cu opiniile exprimate de acesta în „Evenimentul zilei” și la diferite emisuni de televiziune. Ziaristul a fost înjurat, luat de gât și pălmuit, fără nicio jenă, joi seara, după orele 18.00, pe Bulevardul Regina Maria, chiar lângă gardul Mitropoliei. Reacția imediată a omului de presă a fost să sune la Serviciul de Urgență 112. Un echipaj al Secției 14 Poliție, aflat în
Mihai Voicu s-a ales cu DOSAR PENAL [Corola-blog/BlogPost/93991_a_95283]
-
și renume stă Iluzia Vieții. 1060. Cine stie care biserică este mai apropiată Lui Dumnezeu? 1061. Nu te limită la a vrea să cunoști ci treci dincolo la a vrea să simți dacă vrei să cunoști cu adevarat. 1062. Ură este față pălmuita a iubirii. 1063. Diferența dintre o iluzie și alta stă doar în visul ce se va destrăma odată cu venirea zorilor morții. 1064. Asculta ploaia de suflete a stelelor ce-și părăsesc bolta spre a se naște aici, ascultă cum se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și renume stă Iluzia Vieții. 1060. Cine stie care biserică este mai apropiată Lui Dumnezeu? 1061. Nu te limită la a vrea să cunoști ci treci dincolo la a vrea să simți dacă vrei să cunoști cu adevarat. 1062. Ură este față pălmuita a iubirii. 1063. Diferența dintre o iluzie și alta stă doar în visul ce se va destrăma odată cu venirea zorilor morții. 1064. Asculta ploaia de suflete a stelelor ce-și părăsesc bolta spre a se naște aici, ascultă cum se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
să clipească, în timp ce străinul mă pătrundea din ce în ce mai adânc. Încercam din răsputeri să-mi ascund plăcerea, să nu-l las să înțeleagă voluptatea pe care mi-o stârnea atingerea lui lipsită de orice tandrețe. Nu mai simțeam nici durerea de pe obrazul pălmuit, nici crengile de sub mine care-mi zgâriau pielea, nici remușcarea născută de gândul că nu am fugit atunci când aș fi putut. Auzeam în depărtare zgomotul făcut de mașinile care treceau doar la câteva zeci de metri de noi, jos pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Nu toți orășenii sunt preocupați de necesitatea prostituției. În realitate nu-i decât un număr destul de redus de indivizi, raportat la marele mase populare, pentru care oficialitatea trebue să suporte mari cheltueli bugetare, sănătatea publică să fie amenințată, iar morala pălmuită. Sunt țări În care prostituția nu este admisă sau cel puțin nu este oficializată, deși starea lor de opulență le permite devertismente din acelea, pe care o infimă parte a orășenilor noștri le reclamă cu insistentă. Din punctul de vedere
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
mâncați, aveți deja gravitație“, se stropși un francez. „Ahaa! Vă luați de chestii fizice? Ei bine, voi n-ați câștigat niciodată un război! Nici măcar cu nemții!“ urlă turbat Elvis. La aceste vorbe, un murmur de surpriză străbătu partea europeană. Ca pălmuit, Napoleon se dădu Înapoi un pas, căutând nesigur un sprijin În spate, unde doi industriași germani Își dădeau coate, râzând În pumni. — Ce-ai spus? Ce-ai spus? Îngăimă Împăratul. — Fără noi, pe urmașii tăi i-ar fi chemat Willi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
era greu să-mi păstrez echilibrul. Ceva nu era În regulă; brusc lumea părea bolnavă. Probabil că am Început să comentez referitor la această schimbare de direcție neprevăzută, pentru că aproape imediat, cineva mă lovi peste față - repetat. În mod ciudat, pălmuitul se multiplică În corpul meu, ca apa șerpuindă, curgând dintr-un furtun. De ce să pălmuiești pe cineva care se dovedește a fi atât de cooperant? Am fost lovit din nou. Acum capul mi se Învârtea de-a binelea și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că, în schițele și comediile caragialiene, violența există (ceea ce poate produce imaginea unei lumi agresive), dar e întotdeauna minimalizată, anihilată discursiv (ceea ce întărește ideea contrară, a unei lumi bonome). O situație prototipică, fundamental comică, e aceea în care personajul agresat - pălmuit, de exemplu - răspunde printr-o perplexitate cognitivă; nervozitatea în crescendo se rezolvă comic, la Crăcănel, prin transformare în angoasă epistemică: „a! Asta nu poate rămâne jos... Eu, când îmi trage cineva palme... eu turbez!... cu dinții îl apuc, nu-l
„ragăm nu...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4569_a_5894]
-
și renume stă Iluzia Vieții. 1060. Cine stie care biserică este mai apropiată Lui Dumnezeu? 1061. Nu te limită la a vrea să cunoști ci treci dincolo la a vrea să simți dacă vrei să cunoști cu adevarat. 1062. Ură este față pălmuita a iubirii. 1063. Diferența dintre o iluzie și alta stă doar în visul ce se va destrăma odată cu venirea zorilor morții. 1064. Asculta ploaia de suflete a stelelor ce-și părăsesc bolta spre a se naște aici, ascultă cum se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
purtați încă la serviciu. Oamenii știu ce înseamnă să economisești, deși nu toți sunt nevoiți s‑o facă. Nu‑ți permiți să cumperi imediat ceva nou, atâta vreme cât există încă lucrul vechi. Se aud vocile stridente și chinuite ale primilor copii pălmuiți. Karli nu mai are voie să iasă azi afară, nu, nu. În scuarul de după colț, câini fără lesă se furișează prin iarbă și‑și fac nevoile din loc în loc. Invalizi de război, care pe atunci încă mai populau străzile orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
casa, ca la comandă, gătitul de seară; mirosuri urâte sau plăcute străbat casa scării și se depun în tencuiala scorojită, unde întâlnesc vechi cunoștințe cu care stau la taclale: varză și conopidă, cartofi și fasole. A doua serie de copii pălmuiți zbiară de se aude în toată casa. Tati e obosit și stă prost cu nervii. Pst, liniște, sau îi plesnește de tot izolația nervilor. Hans are o viziune cu porțelanuri strălucitoare, tacâmuri de argint și o moderație generală în cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
câini!// Rugile tale/ Pe deal,/ Pe vale,/ Pe fiecare cale,/ Zări neclintite,/ Inimi împietrite./ Niciun strop de îndurare/ Pentru atâta zbucium și jale.// Și lacrimile au curs mereu,/ Spre infinit, către Dumnezeu. (Dumitru Oniga, „Mamei”, pp. 444-445); Mamă, scuipată și pălmuită,/ Mama mea, duioasă și iubită,/ Ochii tăi stinși, de Sfântă Vinere,/ După care fiică, după care ginere/ Însângerează,/ Mamă vitează?// Sub candelă buzele tale arse pentru cine cuvântă,/ Măicuță suavă și sfântă?/ După tata, după feciori, după nepoți,/ După care
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
a dat-o s-o beau. Trupul Tău cel întins pe lemnul Crucii, să ridice către Tine mintea mea, pe care dracii au tras-o în jos. Capul Tău, care pe Cruce s-a plecat, să înalțe capul meu cel pălmuit de vrăjmași. Preasfintele Mâinile Tale, cele țintuite pe Cruce de necredincioși, să mă ridice pe mine din prăpastia pierzării, precum preasfânta Gura Ta a făgăduit. Fața Ta, care a primit pălmuire și scuipare, să strălucească fața mea cea pângărită cu
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
zguduită de gânduri care scrijelesc pudismul trupului mut M-aș închis în zvâcnetul unui fulger Strivita de zgomotul pașilor grăbiți ai muritorilor Schingiuita de întrebările râsetelor care răsună în turle de biserici M-am ascuns în bătaia inimii unui clopot Pălmuita de vorbe ciunte, sterpe și năucitor de fățarnice M-am așezat în inima Tăcerii Acolo am ramas. CONTINUI SĂ SIMT, ÎN REST SUNT DOAR LUT Singurătatea e întâlnirea cu suflete ce nu cer decât să fie lăsate să zboare. Tăcerea
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
ochi de sticlă care ne-au marcat existența ca niște rude. Desigur însă ca nimic nu e obligatoriu ! Nici viața noastră separată nu e obligatorie. Nici femeile, pe care altădată mi le aruncau la picioare muscalii ca pe niște mistreți pălmuiți, nu era obligatoriu să poarte vreo ștampilă, nici alergia noastră cronică față de îndobitocire nu-i obligatoriu să ne mai amintescă ceva. Și mai bine, în general, să nu ne mai amintim nimic, nici măcar că există asociații de bloc care ar
VECHIUL DRUM AL MĂTĂSII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368840_a_370169]
-
în pământ și au ieșit Oameni cu fruntea de soare. Au intrat programați, denigrați, defăimați, recruți, ostași, ofițeri și au ieșit bravi Eroi. Au plecat prin Rezistența armată din munți și au biruit prin Rezistența creștină din temniță. Au intrat pălmuiți, biciuiți, scuipați, alungați, huiduiți și au ieșit ca niște Luceferi. Au intrat simpli, cucernici, spirituali, curați sufletește și au ieșit adevărate Genii. Au intrat suspinând, lăcrimând și au ieșit revărsând miresmele de Aur ale Poeziei creștine. Au intrat batjocoriți, striviți
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
lucid, dar supărat pe nerecunoștința ingrată a Vienei și pe faptul că unii politicieni români pentru funcții și bani au trădat interesele poporului român din Ardeal. Avram Iancu s-a retras în sine după ce ausriecii l-au închis, batjocorit și pălmuit, preferând compania moților cinstiți, curați și săraci, cântând din fluier și pescuind. Din Petre ne spune că Avram Iancu era un pescar pasionat, lucru mai puțin cunoscut. Despre Mihai Eminescu autorul clujean a scris cinci studii exhaustive arătând rolul mesianic
DIN PETRE – INCURSIUNE INEDITĂ ÎN ISTORIE, MENTALITĂŢI COLECTIVE ŞI IMAGINAR SOCIAL (EPOCA MODERNĂ) de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353261_a_354590]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > AȘA CUM MĂ SIMT... Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 628 din 19 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Mă simt ca soarele lunecând spre stele, Gonita de gândurile rele, Cu obrajii pălmuiți arzând, Cu fruntea ascunsă în noaptea crescând... Mă simt fluture cu aripi de foc, Atrasă de lumini de iarmaroc, Cu zbor circular și fără un țel, Lipindu-mi trupul de iarnă de-oțel... Poftind la iubire caut un biotip, Strălucire
AŞA CUM MĂ SIMT... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 628 din 19 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343575_a_344904]
-
nu am ști și singuri să plecăm: el - vântul - simulează-afar' poftirea din casa noastră-n care deranjăm și bate - bate vântul de dispreț: atâtea veri omise și ratate... duhoarea sfântă-a porcului mistreț - stindard alunecării: prost - în frate din lumea pălmuitului pe față spre lumea lirică a umilirii spre o metaforă-a scuipării de paiață fără discriminări ori jene-ale răstirii ...plecăm - plecăm - mai strângeți vânturi - ploi fiți economi: căci după noi - urmăm...tot noi! ---------------------------- Adrian BOTEZ Adjud, Vrancea 1 octombrie 2016
POEME DE TOAMNĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380563_a_381892]
-
la braț Preoții români legați; Îi împing, împung de zor Înspre Canalul Morilor. Cu pleazna îi șfichiuie, Îi scuipa și-i huiduie... Ploaie de pumni și ghionturi, Mii de ocări și-afronturi... Cand au ajuns la pod, Îngenunchiați în glod, Pălmuiți, loviți cu spini, Precum Isus printre păgâni, Limbi tăiate, în ochi sare, Calcați cu sete în picioare, Cu-ochii străpunși de ace, Îmbrânciți încolo-ncoace... Plângeau zarea și văzduhul Peste martirii ce-și dau duhul Loviți în piept, în cap
1919 de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371350_a_372679]
-
ca mrejele, ca un desiș ghimpos... Trag plapuma, trag pielea dezvelindu-mă până la os, De parcă-ar stărui ceru-n carnea-mi să se-mplânte, Ca-n mine tinerețea o viață să tot cânte. Ci alt vis mă trezește, mă lasă pălmuită, Și ca nicicând bogată, și ca nicicând iubită. Eu dintr-un vis în altul aș trece nopți întregi Când ochii tăi senini - ascultătorii regi, Mi-s pază lângă buze, și-mi însoțesc silaba... Ca fiarele nicicând să-și vâre-n
ACUARELĂ de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347373_a_348702]
-
ca mrejele, ca un desiș ghimpos ... Trag plapuma, trag pielea dezvelindu-mă până la os, De parcă-ar stărui ceru-n carnea-mi să se-mplânte, Ca-n mine tinerețea o viață să tot cânte. Ci alt vis mă trezește, mă lasă pălmuită, Și ca nicicând bogată, și ca nicicând iubită. Eu dintr-un vis în altul aș trece nopți întregi Când ochii tăi senini - ascultătorii regi, Mi-s pază lângă buze, și-mi însoțesc silaba ... Ca fiarele nicicând să-și vâre-n
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]