72 matches
-
a inventat. Povestea e însă alta! Profitând de conjunctură, în vreme ce tu, dusă, eu pe la greci plecat, coana Joițina... Mitra, de, concubina noastră, după ce s-a îmbuibat, joiținele și-a măritat, și-a luat ceva bocceluțe, lan țuri, brățări, verzișori și părăluțe și la Țârdel ea definitiv s-ar fi mutat. Vorba vine! O știi doar! Azi aici, mâine în Focșani! S-a dus dracu, a plecat! N-a mai contat că vrând-nevrând, copiii împreună i-am crescut, că lângă mine lumea
Scrisoare către niciunde, dintr-o lume doar cu lacrimi şi bani. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PĂRĂLUȚELE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1512 din 20 februarie 2015 Toate Articolele Autorului PĂRĂLUȚELE Au sosit, nu știu de unde, Niște părăluțe scunde, În grădini și pe câmpie, Cu fular și pălărie Fiecare, și bundiță, Cu bluziță și rochiță
PĂRĂLUŢELE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377279_a_378608]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PĂRĂLUȚELE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1512 din 20 februarie 2015 Toate Articolele Autorului PĂRĂLUȚELE Au sosit, nu știu de unde, Niște părăluțe scunde, În grădini și pe câmpie, Cu fular și pălărie Fiecare, și bundiță, Cu bluziță și rochiță, Și-n picioare cu ghetuțe, Sunt teribil de drăguțe! Au venit așa-mbrăcate, Că-i tot frig
PĂRĂLUŢELE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377279_a_378608]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PĂRĂLUȚELE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1512 din 20 februarie 2015 Toate Articolele Autorului PĂRĂLUȚELE Au sosit, nu știu de unde, Niște părăluțe scunde, În grădini și pe câmpie, Cu fular și pălărie Fiecare, și bundiță, Cu bluziță și rochiță, Și-n picioare cu ghetuțe, Sunt teribil de drăguțe! Au venit așa-mbrăcate, Că-i tot frig, iar vântul bate Și mai vezi chiar
PĂRĂLUŢELE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377279_a_378608]
-
drăguțe! Au venit așa-mbrăcate, Că-i tot frig, iar vântul bate Și mai vezi chiar prin ogradă Câte-o dungă de zăpadă. Peste codri și coline, Primăvara abia vine. - Ca să vezi, iarna hapsână Mai vrea, soro, să rămână! Referință Bibliografică: PĂRĂLUȚELE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1512, Anul V, 20 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PĂRĂLUŢELE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377279_a_378608]
-
de griji și însingurat va trăi 97 de ani. A închis ochii într-o casă muzeu, păzind în trei schimburi obiectele donate statului, care i-au ținut loc de familie.”). Alții mai mărunți, din rândul politrucilor propriu-ziși (Virgil Florea, Constantin Părăluță, Ion Moraru ș.a.) primesc plesnituri repezi, șfichiuiri. De altfel, numele lor, care altădată îngrozea, nu mai spune azi nimănui nimic. De o imagine bună, în schimb, beneficiază Constanța Crăciun, „o doamnă” care „contrastează total cu fauna ce-o înconjoară” și
Despre o lume apusă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4457_a_5782]
-
ideologul Bibi Ianculescu), profesorul de filosofie Rafael Cârlan și inginerul Valer Negrea-Negrescu. „Planul de rezervă” al lui Crăciun riscă însă deconspirarea precoce, fiindcă discursurile inofensive ale „junilor turci” întâlnesc, prin intermediul inginerului, un om de acțiune al clasei muncitoare, maistrul Nelu Părăluță. Această legătură primejdioasă are un deznodământ aproape previzibil: Valer este detașat la „gura Iadului” (o mină de uraniu radioactivă) de la Surulești, celălalt este internat cu forța în infernulospiciu din Gaicea de Jos. O adevărată surpriză finală ne oferă povestea Norei
Dragoste în vremea holerei roșii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4963_a_6288]
-
Această legătură primejdioasă are un deznodământ aproape previzibil: Valer este detașat la „gura Iadului” (o mină de uraniu radioactivă) de la Surulești, celălalt este internat cu forța în infernulospiciu din Gaicea de Jos. O adevărată surpriză finală ne oferă povestea Norei Părăluță. Nevasta maistrului, casieriță la un cinematograf, pare la început o Nora ibseniană, superioară bărbatului ei, și o doamnă Bovary, cuibărită în lectura romanelor de dragoste, depresivă din cauza unei căsnicii anoste, fără probleme, dar și fără pasiune. Ea suferă și de
Dragoste în vremea holerei roșii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4963_a_6288]
-
sfârșit, când era deja prea târziu, își dă seama că se înșelase, căutase în altă parte ceea ce se afla chiar lângă ea: „A privit înspre el și în acea clipă s-a lămurit cu totul. Pe patul de fier, Nelu Părăluță, așa cum îl știa ea, devenise o pată de culoare pestriță, albăstrui cu roz, iar deasupra lui licărea în sala imensă, mirosind îngrozitor, o flăcăruie aproape transparentă, ca de alcool. Era fragilă, tremurătoare, cu o formă instabilă, dar dacă o priveai
Dragoste în vremea holerei roșii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4963_a_6288]
-
Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 1292 din 15 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Într-un coșuleț ți-am pus un buchet de acadele cu arome dulci - fructate și creioane colorate. Te-am văzut, erai afară și culegeai floricele: părăluțe, albăstrele, să-mi oferi mie din ele. Dintr-o dată m-ai zărit ș-ai venit direct la mine, întinzându-mi buchețelul - uite, astea-s pentru tine! În brațe, eu te-am cuprins, ș-un pupic ți-am dăruit oferindu-ți
VERIŞOARA MEA – MICUŢA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349267_a_350596]
-
kilometrul 21 din Argel, unde am curățat o jumătate de zi acele merișoarele. Apoi am reușit să le predam la centrul de colectare. Câștigasem vreo trei sute de lei. Tata era mulțumit. Uite așa, cu mult chin, reușeam să agonisim niște părăluțe pentru trebuințele noastre de la școală, care urma să înceapă cât de curând.
LA MERIŞOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349786_a_351115]
-
încă de dimineață, Nerun se pregăti de drum lung. Se trezi încă din zori, își pregăti haine curate, pânzele cele bune și cutia cu vopsele. Fratele său se trezi și el, căută undeva după icoane și scoase la iveală câteva părăluțe pe care i le dădu lui Nerun pentru drum. Apoi, cei doi frați se îmbrățișară, iar Nerun plecă la drum lung. Însă, abia făcuse câțiva pași, că își dădu seama că nu putea să plece fără s-o revadă, măcar
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
mici detalii mai ales gîtul lebedei lui Lohengrin în surîsul fragil al unei plante smulse din pămînt toamna, stelele, vara și ploaia rînduri-rînduri, lumea și lucrurile umbre din propria voce risipită fără margini, a Satori de un albastru arogant printre părăluțele cu guler Claudine întru desăvîrșirea unui strop din viața veșnică la apropierea morții o chemare, un strigăt desenînd pe geamuri foșnetul singurătătii noastre... Referință Bibliografică: Improvizație cu uși deschise / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 336, Anul
IMPROVIZAŢIE CU UŞI DESCHISE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351234_a_352563]
-
a arătat cerul și depărtarea și i-a spus povestea degetărelelor: Cică un degetărel, ca un potiraș delicat și albastru, a apărut peste noapte în poiana din pădure. Ciuboțica îl privea cu mirare din fîneață: -Am crezut că ești o părăluță, îi zice ea potirașului; dar nu poți fi părăluță, pentru că părăluța are petalele albe ... -Îmi pare rău că nu sînt o părăluță, oftează potirașul cu petalele albastre. -Nu-i nimic, zice ciuboțica, și tu ești frumoasă ... Arnica, o floare cu petalele
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
povestea degetărelelor: Cică un degetărel, ca un potiraș delicat și albastru, a apărut peste noapte în poiana din pădure. Ciuboțica îl privea cu mirare din fîneață: -Am crezut că ești o părăluță, îi zice ea potirașului; dar nu poți fi părăluță, pentru că părăluța are petalele albe ... -Îmi pare rău că nu sînt o părăluță, oftează potirașul cu petalele albastre. -Nu-i nimic, zice ciuboțica, și tu ești frumoasă ... Arnica, o floare cu petalele galbene, își ținea ochii închiși și se lăsa mîngîiată
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
Cică un degetărel, ca un potiraș delicat și albastru, a apărut peste noapte în poiana din pădure. Ciuboțica îl privea cu mirare din fîneață: -Am crezut că ești o părăluță, îi zice ea potirașului; dar nu poți fi părăluță, pentru că părăluța are petalele albe ... -Îmi pare rău că nu sînt o părăluță, oftează potirașul cu petalele albastre. -Nu-i nimic, zice ciuboțica, și tu ești frumoasă ... Arnica, o floare cu petalele galbene, își ținea ochii închiși și se lăsa mîngîiată de razele
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
peste noapte în poiana din pădure. Ciuboțica îl privea cu mirare din fîneață: -Am crezut că ești o părăluță, îi zice ea potirașului; dar nu poți fi părăluță, pentru că părăluța are petalele albe ... -Îmi pare rău că nu sînt o părăluță, oftează potirașul cu petalele albastre. -Nu-i nimic, zice ciuboțica, și tu ești frumoasă ... Arnica, o floare cu petalele galbene, își ținea ochii închiși și se lăsa mîngîiată de razele soarelui. Vîntul abia adie prin fîneață și le mîngîie florilor obrajii
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
ce facem acum, întrebă Mihăiță? - Ce să facem? Nu mai așteptăm, ne întoarcem acasă! E clar că nici de aici nu vom pleca lămuriți. Noroc că biletele astea cu teleportare sunt dus-întors! Că altfel rămâneam pe aici, blocați și fără părăluțe! Ajunși acasă, s-au mai liniștit. Nimeni nu știa să-i lămurească defel ce e cu “miriapterix“-ul lor. Cineva i-a mai sfătuit încă să trimită colivia cu ciudățenia de pasăre la “Institutul de studii comparative ale formelor primitive
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359821_a_361150]
-
lin adie, să ies din casă mă-mbie. Plec îndată la plimbare, alegând mica cărare ce mă duce jos, în vale, cât mai este un pic răcoare. Iarba fină, verde crud - un covor fin de mătase, are ajurate-n ea: părăluțe, albăstrele, năsturași sidefii, mici pâlcuri de păpădii. Susur de izvor s-aude, de sub pietre clipocind, apa sprinten șerpuiește, având sclipiri de argint. Cățărați pe un stei din sare, speriați, doi iezișori behăie timid spre capră, implorând-o: „ajutor!” Cu ochi
VIŞINI ÎN FLOARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341485_a_342814]
-
ajunsese la capătul puterilor. Era nedormit, căci acum dormea pe o laviță, de mâncat abia mai reușea să-și cumpere câte ceva. Era deprimat din cale-afară. Cum va putea el să strângă atâta avere din munca lui, dacă abia câștiga câteva părăluțe care nu-i ajungeau nici pentru mâncare? Cum stătea el așa deprimat, îngândurat și cu mintea dusă, iată, pe ulița care venea dinspre niște case amărâte, apăru o cerșetoare, bătrână și slabă care, poticnindu-se, se opri aproape de lavița pe
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
Una din aceste case, nu cea mai săracă, de la marginea satului, era locuită de o familie tare nevoiașă, cu patru copii, cu pământ foarte puțin, încât erau nevoiți să lucreze și cu ziua pe la oamenii bogați, pentru mâncare, pentru câteva părăluțe, ori pentru câteva măsuri de grâu din recolta de vară. Și copiii, de abia ajunși la o vârstă cât să poată lucra ceva, erau deja năimiți pe ogoarele bogătașilor, muncind din greu, cu ziua. Și când nu munceau cu ziua
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
Acasa > Literatura > Copii > GRĂDINA NOASTRĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1953 din 06 mai 2016 Toate Articolele Autorului GRĂDINA NOASTRĂ Grădina noastră are mese, Și bănci, și topogan, și huțe, Și maci, dar și cârciumărese, Și ghiocei, și părăluțe. Și-mi vin prietenii de joacă, De ne plimbăm printre răzoare, Iar când spre seară-acasă pleacă, Le dau în dar câte o floare. Băieții-mi mulțumesc mai rece, Cu floarea prinsă-n cheutoare, Dar fetele nu vor să plece Până
GRĂDINA NOASTRĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380493_a_381822]
-
greierii - poezii pentru copii, Biblioteca Bucovinei „I.G.Sbiera”, 2009; - Parfumul dimineții - poezii pentru copii, Biblioteca Bucovinei „I.G.Sbiera”, 2011; - Invitație - poezii pentru copii, Editura Singur, Târgoviște 2012; - Fulgii de argint - poezii pentru copii, Biblioteca Bucovinei „I.G.Sbiera”, 2012 - Grădina cu părăluțe - poezii pentru copii, Biblioteca Națională a României, 2013 - Lăutarii din zarzăr - poezii pentru copii, Biblioteca Națională a României, 2014 - Frunze de trifoi - tristih & senryu & haiku, Editura Armonii Culturale, Adjud, 2015; - Crângul fermecat - poezii pentru copii, Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016
CURRICULUM VITAE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371942_a_373271]
-
străină, Smolită ca o măslină! Când, e clar pentru oricine: Buburuza-i cu buline, Mihaela cu piustrui, Vântul este al nimănui, Cloștile sunt cloști cu pui, Iar gutuii-s cu gutui! Gheorghe Vicol Poezii pentru copii din volumul Grădina cu părăluțe,2013 Referință Bibliografică: Poezii pentru copii de Gheorghe Vicol / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 936, Anul III, 24 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
POEZII PENTRU COPII DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345509_a_346838]
-
VERIȘOARA MEA - MICUȚA, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 1292 din 15 iulie 2014. Într-un coșuleț ți-am pus un buchet de acadele cu arome dulci - fructate și creioane colorate. Te-am văzut, erai afară și culegeai floricele: părăluțe, albăstrele, să-mi oferi mie din ele. Dintr-o dată m-ai zărit ș-ai venit direct la mine, întinzându-mi buchețelul - uite, astea-s pentru tine! În brațe, eu te-am cuprins, ș-un pupic ți-am dăruit oferindu-ți
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]