8 matches
-
dealul Străineacului văd Două vaci care trag la un plug, Un bărbat ținând coarnele plugului, Cu pălăria dată pe ceafă. E bunicul meu Întors de dincolo de moarte Să-și are pământurile pe care eu le-am lăsat Într-o Încremenită păragine. Blestemul străinului Casa mă privește cu ochi străini. Recunoaște-mă, sunt eu copilul tău, Îi zic, În tine m-am născut, În odăile tale mi-am Împleticit pașii În oborul tău am alergat după miei În iarba mătăsoasă mi-am
Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
Robert E. Lee. După capitularea de la Appomattox, generalul Lee, care era în drum spre Richmond, și-a petrecut, la 14 aprilie 1865, ultima noapte în calitate de general al Confederatiei, instalându-și cortul pe peluza din fața casei. Între timp, proprietatea căzuse în păragină și în primii ani familia Binford a locuit într-o clădire fără apă, fără lumină și fără încălzire, ocupându-se în primul rând de fermă. După 1945, când situația lor financiară se îmbunătățise, ei au făcut ample lucrări de reconstrucție
Julien Binford () [Corola-website/Science/313630_a_314959]
-
zece franci, fac 20. Judecata tribunalului corecțional ține 10, fac 30. Stan e închis pe două luni de vară, câte un franc ziua fac 60, la un loc 90. Stan se întoarce acasă și-și găsește ogorul pârloagă și via păragină, pierzând munca unei veri, fac zicem 100, la un loc 190. Stan găsește dările neplătite și-și angajează munca pe un an, ca să le plătească ș. a. m. d., c-un cuvînt: Stan e ruinat pe câțiva ani, pentru c-au
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
spiritul vremii, ei vor o poezie a colectivității, o literatură "sănătoasă" și nu una în care tu, autorul, "scâncești jalnic plecarea iubitei, dragostea măruntă, egoistă. Vezi în negru tot și toate ți par amare. În stihul tău e numai oftat, păragină și-o toamnă posomorâtă, funerară. (...) și nu știi pleca urechea decât la ciripitul suflețelului tău bolnav". E un apel adresat în primul rând colaboratorilor revistei. Tematica aceasta socială pare a fi mult mai interesantă în ochii celor de la Cadran decât
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și lipsită, o au miluit cu o bucată de loc din hotarul domnescu a târgului Eșului, care loc iaste alăture cu locul sfintii mănăstirii Copoului...Această bucată de loc de giur împregiur, precum scrie mai sus, cu pomeți și cu păragină de vii, și cu loc de grădină și cu pădure și cu tot venitul.” Dragule, până aici am întâlnit zapise de întărire a stăpânirii asupra daniilor făcute în decursul timpului, dar am aici unul din 23 iulie 1619 (7127), care
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
vreodată om pe lume să se nască, Într-o viață cât de lungă, Cartea-ntreagă s-o citească; Nici va fi vreo luminată minte care să-nțeleagă Toată-adânca-nvățătură câtă are cartea-ntreagă! Cine-a sfredelit pământul ca-n adâncile-i păragini Să citească tot cuprinsul uriașelor lui pagini? Cine poate să le-ntoarcă, fiind ele atât de grele, Spre-a cunoaște omenirea ce minuni sunt scrise-n ele?... Vasile Militaru 779. „O bibliotecă vastă și bine înzestrată este de multe ori
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
se desfășoară, de regulă, În reliefuri aspre. Ion Heliade Rădulescu și Grigore Alexandrescu, introduc peisajul alpin În poezia română. În Răsăritul lunei. La Tismana fantezia concentrează În cîteva strofe: desimea brazilor, pădurea-ntunecată, un locaș trist nelocuit (operă omenească În păragină, produs uman Întors la viața geologică), prăpăstii adînci, „pustiuri fără margini”, peșteri, stînci etc. Peisaj compus din cărți, În stil tenebros romantic. Peisajul este completat, În Cimitirul, cu o peșteră Întunecată, simbol, evident, de ordin moral: „azil al pocăinței”. Aici
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca apoi să se refacă. Este și situația pe care o desprindea din menționarea zapisului din Cartea domnească emisă de Constantin Cantemir în 1687, consemnându-se în ea că hotarul părții stăpânită de logofătul Miron Costin trece „piste niște vii păragină a lui Sârbie”, motiv ca aceste vii să fie vândute marelui logofăt de către deținătorul anterior. Viile acestea nu puteau fi decât pe teritoriul satului Bozieștii de Sus, partea Corpăceștilor, întemeiate cu ani în urmă, poate chiar acelea pomenite în dania
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]