34,057 matches
-
că el îl va plimba pe Coelho prin țară, cu automobilul său Maybach, nu mi-a picat deloc bine. Tocmai ce avusesem niște contraziceri despre autorul Zahirului, că e un autor comercial. În dispută cu cîțiva scriitori la a căror părere țin, eu susțineam că brazilianul e un scriitor cu succes la public, fiindcă știe să povestească și a nimerit o formulă literară care se potrivește cititorului obișnuit din toată lumea. Ba nu! E comercial, și scrie după rețetă! Bine, zic, dacă
Războinicul Becali nu l-a dovedit pe Coelho by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11244_a_12569]
-
interior au avut îndrăzneala și interesul (cu excepția cîtorva ,rebeli": Dan C. Mihăilescu, Nicolae Florescu sau Mircea Popa) să critice dicționarul. Atît cît a fost, receptarea ne poate da însă o imagine concludentă despre meritele și neajunsurile acestor prime două volume. Părerea generală a fost că DGLR a beneficiat din plin de precedența celorlalte două dicționare importante de acest gen: Dicționarul scriitorilor români coordonat de clujenii Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu (a cărui informație se oprea în 1989) și Dicționarul
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
împotrivirii, faptul că erau exilanți stânjenea sforțările de solidarizare. Din acest motiv, în relatarea ulterioară a lui A.K., când în autobiografia sa se va opri asupra episodului, va destăinui că tema angajării politice n-a avut întâietate în schimbul de păreri. Omiterea subiectului iscă azi nedumeriri. Și tânărul A.K. fusese confruntat cu ispita revoluției, sosise la întâlnirea cu T.M cu o experiență pe frontul de luptă, parcursese faze de extremă implicare. T.M. fusese impresionat de martiriul pe care îl
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
Ovidiu Vîntu. În fine, Iustin Hristea, fost coleg de detenție cu Teofil Pascal, este maestrul spiritual, monahul izolat într-un schit din inima cîmpiei, scîrbit de noua față a vremurilor și a oamenilor. Iustin și Teofil Pascal au exact aceeași părere despre lumea contemporană. Reacțiile lor în fața acestei realități sînt însă total diferite. De aceea, în ciuda afinităților de gîndire, comunicarea dintre ei este aproape imposibilă. Scrie Dan Stanca: ,S-ar fi cuvenit să-l viziteze din nou pe Iustin, dar ce
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
de Petru Creția, în reeditarea recentă de la Humanitas. În cui, peste spinarea arcuită a vreunui scrin, atîrnă un zăgaz de vanitate și melancolie. Apa de sub luciu, care se face tot mai gris souris, cu anii, boicotează orice frumusețe, înmoaie, vicleană, părerile de rău, schimbă, la bunul ei plac, ce este cu ce pare. Și, din nou, nici apa moartă nu omoară, nici apa vie nu învie. Amîndouă, turnate într-o cocă de sclipici, peste-o mesadă argintată, botează cu-alte nume
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
de poezie, fie că e vorba de proză, într-un mod spontan și natural? Noțiunea de ,produs" ca sinonim al viziunii datorate eului creator și factorilor inductivi ar putea fi înlocuită cu aceea de expresie a viziunii, mai potrivită, după părerea mea. Vizionarismul este explorat de Cătălin Ghiță ca o paradigmă, ca un ,pattern" general uman, nu doar ca o categorie estetică. Ambiția cercetătorului este de a defini vizionarismul dincolo de literatură, dincolo de specificul său estetic și dincolo de evoluția lui istorică. În
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
-și exhiba frustrările intelectuale. În imaginația mea, orice ziar își trimite reprezentantul la un eveniment pentru a relata, din perspectiva publicației, asupra celor petrecute. Aș fi fost încântat ca reporteri de la ziare, să zicem, de afaceri, să fie interesați de părerea lui Llosa despre economie, despre bani, și așa mai departe. La limită, chiar și o întrebare despre cât câștigă cu scrisul său ar fi fost acceptabilă. După cum un ziar pentru tineret ar fi avut o sumedenie de chestiuni la îndemână
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
a celor cu cameramanul care reface, cu camera în mână, traseele și unghiurile folosite atunci. Mai mult, sunt de acord cu poziția lui Stelian Tănase, care obiecta la plasarea lui Alex Gallis, fiul unuia dintre "jefuitori" în poziție de raissonneur. Părerea lui este că jaful nu a avut niciodată loc și deduce această concluzie din studiul arhivelor securității. Bon, îl vezi citind tone de documente, dar el, ca personaj, nu furnizează argumente în acest sens, ci doar testimonialul tipic. Or, timpul
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
Bon, îl vezi citind tone de documente, dar el, ca personaj, nu furnizează argumente în acest sens, ci doar testimonialul tipic. Or, timpul acordat lui nu e proporțional justificat în raport cu această contribuție. Regizorul a explicat că l-a inserat pentru că părerea lui coincidea cu cea a rudelor celor executați, dar argumentul nu mi se pare convingător. Dar acestea sunt defecte minore într-un documentar major. Sunt absolut de acord cu afirmația lui Alex Leo Șerban cum că Marele Jaf Comunist este
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
mai desfășoare procese politice în mare secret. Făcându-l public pe acesta prin intermediul - trucat, firește - filmului, linișteai oarecum publicul, fixându-i în cap o paradigmă neabuzivă a procedurii polițienești. Și acum, întrebarea definitivă: au comis cei șase jaful sau nu? Părerea mea, deși e în contradicție cu cea a lui Gh. Brătescu, amic cu doi dintre inculpați, este că nu. Acești oameni inteligenți vedeau intensificarea persecuției evreilor și eșecul regimului care aluneca ferm înspre teroare de a-și ține promisiunile. Și-
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
marcată sau sugerată în scris: ,Helooooooooooo ce faci??? bine ai venit" (clopotel.ro). Vorbitorul poate anticipa răspunsul pozitiv - ceea ce e tot o formă de politețe, dar poate părea și o grăbită trecere peste dreptul celuilalt de a-și exprima altă părere: ,ce faci??? bine sănătoasă??? bravoo..." (agonia.ro). În corpusurile recente care conțin înregistrări ale unor dialoguri reale, fomula de politețe Ce faci? e bine reprezentată. În volumul coordonat de Liliana Ionescu Ruxăndoiu, Interacțiunea verbală în limba română actuală. Corpus (selectiv
Ce (mai) faci? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11302_a_12627]
-
vorbit și el pe larg despre tema simpozionului. Important mi s-a părut și faptul că toate comunicările au fost urmate de discuții, unele foarte interesante. Scriitorii, sosiți din toate colțurile lumii, care au dorit, au putut să-și spună părerea, nu doar să o asculte pe a altora. Desigur, ca deobicei, în astfel de ocazii, pe lîngă intervenții pline de miez, originale, s-au debitat și banalități. Nici toate poeziile citite seara n-au fost niște capodopere. Dar se înșeală
"Zile și Nopți de Literatură": un bilanț moral by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11267_a_12592]
-
și vom vedea ce e de făcut. Mă număr printre cei care cred că înveți mai mult din critici decît din laude. Așa că am inventariat cu atenție ce s-a scris și, cînd vom face analiza Festivalului, vom folosi toate părerile care ne pot ajuta ca să avem la anul o ediție mai bună. M-am mirat (și nu prea) de unele considerații, fie răutăcioase, fie nepotrivite. O ziaristă de la ,Gîndul" comentează malițios Festivalul și tema lui fără să fi fost de
"Zile și Nopți de Literatură": un bilanț moral by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11267_a_12592]
-
decît în sală, ca să asculte cu adevărat ce se discută. Ar fi aflat și că nu toți scriitorii s-au lamentat că nu-i citește nimeni, cum, cu infinită dragoste de scriitori, notează Cristina Modreanu. Ici și colo au apărut păreri, cum să le zic?, picante, culese de la scriitori care au fost ori nu la Neptun, parcă din dorința ziariștilor de a da o culoare suspectă ,Zilelor și Nopților..". Mircea Cărtărescu ar fi declarat că demisionează din U.S.R. fiindcă n-a
"Zile și Nopți de Literatură": un bilanț moral by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11267_a_12592]
-
ar fi mult mai săracă. Și mai ales, libertatea ar avea de suferit. De aceea, trebuie să stimulăm lectura, să apărăm cărțile de invazia invențiilor mediatice, pentru că sunt convins că ambele lucruri pot coexista spre binele tuturor. Dar toate aceste păreri pesimiste, că în viitor cărțile vor fi condamnate la dispariție și că literatura va deveni o activitate subterană, nu mi se par deloc justificate. MS: Dat fiind că acest interviu este pentru o revistă literară și deoarece mulți cred că
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
după unul de stil sau formă estetică. Rămâne totuși un rest considerabil, căci nu tot tradiționalismul interbelic (de pildă, militantismul sămănătorist al lui N. Iorga și al ciracilor săi) este asimilabil în sfera modernismului. Reductibilitatea tradiționalismului la modernism rămâne, după părerea mea, o problemă nerezolvată și nerezolvabilă decât printr-un abuz. O altă consecință ar fi că nu pot fi acceptate delimitările politice sau evenimențiale ale perioadelor literare. Conceptele de literatură interbelică și literatură postbelică sunt false și inoperante pentru o
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
apărut în vară și care cred că va face, cu timpul, istorie. Era vorba despre practicile primitive ale unor slujitori înapoiați, care au produs scandalul știut din mănăstirea moldovenească. Din capul locului, trebuie să spun că, deși respect în general părerile altora, nu le înghit pe cele prost scrise, fără haz, ori neapărat ironice. * în liceul dr. Ioan Meșota din Brașov, am cunoscut doi preoți de religie, unul greco-catolic, să-i spunem T., celălalt drept-ortodox, G. Le-am deconspirat numele mai
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
viziunea lui Oppitz, un plus de dramatism. Oricum, o rostire nobilă și o anumită poezie gravă ne-au asigurat că spiritul creatorului nu a fost trădat. Un alt program de recital de foarte înaltă ținută ne-a demonstrat - judecând după părerile împărțite ale ascultătorilor - că dacă preferi frumusețea glasului în sine, efectul strălucitor, expansivitatea facilă, maniera de a cânta lied a bas-baritonului José Van Dam nu este menită a te cuceri. Strălucit cântăreț de operă, Van Dam caută în lied valori
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
Punct, un mare punct! Și o ușurare pentru mine, fiindcă, între timp, pe neașteptate am intrat în posesia ultimului testament al lui George Enescu, din 1957, care le anulează pe toate cele anterioare acestei date. Am fost astfel scutită de părerile de rău care m-ar fi chinuit toată viața dacă lucrurile s-ar fi făcut așa cum se hotărâse în protocolul de acord". Oana Orlea, mai 2005. Din lipsă de spațiu Trebuie să pun punct aici, sau să promit printr-un
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
documentar. În sfârșit, să mai remarc depășirea unei discuții stricte despre un postmodernism literar spre o dezbatere mai amplă despre postmodernitate ca epocă istorică și societate post-industrială. Globalizarea înăbușă naționalismele și consacră cosmopolitismul. Un democratism euforic decretează o iluzorie (după părerea mea) egalitate între culturile mari și culturile mici. Privilegiul unui centru dispare, înlocuit de un pluralism creator. Puritatea și gratuitatea valorilor sunt înlocuite de interferența și utilitarismul lor. Cultura de divertisment devine, inevitabil, o alternativă la cultura elitelor. Relativismul se
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
tiri fino în fondo le conclusioni di tale condizione. Censura e autocensura Tale condizione, che și può appunto definire autocensura, è l'argomento di un bellissimo articolo del 1985 di Danilo Kiš. Kiš riesce a individuare quello che, a mio părere, è l'anima della censura: "la censura - dice Kiš - intende sottolineare la propria legittimità e al contempo dissimularsi attraverso la propria negazione. Per quanto la censura și consideri una necessità storica e un'istituzione dedița a proteggere l'ordine pubblico
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sottolineavano la condizione paradossale e inedită di una città unică mă divisa, vittima dunque delle "logiche di Yalta", e soprattutto îl fatto che îl Muro fosse stato realizzato con atto unilaterale, ovvero dal governo della DDR, senza tener conto del părere del governo di Berlino Ovest e neppure - questione che appariva ancor più grave - del părere dei cittadini della Germania dell'Est: improvvisamente, col sorgere del Muro, la parte orientale di Berlino, come un grande giardino recintato, diventava în sostanza proprietà
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
logiche di Yalta", e soprattutto îl fatto che îl Muro fosse stato realizzato con atto unilaterale, ovvero dal governo della DDR, senza tener conto del părere del governo di Berlino Ovest e neppure - questione che appariva ancor più grave - del părere dei cittadini della Germania dell'Est: improvvisamente, col sorgere del Muro, la parte orientale di Berlino, come un grande giardino recintato, diventava în sostanza proprietà privată del governo della DDR, cittadini compresi. Certo îl Muro di Berlino serviva - soprattutto quale
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
fi fost cu ceva mai bună decât ocupația nazistă". În același timp, există o diferență conceptuală în gândirea regelui Mihai cu privire la informarea adecvată asupra realităților din Est, odată cu instalarea comunismului în Europa Centrală și de Răsărit. Mihai I era de părere că "oamenii politici știau totul", diferențiindu-se - în opinia sa - de cetățenii de rând care puteau să nu cunoască realitățile comunismului din Răsărit. Judecată monarhului aduce în discuție simbolistică legată de împărțirea sferelor de influență și ignorarea unui guvern în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a diferențelor" sau "anularea competiției", acestea nefiind "calea spre mai bine"; necesitatea de a fi "flexibili în gândire", "permanent cu spiritul treaz" și de a evita "extremele". Tezele enunțate nu sunt, desigur, singurele dezvoltate, Teodora Prelipcean formulând și argumentând interpretări, păreri proprii, autoreflecții și critici pertinente. Putem afirmă la finalul acestei "călătorii" că tabloul prezentat este edificator, iar conținutul, dincolo de omisiunile și reducționismele inerente, clarificator? Da, întrucat lucrarea în sine este nu numai o excelentă sinteză, urmărind în primul rând să
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]