62 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Cele mai multe date despre „Dragobete” le avem de la marele folclorist și etnolog Simeon Florea Marian (1847-1907), în prețiosul studiu etnografic „Sărbătorile la români”, în volumul al II-lea, intitulat „Păresimile”, apărut la 1899. Pe parcursul volumului întâlnim trei tipuri de informații cu privire la Dragobete, și anume: date despre o sărbătoare numită Dragobete, din 24 februarie; informația că ziua de 1 martie este numită și Dragobete; legende cu privire la un „personaj” cu numele Dragobete
TOTUL DESPRE DRAGOBETE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 by http://confluente.ro/Totul_despre_dragobete_marian_malciu_1329992509.html [Corola-blog/BlogPost/357959_a_359288]
-
cântări și pentru celelalte zile ale săptămânii. Datorită numărului mare de martiri cunoscuți și a numărului tot mai crescând de călugări venerați (cuvioși, se ajunge la a prăznui sfinții în fiecare zi a anului, și așa ia naștere mineiul. Alături de păresimi se vor introduce încă trei posturi mai lungi, după influența latină: postul Crăciunului, al sfinților apostoli și al adormirii Maicii Domnului. Disputele legate de isihasm vor introduce în ritul bizantin mai multe devoțiuni monahale, excluzând inițierea creștină legată de catehumenat
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
le-au bizantinizat. De aceea această formă a ritului bizantin prezintă o formă pe de o parte exotică, pe de alta ecumenică. La început melkiții n-au primit prea bine rânduiala tipic bizantină a ajunului de dimineața până seara în păresimi, urmat de liturghia înaintesfințitelor. Drept aceea, melkiții au început a face liturghia zisă a sfântului Ioan, chiar și în zilele de peste săptămână ale postului mare. Pentru a face aceasta, au cercetat ce pasaje neotestamentare lipseau din evangheliar. Aceste pasaje au
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
au început a face liturghia zisă a sfântului Ioan, chiar și în zilele de peste săptămână ale postului mare. Pentru a face aceasta, au cercetat ce pasaje neotestamentare lipseau din evangheliar. Aceste pasaje au fost repartizate pentru zilele de peste săptămână din păresimi. Acest obicei a fost înlăturat treptat de către Mănăstirea Sfântului Ioan din Pustie de la Ierusalim, și s-a revenit la practica bizantină obișnuită. Ritul melkit a adaos alte sărbători calendarului. Cea mai de seamă e o sărbătoare împărătească, "Joia trupului și
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
întropește (odovăiește) în duminica a doua după Rusalii, când oficiul învierii se împletește cu cel al Joii celei verzi. În triod, melkiții n-au primit serbarea sfântului Grigore Palamas, ci au instituit o altă sărbătoare pe duminica a doua din păresimi: duminica sfintelor moaște. Triodul are oficiu propriu pentru sfintele moaște, iar la utrenie se face procesiune cu moaștele. Această serbare cade bine în a doua duminică a păresimilor, câtă vreme prima duminică e a icoanelor, iar a treia e a
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
Palamas, ci au instituit o altă sărbătoare pe duminica a doua din păresimi: duminica sfintelor moaște. Triodul are oficiu propriu pentru sfintele moaște, iar la utrenie se face procesiune cu moaștele. Această serbare cade bine în a doua duminică a păresimilor, câtă vreme prima duminică e a icoanelor, iar a treia e a crucii. De asemenea, duminica crucii e deosebit de festivă, iar în această duminică se sfințesc flori, ce se împart creștinilor. De aceea, pentru melkiți "duminica florilor" se referă la
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
Redacțiunea și editura Societății "Școala" "Română", Suceava, 1897, 111 p. 19. "Sărbătorile la români". "Studiu etnografic", Vol. I, "Cârnilegile", Edițiunea Academiei Române, Institutul de arte grafice "Carol Göbl", București, 1898, IV+290 p. 20. "Sărbătorile la români". "Studiu etnografic", Vol. II, "Păresimile", Edițiunea Academiei Române, Institutul de arte grafice "Carol Göbl", București, 1899, III+310 p. 21. "Poesii poporale despre Avram Iancu"," adunate și publicate de...", Editura autorului, Societatea tipografică bucovineană în Cernăuți, Suceava, 1900, IV+103 p. 22. "Inscripțiuni de pe manuscripte și
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
ar fi vulpea și veverița. Culoarea are o semnificație pozitivă ca expresie a iubirii biruitoare și in scenele creației și ale învierii lui Hristos. La veșmintele de liturghie, roșul iese în evidență la sărbătoarea mucenicilor, a Sfântului Duh și a Păresimilor. În simbolistica populară, roșul este culoarea iubirii (asociată de pildă, florilor și îndeosebi trandafirilor), dar și a vieții (astăzi roșu, „mâine mort”) și a furiei („a vedea roșu înaintea ochilor”). Lumina roșie a felinarelor localurilor de noapte simbolizează petrecerile intime
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
lui Simeon. În timpul cântării lui Simeon, preotul se ține cu lumânarea proprie spre popor, pe solee, iar credincioșii cu luminile aprinse la locul loc. Înainte de toate, trebuie menționat că ritul bizantin propriu-zis prescrie liturghia înaintesfințitelor pentru miercurile și vinerile din păresimi, pe când zilele de luni, marți și joi sunt zile "aliturgice", adică în acele zile nu se săvârșește euharistie. Totuși ritul bizantin ardelean (cel greco-catolic) prevede liturghia în fiecare zi, chiar și în păresimi. Chiar dacă unele comunități săvârșesc liturghia înaintesfințitelor în
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
liturghia înaintesfințitelor pentru miercurile și vinerile din păresimi, pe când zilele de luni, marți și joi sunt zile "aliturgice", adică în acele zile nu se săvârșește euharistie. Totuși ritul bizantin ardelean (cel greco-catolic) prevede liturghia în fiecare zi, chiar și în păresimi. Chiar dacă unele comunități săvârșesc liturghia înaintesfințitelor în zilele de vineri, totuși restul săptămânii rămâne euharistic, săvârșindu-se euharistia cel puțin de luni până joi. Câtă vreme epistolarul și evangheliarul nu conțin pericope pentru zilele de peste săptămână din păresimi, există în
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
și în păresimi. Chiar dacă unele comunități săvârșesc liturghia înaintesfințitelor în zilele de vineri, totuși restul săptămânii rămâne euharistic, săvârșindu-se euharistia cel puțin de luni până joi. Câtă vreme epistolarul și evangheliarul nu conțin pericope pentru zilele de peste săptămână din păresimi, există în Ardeal mai multe metode de a alege citiri pentru postul mare. Unii iau apostolul și evanghelia sfântului zilei. Dar chiar în parohiile unde vinerea se săvârșesc înaintesfințitele, se citește o evanghelie. În parohiile ce țin vechiul obicei ardelenesc
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
nu face autoritate în materie de liturgică. Din contră, în riturile galice există multe cântări liturgice scoase din Apocalipsă; în plus Apocalipsa la galici se citește de la Paști la Rusalii. În acest caz, metoda ardeleană de a citi Apocalipsa în păresimi tot nu pare a fi cea ideală, pentru că Penticostarul urmează păresimilor. Dacă bisericile bizantine - afară de melkiți - nu cunosc procesiunea cu stâlpările, acestea există în Ardeal, la sfârșitul liturghiei. Ce e drept, liturghia cu vecernie, ce ar trebui săvârșită în seara
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
galice există multe cântări liturgice scoase din Apocalipsă; în plus Apocalipsa la galici se citește de la Paști la Rusalii. În acest caz, metoda ardeleană de a citi Apocalipsa în păresimi tot nu pare a fi cea ideală, pentru că Penticostarul urmează păresimilor. Dacă bisericile bizantine - afară de melkiți - nu cunosc procesiunea cu stâlpările, acestea există în Ardeal, la sfârșitul liturghiei. Ce e drept, liturghia cu vecernie, ce ar trebui săvârșită în seara Joii Mari, precum și liturghia cu vecernie din noaptea de Paști au
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
, în creștinism e una din cele două lăsături are secului, si anume ziua sau zilele de frupt tocmai înainte de intrarea în păresimi. În riturile apusene, precum și în unele dintre riturile răsăritene, lăsatul secului de brânză și lăsatul secului de carne au loc deodată, marțea înainte de miercurea cenușii, care e ziua de intrare în post. În ritul bizantin primul lăsat al secului are
Lăsatul secului de carne () [Corola-website/Science/301514_a_302843]
-
apropiere de mormântul Mântuitorului, un de se afla biserica Sfintei Învieri. Interesant este faptul că Sf. Chiril nu a scris aceste cateheze, ci doar rostite, ele fiind stenografiate de către auditori. Data rostirii catehezelor este anul 348 sau 350, în postul păresimilor (primele optsprezece) și în săptămâna luminată (ultimele cinci sau catehezele mistagogice). Catehezele XIX-XXIII sunt numite cateheze mistagogice. Ele au scopul să inițieze pe cei nou-botezați în cunoașterea Sfintelor Taine pe care le primiseră, ținând seama că ele nu puteau fi
Catehezele mistagogice ale lui Chiril al Ierusalimului () [Corola-website/Science/333520_a_334849]
-
rector la seminarul român din Oradea, iar în 1857 - prepozit capitular la Lugoj. Lui A. i se datorează mai multe cărți religioase, dar și pedagogice. Astfel sunt Catihetica practică (1843), Cuvântări bisericești despre cele șepte păcate ale căpeteniei pe duminecile păresimilor (1847), Anotări din Istoria eclesiastică despre urzârea și lățârea credinței creștine între români (1850). A., care cunoaște pe Seneca, Plutarh, Tit Liviu, se servește de izvoare latinești și bizantine. Numele său apare și în publicații precum „Gazeta de Transilvania” sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285138_a_286467]
-
mărturisiri a mai multor scriitori vechi, începutul românilor din romani adevărați la mai mare lumină îl pune, Buda, 1828, reed. parțial în Lupaș, Cronicari, I, 166-170; Catihetica practică, Buda, 1843; Cuvântări bisericești despre cele șepte păcate ale căpeteniei pe duminecile păresimilor, Buda, 1847; Anotări din Istoria eclesiastică despre urzârea și lățârea credinței creștine între români, Pesta, 1850. Repere bibliografice: [Theodor Aaron], FMIL, 1860, 20; Encicl. rom., I, 2-3; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 218; Lupaș, Cronicari, I, 166; Corneliu Popeți, 110
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285138_a_286467]
-
de bine, că plîng morții că-i amăgești pe ei. Amărăciune Cînd ți s-a scutura cînele ori mîța lîngă tine, ai să ai amă răciune, supărare. Amețeală Tigva de om arsă în foc e bună pentru amețeală. Amuțire în mijlocul Păresimilor [postului Paștilor] înnumără-ți ouăle găinilor, că dacă nu, vei amuți. Ana în ziua Zămislirii [de către] Sf. Ana [9 decembrie], se scoală fetele și femeile dis dimineață și încep felurite lucruri înainte de răsăritul soarelui, ca să le crească fiecare lucru peste an
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Sf. Trifon - 1 februarie Stretenie / întîmpinarea Domnului - 2 februarie Sf. Haralambie - 10 februarie Marțea Ciorilor / Sf. Toader - 17 februarie Dragobete - 24 februarie (sărbătoare populară) Zilele Dochiei - 1-9/12 martie (sărbătoare populară) Sfinții / Sîmț / Cei 40 de Mucenici / Măcinici - 9 martie Păresimi / Postul Mare - începe cu șase săptămîni înaintea Paștilor Alexi Boji / Sf. Alexie - 17 martie Blagoveștenie / Bunavestire - 25 martie Cuv. Maria Egipteanca - 1 aprilie Moșii de iarnă - sîmbăta dinaintea Lăsatei Secului (sărbătoare populară) Săptămîna brînzei - prima săptămînă din Postul Paștilor Miezul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în vecini și rude colăcei și lumânări. La șase săptămâni, la un an, trei ani, 7 ani se face pomenirea mortului, cu praznic bine pregătit (colăcei, lumânări, colivă, sarmale și pachete pentru acasă, în pungi). Datini de pe la noi La " Miezul păresimi" exact pe la jumătatea Postului Mare țărăncile gospodine se urcau în podul casei și puneau "ceva" mâncare pentru gângănii (șoareci) ca să aibă ce ronțăi și să nu trebuiască să roadă lucrurile bune și de valoare. Mărțișorul. La 1 Martie se punea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
1949] M-am apucat să-ți scriu ca să-ți închin ție, numai ție, sfârșitul acestei zile aniversare... „Crușeț! Mirosul acela bun de pământ cu bulgări mari din care creșteau mănunchiuri de urzici și de păpădii, la sfârșitul lui februarie, de Păresimi. Baba Ioana, la bucătărie, pregătea mâncăruri de post pentru boierii credincioși care urmau să se împărtășească. Le făcea «urzici îngroșate» în bucătăria pe care o știi, departe de casa mare, înălțată pe o colină, ca nu cumva mirosul de bucate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
omul pe pământ să-i poarte Duhul". (Adversus Haereses, IV, 14, 2). Acest timp reflectă, paradoxal, eschatologia incoativă (în curs de realizare), "deoarece chiar fiind perfect real, caracterul său mesianic este încă în devenire, în fieri"51. Acest timp al păresimilor ar trebui să fie și un timp de penitență și convertire. Sfântul Irineu este primul care arată că, în marele scandal al rațiunii, aspectul vremelnic, kairos-ul, trebuie să intervină în judecata de valoare ce trebuie adusă asupra unei realități. Astfel
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
1342-1343, au produs multă amărăciune în sufletul tânărului și energicului angevin. De la Vișegrad, unde se afla în decembrie 1342, el se gândi la răzbunare și ceru Papei să-i acorde lui și supușilor dezlegare de a consuma carne în „timpul păresimilor sau în alte zile în care mâncarea cărnii este oprită de hotărârile Sfintei Biserici Romane”, „precum și iertarea de păcate pentru acei care „ar muri întru apărarea credinții catolice... în lupta împotriva schismaticilor, tătarilor și păgânilor. Prinsă cu problemele ei, Curia
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
care face cât jumătate de baniță italiană (mezza - 4-ta - italiana) și 20 de denari de casă, și la fel și la Bârlad, și preotul trebuie să slujească în locurile amintite. Azi din cauza lipsei preoților nu șade nici unul acolo. De păresimi am trimis pe părintele Cremona <Antonio Brunacci> pentru spovedanii, cu prilejul jubileului, voi avea grijă pentru binele tuturor să trimit un preot să slujească. Dar fără un subsidiu acesta nu poate trăi: trebuie să aibă haine, trebuie să țină un
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
metisaj între surse. Ajunsă pe teren croat, tema recîștigă ceva din tradiția vestică, alunecînd în canonul "judecății" la care se cîntăresc virtuți și vicii, bune și rele. Răspîndit în mai toate literaturile medievale (de la, să zicem, turnirul dintre Carnaval și Păresimi la Everyman), modelul ale cărui atingeri cu cărți bisericești și, dimpotrivă, cu scrieri vulgarizatoare Mihai Moraru le urmărește atent seamănă, din ce în ce, cu dezvoltarea alegorică a aceluiași, repetat, memento: o, superbe, quid superbis, tua superbia superavit. Firește, înainte
Urechea păcătosului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10760_a_12085]