62 matches
-
a incompatibilelor între care intră rima ca un fermoar, asta e cartea lui Foarță. Neaoș-aristocratic din țările de sus, zemos și fin, "un vis cu clinchete de linguri și gust de ciocolată Lindt". începuturile au ceva de ghicitoare, spusă cînd Păresimi dă prin lunci, sau cînd "pășunea/ reînverzise,-n șaizecișapte". Altei literaturi, de poezii "tîrzii și coapte", i se spunea, atunci, prologul. Și, pentru-un cerc de pasionați, care ocupă, într-o seară, stalul, cînd Foarță le semnează invitații, așa o să
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
epistolă, și voi venind să-ți adun cîte ceva din stațiunile intermediare. După ce destul ne mulțămirăm de a vedea nenumăratele memorabilități romane, lăsînd Roma în plină primăvară, pomii înfloriți, iar locuitorii ei ocupați cu cura sufletească, cum se cuvine în păresimi, în miezul lui faur purcesem spre casă luînd den stațiune în stațiune cîte o escortă de siguranță de trei gendarmi călări, ca să ne apere de briganți. Tot așa făcusem și ducîndu-ne prin statul papale, căci aici mai mult ți-e
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
îngăduită mâncare de dulce decât bolnavilor și copiilor, scrie Monitorul de Suceava. Cu privire la perioada postului, muscelenii ‘nu mănâncă nici chiar untdelemn, iar dezlegare de pește nu-i decât o singură zi, Pobrejenia (Schimbarea la Față n.n.), că Postul Sîntă-Măriei este rupt din Păresimi.’ De asemenea, în popor există credința potrivit căreia, ‘la început, Postul Paștilor era de nouă săptămâni, dar văzându-se că e prea lung și prea sărăcăcios, așa că oamenii ieșeau prea slabi în primăvară, când trebuia să se dea cu totul
Creștinii ortodocși au intrat în Postul Adormirii Maicii Domnului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77597_a_78922]
-
dublu latino-slav în limbajul religios românesc, și am enunțat astfel o a doua problemă a limbii române. Din această cauză avem: cruce, lumânare, candelă, botez, creștin, Cristos, sărbătoare (dies servatoria), Florii, Paște, lege, păcat, păgân, cuminecătură, comând, rugăciune, nuntă, câșlegi, păresimi, Dumnezeu Tatăl, Fiul lui Dumnezeu [7, pp. 76-79], dar nu Sfântul Spirit. Nu Sfântul Spirit latin ci Sfântul Duh slav, abia târziu fiindcă arienii românogotici nu-l invocau destul în practicile lor, căci însuși Arie nu era prea interesat de
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]
-
nu începe luni, ca la ortodocși, ci în miercurea numită a Cenușii (Dies Ceneris), pentru că în această zi se practică presărarea cenușii pe creștetul capului (rest din ceremonialul penitenței publice din vechime, moștenit de la evrei). Catolicii dezleagă postul în duminicile Păresimilor, când mănâncă "de dulce".
Ortodocșii intră, de luni, în Postul Paștelui. Vezi AICI cum se postește () [Corola-journal/Journalistic/43375_a_44700]
-
îl împrumut aici. Dintr-atîția frați mai mari: Unii morți Alții plugari; Dintr-atîția frați mai mici: Prunci de treabă, Scunzi, peltici, Numai eu, răsad mai rău, Dintr-atîția, prin ce har? Mă brodisem șui, hoinar. Eram mult mai prost pe-atunci... Când Păresimi da prin lunci, Cu pietrișul de albine, Ne părea la toți mai bine: Țânci ursuzi, Desculți și uzi, Fetișcane Cozi plăvane Înfășate-n lungi zăvelci, O porneau în turmă bleagă Să culeagă Ierburi noi, crăițe, melci... Era umed în bordei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dogit, Când un șarpe-i mușcă ghiara, Muget aspru și lărgit De vuia din funduri seara... Mi-a fost frică, și-am fugit! II Toată noaptea viscoli... Încă bine n-ajunsesem, Că porni, duium, să vie O viforniță târzie De Păresimi. Vântura, stârnind gâlceavă, Albă pleavă; Și cădeau și mărunței Bobi de mei... (Ningea bine, cu temei.) În bordei, Foc vârtos mânca năprasnic Retevei. Pe colibă singur paznic M-au lăsat c-un vraf de pene... Rar, le culegeam alene: Moșul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
este slavon-dar fruptul latin, blăstămul se împărtășește, cunună (nuntă), mire, cumătru, înmormântează, mormânt, cimitir-țintirim, în Moldova-altar (popular, oltar), sfânta masă, antimisul, clopotul (slavon), toaca (italian). Sărbătorile (latinul "servatoria") sunt latine, în general, dar Crăciunul provine din creationem și (sau) calationem, păresimi (Paștile), Învierea, Înălțarea, dar Rusaliile (slav), sfinții (slav), iar colindele sunt latine, de la calendar, îngerii (angelus)-latin, dascăl și călugăr (grecesc), Bobotează, Bunavestire ș.a. 55 Acestea sunt considerațiile lui Iorga, dar aspectul acesta este mai complex și mai bogat în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
română cuvinte de această origine privitoare la organizarea bisericii. Unele cuvinte latine creștine din limba română sunt foarte vechi, din epoca luptelor cu păgânii, precum crăciunul, sărbătoare, altele amintesc, prin formele lor fonetice, de secolele IV-V, ca preot, creștini, păresimi, iar cuvântul "biserică" (vezi mai sus) se dovedește mai vechi decât ecclesia, frecvent în limbile apusene. O caracteristică a terminologiei noastre religioase este aceea că limba română a conservat termeni latini creștini, diferiți de cei ai limbilor romanice apusene: românii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se prind farmecele"; Când se ouă găina întâi, să pui oul sub prag și să torni deasupra cenușă sau gunoi; atâtea ouă să fie cât gunoi."258 Ouăle care vor fi împistrite sau înroșite de Paști, se aleg la Miezul Păresimilor, într-o zi de miercuri din mijlocul Postului Mare, și se folosesc pentru frumusețe, sănătate, belșug și rod bogat, pot să lege sau să îndepărteze oamenii, să grăbească măritișul fetelor, să înmulțească vitele: Oul roș de-l dai de pomană
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este practicat pentru dobândirea virtuților ca: mila, răbdarea și dragostea. Bunul principal este reprezentat de virtuți, toate celelalte pentru care se fac sunt cele mijlocii (cap. 14-15 ). După ce indică mai multe reguli duhovnicești ale postului, Theonas explică durata contradictorie a Păresimilor și explicarea regulii ei materiale și duhovnicești prin canoane. Convorbirea a XXII-a (16 capitole) îl are ca interlocutor pe Avva Theonas, care tratează despre amăgirile sau închipuirile de noapte. El se referă la apariția întinăciunilor din timpul somnului și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
legumește!“. Strictețea mai sus-amintită poate ajunge la cazuri tragice, ca în episodul narat de Martha Bibescu în Izvor - țara sălciilor : nou născutul țărăncii Salomia moare din cauză că maică-sa nu are cum să-l alăpteze, refuzând orice hrană de dulce pe timpul Păresimilor. În legătură cu acest vegetarianism („țăranul nostru nu bate cu carnea ca alte nații; el nu se simte nenorocit când ea-i lipsește, fiind mai mult vegetarian [...]; carne el mănâncă numai la anumite vremuri și când îl pălește așa, un gust“, scrie
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]