KorAP: Find »[drukola/base=părințel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...26 >

643 matches

Corola-blog/BlogPost/368987_a_370316

A muncit mult, foarte mult. Cine nu spune treaba asta, este un mincinos sau un dușman și atât. Din nefericire pentru familie, a stat prea mult pe acolo, la biserică, cu treburile toate pe seama dumnealui și a cam neglijat familia. Părințelul nu mai avea timp de copii și de preoteasă. S-a înhămat la treabă și a mers pe drumul acela... Dar, recunoașteți, că ați văzut biserica... Nu a făcut un lucru minunat? A făcut părințelul nostru o catedrală, nu o

ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (FRAGMENT) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1458253013.html [Corola-blog/BlogPost/368987_a_370316]
și a cam neglijat familia. Părințelul nu mai avea timp de copii și de preoteasă. S-a înhămat la treabă și a mers pe drumul acela... Dar, recunoașteți, că ați văzut biserica... Nu a făcut un lucru minunat? A făcut părințelul nostru o catedrală, nu o biserică! Îți este mai mare dragul să mergi acolo să te închini și să te rogi Domnului... - Da, doamna Magda. Am văzut-o de mai multe ori și mă minunez de câte ori o văd și intru

ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (FRAGMENT) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1458253013.html [Corola-blog/BlogPost/368987_a_370316]
biserica noastră. Mulțumim Domnului că ne-a ajutat și s-a liniștit și omul acesta până la urmă! - Adică..., ce doriți să spuneți cu expresia „s-a liniștit și omul acesta”, doamna Magda? - Păi..., asta spun. S-a liniștit. Stă și părințelul pe acasă, face treabă în curte și pe afară, se ocupă de grădină, de pomi, merge la cumpărături și..., uite, ne face nouă cafeaua... Eu beau cafeaua cu Mariana că-mi place cum o face părintele Măturică! - Cum ați zis

ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (FRAGMENT) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1458253013.html [Corola-blog/BlogPost/368987_a_370316]
Corola-blog/BlogPost/365173_a_366502

văleu tata, vă ia soarta cu lopata» (p. 60) - și sorcovită-n conținut (cules din „strigătura peste sat“): cu pețitu’om primi / dar pe urmă greeeu va fi / să alegem dintre doi... / ei ca ei, dar noi... ca noi / responsabili părinței / de fete și cretinei / hai să dăm în bobi, mai bine, / sau să le dăm endorfine / că așa blazați și proști / puteau fi numai ai noști... // crăcănatul cu rebela / și voilà telenovela...! / cumințelul și cumintea?! / ar sta-n loc Terra

ROSTIRI DE ROSTUIRI ÎN DOI de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Prof_dr_ion_pachia_tatomires_ana_maria_gibu_1367152445.html [Corola-blog/BlogPost/365173_a_366502]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

cafea pentru amândoi. Am zis c-a plecat idiotu’ ăla... Sfinte Dumnezeule, dacă dă moșu’ peste el, de data asta chiar Îi rupe picioarele și-l dă olog pe mâna lu’ Cosmescu. — Pe cine, părințele? — Pe dracu’ să-l ia. Părințelul Andrei oftează din străfundul rărunchiului, am zis că nu mai zic și că nu-l mai pomenesc, offf, sfinte Dumnezeule și sfinte tare, sfinte fără de moarte... Își toarnă cafeaua la loc În ibric pentru a mai bea o cană cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
mi place la el mai mult și mai mult e că n-arată c-ar fi dormit printre mormanele alea de fiare. Treningul ăsta albastru de pe el pare aproape nou și oricum nu se compară cu hainele de lucru ale părințelului Andrei, oh, dintotdeauna l-am știut pe Laur preocupat de ținută și de impresia artistică. E văr-miu, e fii-miu, nu contează. Uite-l băgându-și amândouă mâinile În găleată și dându-și cu pumni de apă pe față

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
basculele e mai mult de furat cu acte-n regulă de pe șantiere, și el le ia mai mult pe nimic. Aia e, vere, că-i dă mâna să-i cumpere pe toți en gros. Parcă i-aș fi dat dreptate părințelului că-i bine, văzându-l pe Laur atât de pus pe ședere și cu chef de vorbă În așteptarea celui care spusese că-i rupe picioarele dacă dă de el pe-aici. Pe măsuța de fier de lângă godin erau câteva

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
a Înfipt-o cineva prin cur până-n gât. — Ăsta-i văr-miu, bre, catadicsește Andrei În sfârșit să mă prezinte. Văr-meu Aurel. Zici că-l băgăm și pe el pă felie? Este desigur o bună recomandare să fiu vărul părințelului, nu al lui Laur, da’ uite ce tâmpenie, că n-am apucat să-i spun că femeii ăleia m-am prezentat drept frate-său. — Și ăsta-i văr-tu, murmură ca pentru sine moșneagul ăsta bățos. Toți trei sunteți veri

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
rămas acolo să-mi fac de lucru de unul singur cu grilajul. Aproape că-l terminasem când s-au Întors ei după vreo două ore. Deși aș fi putut recunoaște cu Întârziere că nu prea era În regulă ce făcusem, părințelul nu socoti de prisos să-mi spună că la cheful de muncă pe care-l am, ar trebui să-mi caut de lucru prin hale. Erau amândoi mai Înfierbântați și mai puși pe sfadă decât Îi găsisem de dimineață. Mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
desigur ceva pe drum, peste romul ăla de la prima oră. Văru’ Laur parcă se străduia să-i fie pe plac lui Andrei pleoștindu-se afectat și spunându-mi că doar n-oi fi venit În Unitate ca să-i stric aranjamentele părințelului, și mai cu milă, vere, și hai să băgăm În fizic, că până diseară nu se știe, tot cu tuburi și grilaje și doape de cur, să-i fie cu toatele-n gât lu’ moșu’. Luaseră o bucată mare de costiță

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
cap spre Unitatea de Prefabricate și Confecții Metalice a Cooperativei Glina, și poate că uneori purtam În mine o dorință nedeslușită de a vedea ceva schimbându-se. Nu mai știu, n-aș mai fi vrut... Doar că-l vedeam pe părințelul Andrei plescăind În batjocură, e vânos, uite-l, nu-l vezi că se ține băț? Iar Laur, că-i verde ca prazu’ moșu’, toată viața lui s-a hrănit numai cu fripturi În sânge, iar dorința din mine se limpezea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
pentru care semna de două ori pe lună pe stat și de care stăpânul nostru nu putea totuși să nu țină cont, așa că spre deosebire de mine și de văru’ Laur, lui Îi plătea tuburile la jumătate din tariful lor. Avea dreptate părințelul că-i o curvă bătrână și că-i ceva de nu se poate, da’ pân’ la coadă ar fi trebuit să se bucure că ne are pe noi acolo. Altfel ar fi Închis prăvălia, ceea ce n-ar fi fost o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
În afară de cel al doamnei Bruescu, ocupate de patru femei și un bărbat. Acești salariați ai Editurii Calende sunt aplecați peste paginile lucrărilor Într-o neclintire deplină, care mă fac să mă văd pe mine și pe văru’ Laur și pe părințelul Andrei țopăind Îndrăciți În jurul formelor de tuburi și izbind din toți rărunchii, dar ce fac ei aici nu se compară cu tuburile de puț. — Și dacă vedeți, Îmi sugerează doamna Bruescu, ar fi cazul să nu mai... Concursul va avea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Prea se grăbise Laur să fugă după tac-su, după câini cu covrigi În coadă și nămol și floricele. În ce mă privea, zilierii apăruseră la timp, când n-aș mai fi avut taman nimic până să-l las pe părințelul Andrei singur, să se spele pe cap cu tot nisipul și cimentul din ocna aia de șantier, deși nici lui nu-i era prea bine după cum Îl vedeam În vremea din urmă trăgându-l tot mai tare inima spre răcoarea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
acum și eu parte din familie, nu mă mai plătea moșu’ cu bani din buzunar la sfârșitul fiecărei zile de muncă, oricât de tentant mi s-a părut acest aranjament la Început. La camion era destul de lucru pentru mine și părințelul și deja salariul Începuse să-mi meargă și nu puteai să nu te minunezi de priceperea pe care o vădea stăpânul nostru În aranjamentele lui, În așa fel ca să-i meargă și lui din plin și totodată să nu ne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-n cur spate, sfinte Dumnezeule, să și-l mănânce de roate. Și mai gândește-te la o treabă, Relule: ce bani au ei dacă le dă mâna să-i arunce pe așa ceva... Aveam timp Îndeajuns altminteri să meditez la ispitele părințelului, de vreme ce toată ziua mi-o petreceam În bătătura Unității. Totuși În trei luni nu mă prinsese Încă nici o noapte acolo, deși s-ar fi putut dormi omenește În oricare din cele patru paturi din dormitorul pe care tovarășul meu Îl

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
lungimea a doi pereți sunt lipite patru paturi din acelea de prin cazărmi sau spitale, din fier vopsit alb și echipate cu saltele umplute cu paie și pături aspre. Sunt sigur că lui Îi place și-i priește aici. Noaptea părințelul stăpânește de unul singur peste vastitatea acestui dormitor amintind de o sală de clasă amenajată pentru Îngrijirea răniților pe timp de război, În care el se oblojește În tihnă cu hârțoagele și sticlele lui de rom și votcă, risipite câteva

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și pe urmă bere În pahare. Masa e plină cu brânză și ceapă, usturoi și roșii și castraveți din grădina familiei care ne-a adoptat pe viață pe amândoi, porumb din lanul ceapeului Glina și pâine și ouă pe care părințelul le sparge peste salamul din tigaie. Ca să fii fericit trebuie să mănânci de toate. Iar e bine, părințelul arată eliberat de gânduri, Înveselit dintr-o dată de fojgăiala aferată a mâinilor sale printre bucate, dacă nu cumva Îl Înveselește tocmai latura

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
din grădina familiei care ne-a adoptat pe viață pe amândoi, porumb din lanul ceapeului Glina și pâine și ouă pe care părințelul le sparge peste salamul din tigaie. Ca să fii fericit trebuie să mănânci de toate. Iar e bine, părințelul arată eliberat de gânduri, Înveselit dintr-o dată de fojgăiala aferată a mâinilor sale printre bucate, dacă nu cumva Îl Înveselește tocmai latura bună a acestei afaceri pe care dau să i-o Înfățișez și-mi ia vorba din gură. — Ei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Știe moș Victor, Îi explică blând Andrei. L-am oprit. Contoaru’, dadă Leontino. Vorbele astea par s-o Împingă din cadrul ferestrei, Leontina se scurge ușor pe lângă zid, fâșâitul măturii ei se aude pe brâul de ciment din jurul casei, acompaniind șușoteala părințelului: știi care-i problema, Relule? Trebuie neapărat să-l operăm pe moșu’ cumva să nu simtă. De-acum ar cam fi momentul. Îl văd că s-a mai liniștit de când a plecat văr-tu. Să-l mai lăsăm nițel așa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de văzut. Andrei se gudură și se hlizește, iar eu Îl urmez și-i urmez exemplul. Amândoi suntem trup și suflet pe lângă grămada asta de fiare devenită pe de-a-ntregul și cu acte-n regulă proprietatea familiei. Și eu și părințelul facem parte din familie, de vreme ce ne dă mâna să ne tragem de șireturi cu fratele nostru Viorel. Avem oricum un statut aparte față de zilierii ăia care se otânjesc pe tuburi În mijlocul curții. — Săptămâna viitoare cel târziu vine și motorul, ne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
tablă de zero doi și zero cinci și tot ce-ați mai zis. — Uite, șefu’. Nu-mi mai spune așa, i-o reteză Viorel zâmbitor. Ți-am spus că nu-mi place să-mi spui așa. — Uite, Viorele, se conformează părințelul. Vezi ce bună a fost ideea mea ca să-l punem aici, sub cais? Între crăcile alea o să proptim bulumacu’ mâine dimineață, să agățăm macaraua. Macaraua aia din hangar e bună. M-am uitat la ea. Trebuie doar spălată bine cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Are aspectul unui bărbat În devenire. Poate doar apropiindu-te până să-l atingi Îți sar În ochi dimensiunile lui miniaturale. — Bă, da’ nu pune mâna pe el, spun. Arată-i fără să pui mâna. Ce naiba! Nu fi de la țară! Părințelul Își retrăsese mâna și râdea ca prostu’ și-am râs și eu și n-a mai avut Încotro nici Viorel. Din râsul lui simțeam cum dispoziția i se răsucește. Strângea din dinți pe dinăuntru Îndeplinindu-și obligația de a se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
bun și-o să montăm la loc pe el, Viorele, ai să vezi, o să zbârnâie când i-om da drumu’, numai să ai bani să bagi În el. — Bani? se trezi Viorel. Era singura vorbă pe care o auzise din polologhia părințelului. Păi banii lui, ai lui tac-su, asta nu-i desigur o problemă. Altminteri, de vreo lună el vădea o Încredere oarbă În vorbăria noastră, care la o adică putea fi acoperită de fapte. Văzându-l cum ne ascultă cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
aude și i-am fi putut spune orice, dar nu-i puțin lucru că deja Începusem și noi să credem ce spuneam. Cu bruma de experiență dobândită din Îndeletniciri vag Înrudite cu noua noastră meserie, cu predispoziția către inginerie a părințelului, exersată cândva În studii politehnice abandonate Înainte de a Începe cu adevărat, treaba prinsese a se urni până Într-atât Încât părea să meargă de la sine, și tot de la sine se prindea și Viorel În comedia asta costisitoare. Când a strigat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]