6,411 matches
-
de Jela Doina) și dezbaterile din Franța și România pentru punerea pe același plan și judecarea cu aceeași măsură a crimelor săvîrșite de fasciști și de comuniști. Dificultățile pe care le întîmpină Monica Lovinescu pentru a reintra în posesia casei părintești, chiar și după schimbarea de putere din 1996, în pofida abuzului judiciar evident căruia i-a căzut victimă mama sa, dă o idee despre relativismul sistemului juridic românesc și, în fond, despre fragilitatea democrației instaurate după căderea regimului Ceaușescu. Deși beneficiază
Vremea schimbării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11315_a_12640]
-
forța celuilalt nu se mai sprijină pe nimic și se prăbușește". Încet și fără patetism, mama se va afunda singură, va coborî conștient fiecare treaptă, nu fără a încerca să opună o subtilă rezistență. Când se pune problema lichidării casei părintești și găsirea unui apartament într-un azil de bătrâni, mama încearcă totul: refuză, contraatacă, tergiversează, bate în retragere, simulează: "noi voiam soluții, mama voia să discute, adică să fie cu noi. Pentru noi era vorba să rezolvăm o problemă, pentru
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
între averea salariatului mediu și aceea a sa, este cam deosebirea dintre Măgura Odobeștilor și crestele Himalayei. Ca să nu mai vorbim de noianul de procese ce-i răpesc din puținul timp de meditație pe teme istorice, din lecturi esențiale, de la părinteștile sale obligații pedagogice. A nu-l înțelege înseamnă a ne înșela la rândul nostru. Haidem (ador sintagma asta, milionară la toți crainicii/ crainicele televiziunii!), să ne autoscopăm: nu am greșit noi grav, închipuindu-ne că partidul condus de dl. Năstase
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
dăinuie de aproape cincisprezece ani. Respectiv, de când mi-a fost demolată, de Ion Teleagă, zis Dincă, ferma mea agro-literară de la Tâncăbești. Iar de-atunci, noapte de noapte, îmi visez, în alb-negru, livada celor 98 de pomi, via, grădina și casa părintească. Unde mi-am scris aproape toate cărțile, în forma lor finală. Noroc că am găsit un om de mare omenie, și bună credință, pe Gheorghe Petrache "Petrăchiță" (pentru mine), primarul din Păulești, sat Găgeni, care, laolaltă cu Tănțica, nevastă-sa
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
să facă corp comun cu toate secăturile. Vi-l puteți imagina pe nea Ilici distanțându-se de Văcăroiu? Sau de inginerii financiari care-au adus țara la sapă de lemn? Din contră, nu pierde prilej să nu-și arate iubirea părintească, atârnându-le pompoase tinichele în piept. Poate că în "forul său intim" Iliescu va fi regretând "influența pe care a făcut-o posibilă" a fiului-trădător, Adișor. Dar nici măcar asta n-o va recunoaște public. Pentru simplul motiv că politicianul român
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
destule piese, povestea pe care o scrie se încheagă impecabil. Totuși, prima parte a cărții, de până la moartea lui Ion Luca Caragiale (care presupune un sugestiv joc de oglinzi, o construcție paralelă între viața tatălui exigent și lipsit de dragoste părintească și cea a fiului aproape renegat) are destule momente savuros consemnate sau pur și simplu expresiv alăturate. Caragiale-tatăl: "... joia trecută, 21 mai, neavând treabă, mă plimbam încet pe Calea Victoriei, pe la șapte seara, privind la forfoteala aceia de calești, birji, automobile
Roman cu Mateiu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14513_a_15838]
-
patern, născut în 1833, undeva pe lîngă Filipeștii de Pădure. Stabilit la Ploiești, a avut un atelier de prelucrarea lînii la piuă. A avut patru copii, între care Hristea, bunicul poetului (n. 1867) care a continuat cu succes afacerile abageriei părintești. A avut nouă copii. Al nouălea, Niculae (1908-1982) este tatăl poetului, căsătorit în 1931 cu Tatiana Cereauchin, dintr-o familie de ruși din Voronej, al cărei tată, Nikita, ca și poetul, a fost general maior și avea proprietăți undeva pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14533_a_15858]
-
dar esențial este aceeași descentralizare și în tezele din Provincia și în discuțiile de la guvern. l CARTEA (nr. 9-10) băcăuană evocă, după obicei, o personalitate: de data asta pe Vasile Pârvan. Inclusiv prin fotografii de familie, cum ar fi casa părintească de la Perchiu-Huruești, emoționantă în simplitatea (și chiar sărăcia) ei ca o construcție de la Muzeul Satului. l Un număr anterior al revistei se ocupa de Tristan Tzara, iarăși cu multe fotografii rare. De pus la colecție. l DILEMA a ajuns la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14665_a_15990]
-
ca a lui. Asculta păsările și le deosebea pe cele care aveau ritmul lui la cîntat. Într-o dimineață, așteptînd la ulcior ca tată-său să bea apă și numărîndu-i gîlgîiturile, a înțeles că venise vremea să plece din casa părintească. A înțeles dintr-odată că pînă atunci tată-său înmagazinase atîta dragoste și iscusință în el și în frații săi încît lui, lui Leandru, i-ar fi fost îndeajuns pentru o viață ca să-l încălzească și să-l hrănească și
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
formarea mea. Și poate într-un fel, unde firea mamei se deosebea net de firea tatei, nu am fost influențat în măsura în care devii o copie la scară redusă cu pantograful a părintelui, adică n-am fost copleșit de prezența și autoritatea părintească, cu atât mai mult cu cât, nici în adolescență, nici mai târziu tata nu mi-a făcut poliție; era profesor la școala unde învățam și nu se ducea niciodată să-mi vadă notele. - Oare nu se ducea fără să știți
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
le imaginez cum sunt și nu cum există ele în realitate. - Îmi închipui că vă refugiați deseori în trecut. - Au sporit obsesiile legate de anii copilăriei, de anii tinereții; m-au năpădit amintirile legate de viața de sat, de casa părintească. În vremea nopților care devin tot mai lungi mă-ntorc în sat, colind pe dealurile din jur, urc la pădure, văd drumurile în pantă pe care suiam altădată să pasc vitele citind, împreună cu alți copii. A sporit reveria și a
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
extrem de lungă, dar m-am obișnuit. Mintea și-a găsit o altă formă de "derulare" în acest spațiu relativ întunecat, astfel încât pot să mă mișc rapid pe apele Steiului din lunca de la Călan și mă văd pe valea din apropierea casei părintești de unde se zăresc dealurile pe care, de Paști, coborau pentru prima oară în an vitele, pentru ca apoi să urce din nou, și cealaltă pantă care duce spre pădure, unde mergeam și eu odinioară cu alții de seama mea și păzeam
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
drumul -, sau visam că ajung numai până la bariera de la intrarea în sat unde era ceva asemănător unui elevator pe care nu puteam să-l urc, să trec mai departe. Uneori ajungeam, în vis, la marginea drumului care dădea spre casa părintească și nu puteam trece de ceva care mă despărțea de casă, pe care o vedeam de la distanță, impunătoare, văruită în alb. - Era o interdicție a accesului la ceva drag. - Așa a fost. O interdicție la ceea ce-mi era cel
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
atât de naivi încât să-și imagineze că zece-douăzeci de camionete cu ouă răstoarnă raportul de forțe din piețele României. Nici vorbă. Nenorocirea țării nu reprezintă, însă, pentru nesătuii cocoțați la vârful piramidei sociale decât prilejuri de a-și etala "părinteasca grijă" față de popor. Culmea e că astfel de agresiuni asupra spiritului economiei libere nimeresc în plin: cu pumnul ridicat ca la Grivița, cetățeanul agită amenințător spre țăran punga cu "oul sterp" (dar subvenționat!), convins că a mai dat o lovitură
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
călugărească, te trimitea lesne la analogii cu Tolstoi și cu Gala Galaction. Îmi adusese o carte a sa, apărută în anii ’40, despre compozitorul de avangardă Erik Satie”. Actorul Octavian Cotescu e apreciat pentru amenitatea sa firească, pentru alura sa „părintească” față de învățăcei (astfel ni-l amintim și noi): „Spre deosebire de majoritatea actorilor, nu avea nimic histrionic, nici demonstrativ, iar centrul de greutate al atenției nu cădea pe sine ci pe student. Aflat în mijlocul și nicidecum în centrul ucenicilor săi, avea față de
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
ni-l amintim și noi): „Spre deosebire de majoritatea actorilor, nu avea nimic histrionic, nici demonstrativ, iar centrul de greutate al atenției nu cădea pe sine ci pe student. Aflat în mijlocul și nicidecum în centrul ucenicilor săi, avea față de aceștia un aer părintesc în sensul bun al cuvîntului și o satisfacție pe măsură. Nu cred că am mai văzut un actor care să se poarte în viața de toate zilele atît de simplu și de firesc. L-am scrutat cîteva ore, convingîndu-mă că
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
cu acești bieți copii, obligați să răspundă ca niște roboți la comenzile tiranice ale tatălui, când acesta nu va mai fi? Ca să nu mai vorbesc de fiica lui Vadim, devenită „patroană" de gazetă Revendicându-se exclusiv de la imaginea și nerușinarea părintească, ei vor da vina pentru indubitabilul eșec pe dușmanii legiune, desigur ai „marelor oameni". Nici pomeneală: va fi vorba doar de clasica prăbușire a unor bieți epigoni din raiul în care-au fost înghesuiți abuziv, prin decizia unor Zeus de
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
toate trase, la care îl obliga fără drept de replică bunica lui, atât aici cât și în hotelul de la băile din apropierea orașului, unde își petreceau vara în anul acela, era mult mai puțin amuzantă decât joaca bună din grădina casei părintești. Numai că aici era altundeva, se afla în lumea largă, la care nu înceta să viseze. Străduindu-se, în patul imens ca pântecele unei balene, să nu adoarmă, să urmărească cu ochii larg deschiși bătălia dintre petele de lumină și
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
și de profunzimea sau de spiritul asociate uzual cu acestea. Primii provin de la televiziune, următoarele din situația familială (divorțat dar cu conflicte frecvente), ultima o are de mic, dintr-un complex de inferioritate care încă îl face să contemple casa părintească în stilul în care un turist privește Panteonul. Îl înțelegi, ce bărbat n-ar fi complexat de Michael Caine (în rolul tatălui), și cîștigător al premiului Pulitzer pentru literatură în plus. Nevroza, ca și lungmetrajul, curge mai ceva ca Donul
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
odată strânsă de gât fiara să sloboadă afară teferi pe cei despre care ea-și închipuise că i-a înghițit de tot. Căci ei nu se arătau trufași față de cei căzuți (Gal. 6, 4), ci printr-o milostivire cu adevărat părintească mai curând le-au făcut parte din bunurile pe care le aveau din belșug, vărsând pentru ei lacrimi bogate înaintea Tatălui. Viața au cerut-o și li s-a dat (Ps. 20, 4), iar ei au împărtășit-o și celor
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
la unison cu cea a preotului din Ambricourt: "Eu nu-l reprezint pe Dumnezeul filosofilor, eu sînt slujitorul lui Iisus Hristos". E vorba aci de preacunoscuta teză pascaliană, pe care Ioan Pintea și-a însușit-o spontan, în atmosfera casei părintești. Credincioși singuratici, părinții săi i-au lăsat moștenire o credință vie, a inimii, o credință străbună refractară la speculațiile relativizante. "De la ei am învățat să nu mă revolt niciodată împotriva lui Dumnezeu, ci mai degrabă, să-l cunosc cît mai
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
drumului spre Iisus Hristos. O familie care își ia în serios rolul de „biserică mică”, așa cum o numește Sfântul Ioan Gură de Aur, va facilita integrarea și creșterea copiilor, a elevilor, în Biserica mare. În mod evident ignorarea acestor îndatoriri părintești va da roade pe măsura și calitatea efortului depus. În contextul actual, rolul Profesorului de religie este dificil, delicat, dar absolut necesar. El trebuie să fie un integrator, moderator și mediator înțelept, între copil, familie, Biserică și societate. Misiunea lui
Profesorul de Religie, un model de conduită pentru „ucenicii“ săi şi un mediator în şcoala în care îşi desfăşoară activitatea… [Corola-blog/BlogPost/94310_a_95602]
-
seama asemeni Fericitului Augustin care afirma pătruns de adevăr ” Unde să te caut Doamne, dacă eu mă aflu chiar în pântecul Tău?” sub imperiul amintirii slujbelor de liturghie și a cântărilor slăvitoare ascultate în copilărie în bisericuța din curtea casei părintești, ori a corului călugărilor de la Mânăstirea Neamț, pătruns de dorința de apropiere față de Dumnezeu, scrie o invocare devenită nemuritoare, recitată ori cântată acum de multe corale : Răsai asupra mea, lumină lină, Ca-n visul meu ceresc de-odinioară; O, Maică
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
mereu naștere unor conflicte familiale sfârșite tragic. Nu l-au umilit fiii lui Esau pe Iacob, alungându-l de acasă numai cu ce avea pe el, din cauză că obținuse, și, încă, într-un mod necinstit, fiind el al doilea născut, binecuvântarea părintească? Și nu l-au aruncat frații mai mari pe Iosif în fântână, fiindcă era preferatul tatălui lor, Iacob? O explicație a preferinței acestuia din urmă avem: înșelat de Laban, el făcuse primii copii cu Lia, sora mai mare a Rahilei
Fusta by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6132_a_7457]
-
au fost anunțați oficial că a născut cățeaua. Marți „dezabuzări și neputințe, dragul meu, complexe personale": o nețărmurită prostie! Un amestec. Rezultând, din toate, cristale de gheață, metan și amoniac! Marți, când e zi de scos gunoiul în fața porții caselor părintești și aerul pe trotuar devine irespirabil. Ia uite: o mașină a salubrității orașului târâie șobolani morți, legați cu sfoară de copii, probabil, întoarcem capul, vezi unde calci! În mijlocul nourului molecular. Calci apăsat în balta de ulei de automobil spart, distrat
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]