25 matches
-
cât le-am admirat elocvența și pasiunea cu care s-au străduit să arate dreptatea Celui Atotputernic! Așa o pasiune aveau, încât Iov îi mustră: „Vreți să țineți cu El și să faceți pe apărătorii lui Dumnezeu? Vreți să lucrați părtinindu-L pe El?” Iov 13:7-10. Așa niște martori, oricine și-ar dori, gândeam eu. Dar am ajuns la sfârșitul cărții lui Iov și am citit cu uimire că Dumnezeu S-a aprins de mânie împotriva lor. Lui Iov, Dumnezeu
IOV de RODICA STOICA în ediţia nr. 47 din 16 februarie 2011 by http://confluente.ro/Iov.html [Corola-blog/BlogPost/345112_a_346441]
-
neșansa vor fi fost auspiciul condiției nefericite a omului ? Dar... totuși... Totuși, dincolo de uneltirile întâmplării, de potrivniciile neputinței, de proorocirile neșansei, dincolo de șovăială, de caznă, de resemnare, pentru fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu, cerul ne va fi părtinit un colțișor de-al său !" (Iulia Mirancea) Întreaga lui viață Popică Mardeiaș a fost un foarte bun creștin. Mergea în fiecare duminică la biserică, și-a adorat clipă de clipă aproapele, iar celor sărmani le făcea pomeni cu carul. Nu
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/liviu_pirtac/canal [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
neșansa vor fi fost auspiciul condiției nefericite a omului ?Dar... totuși...Totuși, dincolo de uneltirile întâmplării, de potrivniciile neputinței, de proorocirile neșansei, dincolo de șovăială, de caznă, de resemnare, pentru fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu, cerul ne va fi părtinit un colțișor de-al său !"(Iulia Mirancea)Întreaga lui viață Popică Mardeiaș a fost un foarte bun creștin.Mergea în fiecare duminică la biserică, și-a adorat clipă de clipă aproapele, iar celor sărmani le făcea pomeni cu carul.Nu
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/liviu_pirtac/canal [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
neșansa vor fi fost auspiciul condiției nefericite a omului ? Dar... totuși... Totuși, dincolo de uneltirile întâmplării, de potrivniciile neputinței, de proorocirile neșansei, dincolo de șovăială, de caznă, de resemnare, pentru fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu, cerul ne va fi părtinit un colțișor de-al său !" (Iulia Mirancea) Întreaga lui viață Popică Mardeiaș a fost un foarte bun creștin. Mergea în fiecare duminică la biserică, și-a adorat clipă de clipă aproapele, iar celor sărmani le făcea pomeni cu carul. Nu
LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1465593319.html [Corola-blog/BlogPost/381407_a_382736]
-
nu s-a resemnat însă și, la schimbarea domnitorului, profitând de faptul că, în 1781, orășenilor li se luaseră vechile hrisoave în schimbul cărții date de Ipsilanti, s-a adresat lui Nicolae Caradja (1782-1783). Comisia divanului însărcinată cu cercetarea l-a părtinit pe Muruz - acum mare vornic - și domnitorul, prin hrisoavele din 1782, a dat acestuia „unind împreună moșia de câmp și orașul să le stăpânească nedeosebite", stabilind obligațiile în muncă ale locuitorilor, posibilitățile de a le converti în bani, interzicând producerea
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Constantin Vișoianu în această perioadă de criză nu a fost analizată de istoricii exilului românesc. Procesele verbale ale ședințelor comitetului pe toată perioada de existență a acestuia, arată că Vișoianu căutase să se distanțeze de controversele interne și să nu părtinească una sau alta din părți. Atitudinea lui Vișoianu este descrisă astfel de George Răuț: În privința lărgirii Comitetului, Vișoianu este destul de evaziv. Fără a fi formal împotrivă, se pare că preferă Comitetul actual, pe care îl consideră, de altfel, foarte mediocru
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
încep a pierde încrederea în justiție. Astfel că justiția [î]și pierde prestigiul și autoritatea ce ea trebuie să aibă. Deputatul Naumovici a spus în această privință că locuitorii presupun că judecătorii sânt uniți cu uzurarii, pe care i-ar părtini fiindcă ar fi mituiți. O consecuență e că și simțul dreptului și conștiința dreptului se corup în asemenea împrejurări; locuitorii, spre a scăpa de urmăririle uzurarilor, nu se sfiesc a depune jurăminte false, a face acte de înstrăinare simulate. Apoi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
așa că el a ridicat cea mai mare parte a banilor care lipseau, grație rolului său de Podestà, prin amendarea a noua locuitori din Pistoia în total de 54 de lire pentru a fi plătiți direct în contul Pitti de la bancă Părtini. Nici până în martie 1447, la cinci luni după plecarea lui Pitti, conturile nu erau încă reglementate 93. Resentimentele dintre Pitti și Panciatichi este posibil să fi persistat: știm că mai tarziu Gualtieri a sustinut mișcarea anti-Medici în Florența în 1466
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
păcătoasa lipsită de cenzură morală. El ar fi întruchiparea tiraniei masculine, amalgam de prejudecăți, egoism și abuz de forță. S-ar putea să fie o influență din Ibsen. Și psihologic, și etic, piesa e alături de adevăr, incriminând persoana lezată și părtinind vinovata, care recurge la eternul șantaj al vărsării de lacrimi. Pentru triumful total al spiritului de melodramă, imorala pocăită, suferindă de inimă, se sfârșește înainte ca Iorgu și Maria să ajungă la căpătâiul ei. Un pigment ironic aduc scenele, șarjate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
primul rând prin atitudinile pe care el le adoptă față de interlocutor.[...]. Renunțarea la atitudinile hiperautoritariste și la statutul de privilegiat favorizează dezvoltarea calităților de bun mediator, care din punct de vedere comportamental înseamnă: să nu facem reproșuri inutile; să nu părtinim pe cineva pentru a favoriza pe altcineva; să nu judecăm, ci să tratăm orice situație cu detașare, ca pe un dat ce necesită o rezolvare amiabilă; să acordăm sprijin pentru găsirea de soluții când constatăm că elevul se află în
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
fi schimbate de nu se mai știe cîte ori, de la o sesiune parlamentară la alta, în schimb legile care îi apără pe foștii securiști au rămas bătute în cuie, cu prescrieri cu tot. Aceste legi și altele, de aceeași natură, părtinind "foști" de tot soiul sînt răspunzătoare pentru dispariția criteriului moral și din politică și din exigențele alegătorilor.
Disidenții au supărat Securitatea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15010_a_16335]
-
-și cârmească drumul pe lângă ele. Izbânzile lui Nastratin se hrănesc din ambiția oamenilor de-a schimba lucrurile care nu pot fi schimbate, pierzând, astfel, și savoarea victoriilor mărunte. Un judecător își dorește atât de mult o pungă cu bani, încât părtinește un proces pentru un pietroi pe care Nastratin, pârâtul, îl ascundea în sân. Însă, spre paguba aceluia, logica poate fi de mai multe feluri și o prea mare siguranță de sine te-aruncă în ridicol. De aici vin, de fapt
Haide… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6063_a_7388]
-
ca un simplu exercițiu ludic sau doar ca un imens spectacol suficient sieși, compozițiile Georgetei Năpăruș sînt, de fapt, comentarii ample asupra creației, asupra energiilor generatoare și a imperativului reactualizării. Asemenea Creatorului însuși, care nu alege, nu explică și nu părtinește, Georgeta Năpăruș privește totul cu aceeași uimire și cu o egală iubire. Fie că este vorba despre diseminări de forme pe un cîmp unic, fie despre ordonări severe pe registre diferențiate, ochiul artistei operează în același plan și refuză orice
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
să nu pui înaintea unui orb nimic care să-l poată face să cadă, ci să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul. 15. Să nu faceți nedreptate la judecată: să nu cauți la fața săracului, și să nu părtinești pe nimeni din cei mari. Ci să judeci pe aproapele tău după dreptate. 16. Să nu umbli cu bîrfeli în poporul tău. Să nu te ridici împotriva vieții aproapelui tău. Eu sunt Domnul. 17. Să nu urăști pe fratele tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
soarele cel senin, Când eu, din a mea umbră, eu sânt cel domnitor: De azi rump lanțul veșted ce leagă de popor. (uitîndu-se pe fereastră) Popor... urăsc poporul! Popor, eu te urăsc! Iată acei ce tronu-mi îl țin și-l părtinesc. Acum, din umbra-mi neagră în ura mea pierdut Eu voi domni pe lume ca îngerul căzut. Sunați, trâmbiți de moarte, loviți arme cu foc O, taur al Moldovei, eu te zdrobesc în loc. {EminescuOpVIII 182} [SCENĂ] [ȘTEFAN] Știi tu oare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cea întîi (în genere partida naturaliștilor matematici), atunci trebuie să admită două lucruri ca nelucrurile eterne și infinite existente pentru sine (timp și spațiu) cari sânt (fără ca ceva real să fie) numai pentru a cuprinde ele toate cele reale. De părtinesc a doua teorie (de care se țin cîtiva naturaliști metafizici), acceptând timp și spațiu ca relațiuni ale fenomenelor (lîngă sau dupăolaltă) abstrase din experiență, atunci sânt siliți să conteste valabilitatea învățăturilor apriorice ale matematicei în privirea obiectelor reale (de es
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu te unești cu cel rău, ca să faci o mărturisire mincinoasă pentru el. 2. Să nu te iei după mulțime ca să faci rău; și la judecată să nu mărturisești trecînd de partea celor mulți, ca să abați dreptatea. 3. Să nu părtinești pe sărac la judecată. 4. Dacă întîlnești boul vrăjmașului tău sau măgarul lui rătăcit, să i-l aduci acasă. 5. Dacă vezi măgarul vrăjmașului tău căzut sub povara lui, să nu treci pe lîngă el, ci să-i ajuți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
să faceți pe apărătorii lui Dumnezeu? 9. Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreți să-L înșelați cum înșelați pe un om? 10. Nu, nu, ci El vă va osîndi dacă în ascuns nu lucrați decît părtinindu-L pe El. 11. Nu vă înfricoșează măreția Lui? Și nu cade groaza Lui peste voi? 12. Părerile voastre sunt păreri de cenușă, întăriturile voastre sunt întărituri de lut. 13. Tăceți, lăsați-mă, vreau să vorbesc. Întîmplă-mi-se ce mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
a ajuns să fie considerat doar ceea ce este operațional, situat la interfața calculatorului. În cadrul raportului filosofic artificial-natural, se remarcă, în diacronie, cu precădere două atitudini: una care protejează prevalența naturalului, ca amprentă a esenței sau a adevărului, iar alta care părtinește artificialul, ca glorificare a activității umane. Dacă filosofia în descendență tradițională atribuie naturalului un statut de necontestat, în timp ce artificialul este depreciat ca aparență a unei imitări a naturii „adevărate”, filosofia virtualității tehnologice desfide orice privilegiere. De pildă, acest recent tip
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
foarte prost". O radiografie exactă și pilduitoare a responsabilităților funcționarului ne propune fostul profesor de la Heidelberg: "Potrivit menirii sale propriu-zise, adevăratul funcționar - și acest lucru e decisiv în judecarea vechiului nostru regim - nu trebuie să facă politică, ci să "administreze", nepărtinind pe nimeni. Lucru valabil, cel puțin oficial, și pentru așa-numiții funcționari "politici" din administrație, atîta timp cît nu intră în joc "rațiuni de stat", adică interese vitale ale orînduirii respective. Funcționarul politic trebuie să-și îndeplinească funcțiile sine ira
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ziarele) au menirea de a forma limba, și foile "se-mpart la noi, zice el, în sisteme de conservativi, de radicali și de cumpenitori sau de juste milieu" - și declară, ca și C. Negruzzi cu trei ani înainte 3, că "părtinește acestei din urmă sisteme". Asachi face, tot aici, și propuneri detailate: e de părere să se reînvie cuvinte din cărțile bisericești, din manuscrise, și să se ia cuvinte din limba populară. Așadar, parcă ne-ar vorbi Russo; nu lipsește nici
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
separat, fiecare cu un sens propriu, legat, desigur, de aspectul formal al celei de-a doua timporizări; însă ele au, de fapt, o "existență" unitară, fiind părțile de nedespărțit ale acestei "forme" judicative, care chiar pe ele, înainte de toate, le părtinește, ordonează și autorizează. Această "formă" este, cum bine știm, ideologia. Raportat la reducția judicativă consumată până aici, ideologia apare ca o unitate dată; ceea ce înseamnă că elementele sale cele trei acte nu s-au adunat, sub o anumită regulă, pentru
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
el are în conținutul său aceleași reguli pe care le are și judicativul constitutiv, însă acestea nu constituie ca atare "subiectul", nu-i conferă acestuia sensurile în virtutea cărora el este un subiect complet constituit în sens judicativ nu este deja părtinit funcțional, ordonat după poziția predicatului, autorizat ca subiect propriu-zis -, ci mai degrabă îl așează pe acesta într-un context semantic larg, în care sunt, în simplă posibilitate, și sensurile esențiale ale subiectului: cel de substrat (sensul logic) și cel de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adică sunt ele însele "obiect" de părtinire, ordonare și autorizare, cum a fost arătat într-un subcapitol anterior dintre toate trei poate fi autorizată una care să reprezinte pragmaticul ca atare; desigur, fiind vorba despre așa ceva, doar autorizarea poate fi părtinită, ordonată, "autorizată". Într-un fel, autorizarea este act atotcuprinzător pentru elementele pragmaticului; dar, după cum am văzut mai devreme, întrucât acesta reglează și ontologicul și logicul, autorizarea cuprinde și elementele acestora. Argumentul bazat de ideea sferei de cuprindere a diferitelor elemente
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca act de timporizare, de în-ființare (constituire) a autorizării înseși. Admițând ceea ce s-a stabilit mai devreme, relativ la în-ființare și la operația de instituire, în genere, a unei ființări, anume faptul că aceasta, prin timporizare, se arată deja ca fiind părtinită, ordonată și autorizată aceste "calități" fiindu-i necesare pentru propriul său fapt de a fi -, autorizarea însăși trebuie să fie astfel, dacă este timporizată (și trebuie să fie). Luată astfel, autorizarea autorizării, ca timp, este părtinire: împărțire și favorizare a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]