15 matches
-
într-un stejar bătrân. Urmele stejarului tot se mai cunosc și astăzi, în hotarul pădurii, moșierului Iorgu Constandache. Pe vremea aceea moșiile se măsurau în lungiș i se puneau hotare, iar în curmeziș se întindea până unde ajungea o vită păscătoare în șase luni de zile, așa că răzășia lui Avram Huiban, către asfințit era până la zarea Zeletinului de azi, și către răsărit, venea până în zarea Tutovei. Avram Huiban s-a așezat în Poiana- Dealului, unde-i azi biserica Sf. Neculai-nou. Aici
Avram Huiban [Corola-other/Imaginative/83509_a_84834]
-
au făcut din timp studii în această direcție, pe variate paliere, întru eliminarea oricărui risc, fie că Nessie degustă creveți, răcușori, crabi, scufundători răzleți, intruși deprinși a nu mai ieși la suprafață, fie că se va dovedi o intratabilă vegetariană, păscătoare de alge. în oricare din cazuri i se vor servi felurile preferate, în cantități dietetic măsurate, la ore fixe, creșterea primejdioasă în greutate, din inactivitate, va fi evitată prin exerciții cu mingea. Iar dacă obișnuiește să doarmă șase luni pe
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
șes și cei din zona de munte. Deosebirea constă în faptul că primii, țăranii de la șes, primesc de regulă de la boier sau mănăstire, de la domn-stat, dacă e vorba de târguri sau braniști domnești, pământ în câmp, de arătură, fânețe și păscătoare, fără să fie nevoie de un efort suplimentar pentru amenajări funciare (curățitură, drenări, despăduriri etc), în timp ce țăranii din zona de munte sunt cei care, prin munca lor, cu sapa, hârlețul, cazmaua și focul au obținut suprafețele de teren de care
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Frasin din 1913 sau în arhiva Prefecturii județului Câmpulung la anul 1939 <footnote Nicolae Grămadă, op. cit., vol. II, p. 500 footnote>. Se observă, în mai multe cazuri, cum numele celui care a avut în posesie o poiană, un deal de păscătoare, de fânaț, o țarină, un imaș pe marginea unui pârâu, se transformă în toponim. Creșterea numărului de locuitori, prin sporul natural, dar și prin adăugarea unor etnii diferite, ucrainieni, ruteni, huțuli, evrei, germani, a dus la sporirea suprafețelor arabile, a
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
un imaș pe marginea unui pârâu, se transformă în toponim. Creșterea numărului de locuitori, prin sporul natural, dar și prin adăugarea unor etnii diferite, ucrainieni, ruteni, huțuli, evrei, germani, a dus la sporirea suprafețelor arabile, a țarinilor, a imașurilor, a păscătorilor și fânațelor. Fiecare familie avea dreptul să defrișeze atâta pădure cât era necesar pentru a obține suprafețele de teren capabile s-o hrănească. Ofensiva asupra pădurii a durat câteva sute de ani, până când stăpânirea habsburgică a interzis defrișarea pădurii. Toate
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
din satul medieval Vama <footnote Obiectele din muzeul etnografic din Vama, din sediul Căminului Cultural, în special unelte și vase, vorbesc îndeajuns despre „o civilizație a lemnului”. footnote>. Toponimia satului Vama confirmă creșterea animalelor, păstrând denumiri de locuri, de felul: Păscătoarea Cailor, Arșițele Iepei, Dealul Porcului, Pârâul Cobilelor, Șesul Runcu Porcului, Fânațele le Fântânele, Fânațele lui Toader Bosancu, ale lui Nicolae Ciocan etc.<footnote Nicolae Grămadă, op. cit., p. 500. footnote>. După cum ne arată toponimia, între animalele crescute de vămeni, porcul ocupa
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
însemna sudul (Iorgu Iordan). Când răzeșii își vând părțile de moșie între ei sau unor boieri, care încalc dreptul de, protimisis, se spune din hotarul Filipeni, de exemplu, cât mi se va alege (partea) când e vorba de pădure, imaș, păscătoare, iaz și moară, dar când vorbește de vie, prisacă, săpături, livadă - obținute prin muncă proprie aflate în posesie, le precizează, fără să numească locul unde se află în cadrul hotarului. Mare parte dintre toponimele folosite în interiorul hotarului (moșiei boierești sau răzășești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
aduna toți în satul Lunca. Urmează locul numit în Pădure, apoi Zarea Statului. După vii, Fundu Sârbului (mulți sârbi și bulgari au alcătuit sate în Moldova, aici trebuie să fi fost un sârb rătăcit!). Poienile Brânzei (loc de stână și păscătoare pentru oi), altă Zare a Statului, Gura Luncii (cum intri în Fruntești, venind de la Oncești) și Dealul Puiului (exprimă un raport de proprietate; unul Puiu avea acolo loc de păscătoare, pădure, loc de arătură, de stână etc.). Pe partea dreaptă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fost un sârb rătăcit!). Poienile Brânzei (loc de stână și păscătoare pentru oi), altă Zare a Statului, Gura Luncii (cum intri în Fruntești, venind de la Oncești) și Dealul Puiului (exprimă un raport de proprietate; unul Puiu avea acolo loc de păscătoare, pădure, loc de arătură, de stână etc.). Pe partea dreaptă a pârâului Dunavăț și Pârâului Roșu, de la hotarul cu Slobozia - Filipeni, din nord spre sud se întâlnesc următoarele denumiri: Fundu Bârnii (pământurile frunteștenilor se întindeau și peste zona Bârnii, spre
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de teren, dând naștere la viroage, teren accidentat, impropriu culturilor agricole) și Arcerea care desemnează un loc cu poiene, viroage, un imaș. S-ar putea ca denumirea să poarte în sine un cuvânt turcesc. Ceair (în Oțelești - cier), loc de păscătoare pentru cai. Caii nu pășteau împreună cu vitele, cu oile niciodată, aveau locuri separate care puteau fi îngrădite. Surprinde în toponimia satului Fruntești, ținând seama de așezarea geografică, în centrul Moldovei, în Colinele Tutovei, numele de Ciumârnea (Ciumârna, după cum îi spune
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
planteze pomi și vie și, atunci când și-au construit „casele”, au defrișat locul și au folosit lemnul. Unii locuitori au ocupat și îngrădit mai mult loc, fără să fie impus la zile de clacă suplimentare. Pentru vite primeau locă de păscătoare și locă de cosire, iar pentru arătură, primea de la proprietar atât pământ cât putea lucra, de pe care plătea zeciuiala. Documentele de cancelarie, dar și cele particulare, de moștenire, de vânzare, abundă în mărturii despre robii țigani care puteau fi dăruiți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
arătură, cât și cu loc de pășunat și cosit. Legea rurală din 1864 a avut în vedere ca satele să aib și izlaz, loc de păscut vitele. Locuitorii din Lunca (o parte dintre ei!) au fost împroprietăriți cu 20 hectare păscătoare, folosită în devălmășie. Cele 20 ha păscătoare, situate în partea de apus a satului, ar fi trebuit să fie date comunei dar, dintr-un tabel întocmit în 1929, aflăm pe urmașii celor care au fost împroprietăriți cu loc de pășunat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și cosit. Legea rurală din 1864 a avut în vedere ca satele să aib și izlaz, loc de păscut vitele. Locuitorii din Lunca (o parte dintre ei!) au fost împroprietăriți cu 20 hectare păscătoare, folosită în devălmășie. Cele 20 ha păscătoare, situate în partea de apus a satului, ar fi trebuit să fie date comunei dar, dintr-un tabel întocmit în 1929, aflăm pe urmașii celor care au fost împroprietăriți cu loc de pășunat în 1864: însă trebuie avut în vedere
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Lunca, de la locul numit „La Imaș”, erau cu totul insuficiente. Pământul primit în proprietate, insuficient și slab calitativ nu ajungea nici pentru hrana oamenilor, nicidecum pentru animale. Ca proprietari, țăranii nu mai erau înzestrați de boierii proprietari cu fânețe și păscătoare; ar fi vrut să țină mai multe vite, dar nu aveau cu ce le hrăni. După răscoala din 1907, în conformitate cu prevederile Legii învoielii agricole și cu sprijinul financiar al Casei Rurale, proprietarii de moșii au fost 154 obligați să vândă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
suprafața de 0,35 ha pentru sport și tir, și 0,25 ha pentru postul de jandarmi.63 3.3 Izlazurile comunale în 1921 Satele de foști clăcași din comuna Filipeni nu au primit suficient loc pentru văratul vitelor (izlaz, păscătoare) după reforma agrară din 1864 și nici după alte împărțiri de pământ care au urmat reformei lui Cuza. Izlazul comunal constituit în 1909 (vezi supra) de 70 ha (50 ha pentru satul Lunca, 20 ha pentru Slobozia și Valea Boțului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]