267 matches
-
fumate" de mult, cel puțin în varianta clasică, de manual, aplicată de Dorin Spineanu aici. Prozaismul și blazarea, duritatea și scârba sănătoasă de mizeriile acestei lumi și de condiția de scriitor, înțelegem că totuna cu cea de curvă, sunt substanța păstoasă a primelor două proze, din care una e un fel de parabolă a creației, gen "daimonul lui Dorin Spineanu către sine", și din care vă cităm un fragment de dialog, semnificativ pentru restul: " -Tu ești îngerul? L-am întrebat și
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
cu agramatismele lor. Soluția la această din urmă problemă îl reprezintă un boicot al presei. Ar trebui ca ziarele și posturile de televiziune să nu mai facă nici o referință la isprăvile lor. Cu alte cuvinte, să-i retrimită în anonimatul păstos din care au ieșit, scoși cu forcepsul ordinului de partid. Evident că dintr-o dată aerul vieții publice românești ar fi mai respirabil și lumea ar avea ocazia să vadă și alte chipuri decât cele prematur buhăite de îmbuibarea galopantă ale
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
peștele de la cap se-mpute. Când ești obișnuit cu trucarea până și a semințelor de bostan și cu domnia minciunii în biserică, primul lucru care dispare e încrederea în propriile forțe. Cum pământul ferm a fost înlocuit de-un covor păstos de escremente morale, e o adevărată prostie să te aventurezi altfel decât cu ochii închiși și cu mâinile la nas. Dar mafioții ajunși la putere au nevoie vitală de-un astfel de mediu, singurul în care calitățile lor binecunoscute - lăcomia
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
au șăpci roșii, alții albe, pantaloni negri în cizme, sabia le atârnă de cingătoarea prinsă de gât, peste tunica de kaki verziu, lucios; merg mândru, zvârlind din cale pe oricine" etc. etc. Observația martorului e pătrunzătoare, paleta pictorului pune culori păstoase, prozatorul are sagacitate în trăsăturile experte de portrete derulate într-o rapidă succesiune. Nu-i scapă prozatorului suferințele, mizeria, moravurile, amprenta deprimantă a rusificării. La Chișinău, în 1905, "totul e ca la Petersburg și Moscova"(p. 126). Tribunalul, palatul guvernului
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
Suntem, În același timp, În noiembrie 1957, când pe câmpiile din lunca Siretului se și pornise crivățul, Într-o iarnă timpurie. Suntem și În 1964, de data asta eu Împreună cu celelalte personaje ale Cărții șoaptelor, apucând cu degetele din coliva păstoasă. Și suntem În noiembrie 2005, când vremurile par să se fi schimbat, doar pentru că povara de a fi hăituit și de a vorbi În șoaptă se transformase În povara de a fi liber și de a nu ști ce să
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
Suntem, În același timp, În noiembrie 1957, când pe câmpiile din lunca Siretului se și pornise crivățul, Într-o iarnă timpurie. Suntem și În 1964, de data asta eu Împreună cu celelalte personaje ale Cărții șoaptelor, apucând cu degetele din coliva păstoasă. Și suntem În noiembrie 2005, când vremurile par să se fi schimbat, doar pentru că povara de a fi hăituit și de a vorbi În șoaptă se transformase În povara de a fi liber și de a nu ști ce să
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
ațoasa: “(...) diferența o face aici felul în care obiectul acestor afecte e potentat, respectiv obnubilat de percepția, discursul și faptele admiratorului sau. Iubita, femeia e mântuita de accesoriu, de penumbre incomode, de tusele banalității sterile. Idolatrizata, ea devine stridenta, rebarbativ păstoasa, vampirica. Nu m-aș fi oprit asupra acestui pasaj dacă editorialistul, de altfel unul dintre cei mai puțin prețioși vorbitori și scriitori de limbă română, nu ar fi ținut să ne convingă că avem de-a face cu o mostră
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
bine. Dar Doamne-sfinte-care-esti-in-ceruri-sau-nu, ce vrea să zică cu obiectul (femeia) e potentat sau obnubilat? Iubirea SAU idolatria își potențează obiectul? Iubirea sau idolatria își obnubilează obiectul? Respectiv, care face ce? Și cum e obiectul - potentat sau obnubilat - de ajunge rebarbativ păstos? Că de fapt aici aș vrea să ajung. Sper că obiectul are și șansa unui ‘între’, că altfel, săracă... mântuita de tusele banalității sterile (NU FECUNDE!) sau urâtă și moale (nu frumoasă și tare că... spre exemplu... un falus roz
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
și e gol doar scrisul. Gata, m-am confuzat. Stilul asta este de fapt foarte răspândit printre scriitorii și criticii români. Este de-a dreptul penibil. De exemplu, niciun adjectiv nu trebuie să se găsească în singurătate, fără adverb: “rebarbativ păstoasa”! Ha haa! Și de preferat e să combini un neologism cu un cuvant neaoș, ca să-ți arăți extinderea lexicala și să creezi un contrast, fără de care totul ar fi prea fad, nu-i așa? Haaaaaa! Rebarbativ păstos! A se citi
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
fără adverb: “rebarbativ păstoasa”! Ha haa! Și de preferat e să combini un neologism cu un cuvant neaoș, ca să-ți arăți extinderea lexicala și să creezi un contrast, fără de care totul ar fi prea fad, nu-i așa? Haaaaaa! Rebarbativ păstos! A se citi “Despre Scris” de Stephen King - sau câteva cărți de Hemingway. Mie îmi place stiul simplu și clar. Hah, îmi aduc aminte de articolul cu pricina, mi-am spus “Ce ironie simpatică!” atunci când am citit că domnul Stânga
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
nu cred, nu pot să cred că dl. pleșu a spus-o serios! ironia domniei sale este uneori atât de fină încât e greu de perceput! oricum, “stânga” pare a fi un nume ridicol predestinat (sic!)! Cum poate fi o femeie păstoasa? :)) Există și femei spumante? Sau poate abrazive? Acest “haiku” elastic și carnavalesc al domnului scriitor m-a complexat teribil.
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
cu semnalele necruțătoare ale traiului curent: "De la gară am mers pe niște străzi ciudate, parcă din vremea fanarioților (Iordache Golescu, Turda), la Floreasca. Lacul scînteia ca fierul înroșit, copacii gravi, apoi după căderea soarelui, peste tot un albastru zgrunțuros și păstos în care ciorile pătrundeau greu. În fond, pe Jianu, autobuze galbene mari ieșeau și intrau în frunzișuri, sub antenele tremurătoare ale reflectoarelor de la Băneasa". De cele mai multe ori avem a face cu un amestec specific de notificări de lecturi, impresii fugare
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
delicioasă, nu spun că nu, dar ce m-a convins definitiv să revin periodic este supa cremă de ardei. Habar n-aveam că există așa ceva, am gustat și-am preparat zeci de rețete de supe care mai de care mai păstoase și mai ciudate, dar niciodată nu mi-a trecut prin cap c-aș putea face cremă de ardei. Ei bine, ea a fost deja inventată și e excelentă. Foarte aromată, ușoară, moale, merge foarte bine și rece, neapărat cu o
Crema de ardei La Cena [Corola-blog/BlogPost/99759_a_101051]
-
nu atât filonul tradiționalist și coordonata simbolistă pe care s-a insistat în aproape toate comentariile. Imaginile dure, halucinante, ușor terifiante, destructurarea, apelul la o mitologie a locului nu se leagă de crochiurile subțiri ale simboliștilor, ci de pânza grea, păstoasă a expresioniștilor. Imaginea turmelor de porci înnegriți în noroiul bălților răscolește fantezia poetului, legând-o de viziunea începutului de lume, de haos: „Trec porcii, cei cu suflet de baltă, spre noroi,/ trec porci urâți, să doarmă stupid într-o băltoacă
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
bune, iar el horcăia, strangulat de cămașa din bumbac gros, saliva i se scurgea pe bărbie, Își mușcase limba, care i se umflase, aerul puturos, plin de duhurile animalelor stârpite la abator, părea de smoală În pieptul lui, greu și păstos. Singurul lucru care i-a trecut prin minte a fost gândul la curajul de care fusese În stare, transatlantic irațional care Îi umbla prin vene În pas de defilare - și o mândrie imbecilă. Dar cine poate spune ce gând ți
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
alterat durabil lobul rușinii. Sigur, tehnica nu e infailibilă. Nu voi uita emoția ce m-a cuprins făcând coada la casă în spatele unei ponosite care citea Sartre având în coș doar o conservă de corned beef, oroarea aia grasă și păstoasă ce aduce cu mâncarea pentru câini. Mi-o și închipuiam lăpăind singură corned beef direct din cutie, într-o mansardă nemobilată, șezând turcește pe podea, fără căutare, dar senzual, cu Sartre în poală. Privirea pe care i-am aruncat-o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
lipsa salivației și problemele de circulație. Într-un mediu mai puțin ostil se ajungea în faza respectivă în trei zile, în funcție de constituția omului, dar în Sahara simptomele acestea apăreau în douăsprezece ore de căldură infernală. Îngropată în nisip, avea gura păstoasă și se simțea năclăită toată, dar nu-și putea da seama câtă apă pierduse corpul ei. Preț de o clipă a avut un atac de panică. I s-a părut că pielea i se lipea de oase și se crăpa
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
indice superlativul stării de beție fie printr-un prototip al durității (criță "oțel"), fie - mai des - printr-o imagine a distrugerii, a anihilării, descompunerii - prin metafore ale strivirii (turtă), ale mărunțirii (arșice, praf, pulbere), ale reducerii la o stare amorfă, păstoasă (borhot, clei, cocă - "îmi picase un fraier, era matol cocă", Dobrescu 1938). Aproape toate cele de mai sus circulă în argoul actual, în care cele mai frecvente par a fi mangă și muci ("Beat mangă, Ilie Petre, de 31 de
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
neîntrupării a părăsit-o, nesățios de paradox și de schizofrenie impersonală - iată boala semantică a unei idolatrii care nu se poate mani festa decât descompunându-și delirul în logica unei întâl niri erotice cu fantasma mută, fotosintetic visate în inteligența păstoasă a proteinelor și a lanțurilor de aminoacizi dezgus tători: cuvintele și-au mărturisit în sfârșit epuizarea poetică. * În poemul Prințesa Sabbath, al lui Heine, vestita prințesă are drept logodnic un prinț, „prințul Israel“, pe care o vrăjitoare l-a transformat
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
din imaginație, cum e și firesc, se particularizează în pitorescul figurației umane și se întregește în mod necesar cu acesta. Petru Dumitriu desenează pânze vaste, pune rame uriașe, pe care le împarte apoi în sectoare de istorie și umanitate, colorate păstos, până la strident și senzațional. Parcă ar picta episoade din viața socială și politică din secolele XIX și XX după modelul Columnei lui Traian. Mult prea aluvionar, cumulativ de dragul monumentalului, Petru Dumitriu e un prozator de modă veche, nu cu mult
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
utilizate consecvent, portretele atent conturate și insistența autorului asupra unor "amănunte" sunt subsumate unui proiect narativ pe cât de complex, pe atât de bine urmărit și împlinit. Amantul Colivăresei este cronica unei lumi cleioase, clisoase, în care viața cu "pulsația ei păstoasă și hurducăită" se încăpățânează să subziste. Rețeta pare să fie, până la un punct, aceea a romanului picaresc, cu trecerea unui erou printr-o serie de întâmplări spectaculoase și medii diverse, cu reîncărcarea și reluarea, de la zero, a traseului. Din copilărie
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
Era un vis care-i umplea memoria și-i amintea alte vise pe care le avusese În adolescență: Întinderi nesfârșite de păduri Încărcate cu roșul petrașcian, albul grigorescian, cracliurile din portretele de copii ale lui Tonitza, verdele lui Iser, Întunericul păstos al lui Schwaitzer-Cumpăna... Vedea norul de praf stârnit de mașina rablagită și cerul albastru, nemișcat În imensa lui puritate. Luna plină se vede noaptea pe cer ca o tobă de tinichea galbenă și e cel mai adevărat tovarăș de liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
alb, lipit pe partea din interior a sticlei. Spunea: Se întâmplă ceva rău. Am ieșit. S-ar putea să întârzii o vreme. C xx 14 Domnul Nimeni Am deschis ochii. Ceva nu era în ordine. Am icnit sub greutatea norilor păstoși și-a emoțiilor exotice, tăioase ca sticla, care-și fac apariția în primele faze ale febrei. Bolnav. Doamne, nu puteam să mă îmbolnăvesc azi. M-am întins după mobil. 11.33. Întâlnirea de la Infirmeria de Țară era în mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
buze într-un ghemotoc poros, câteva găsindu-și drumul spre dinții și limba mea, gâdilându-mă. Am deschis ochii, m-am scobit între dinți și le-am scuipat una câte una, am răsucit-o pe ultima într-o mingiuță ușor păstoasă și-am aruncat-o cât colo. M-am uitat o vreme în pahar. Fâșiuțele de hârtie stăteau încâlcite, fiecare cu cuvântul APĂ expus sau semiexpus sau de-a dreptul invizibil. Mi-am amintit vag ceva despre o sticluță cu pudră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acolo. Adică, nu cred că simt ceva față de fata aia. Nici măcar nu... Am ridicat palmele într-un gest de nedumerire Suflul subacvatic a ceva uriaș și rapid trage brusc pagina în jos, răsucind-o și învârtejind-o într-un ghemotoc păstos de fragmente care se rotesc, prinse și purtate în urma întunecatei, puternicei umbre, înainte să-și piardă avântul și să se destrame. În vreme ce apa se liniștește, rămășițele paginii își încep lenta și ultima coborâre spiralată spre adâncul întunecat. Am clipit, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]