1,786 matches
-
să le iau față cu ceva la care nici nu se așteaptă. În plus, am vrut să-mi dovedesc mie că pot să merg îmbrăcat elegant pe două roți. Știam că se poate, dar aveam încă o reticența: dacă se pătează / se rup pantalonii, daca alunecă pantofii, dacă o să-mi fie prea cald, daca.... dacă... dacă... Așa că am lăsat dubiile și cheile de la mașina acasă și am pornit la drum. Cele mai multe priviri admirative le-am stârnit în Herăstrău, care era destul de
Fiţă ecologistă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82739_a_84064]
-
cu subtitlul O microtipologie a cafenelelor pariziene - păcălitor, pentru că te gîndești mai degrabă la un studiu monografic, e iremediabil invadată de licoarea din titlu: scrisul are culoarea maro închis a cafelei tari, iar paginile, de un crem pal, mimează hîrtia pătată de magic-banala băutură. Mai mult decît un jurnal de cafea, un jurnal-album: textul e însoțit de schițe ale autoarei, simultane cu nașterea însemnărilor, și de fotografii ale cafenelelor pariziene, toate trecute în ton sepia, sugerînd nu vechiul, ci aceeași cafea
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
nume, la care se adăogase porecla Măgureanu după o moșioară de danie domnească, fugind de undeva, de prin părțile turcești, ca să scape de ispășirea unui îndoit omor, se aciuase în Valahia și ajunsese armaș mare. O tristă faimă supraviețuise omului pătat de sînge ce nu fusese văzut rîzînd niciodată. La veneticul acesta necunoscut, despre care se zvonea că nu își destăinuia obîrșia că ar fi fost prea joasă, se întrevedeau tocmai dinpotrivă, trupește și sufletește semnele unei înalte stirpe în cădere
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
un mare inconvenient. Și anume, cu somația de a ne defini nu doar în funcție de interesele imediate, ci și în funcție de interesele de perspectivă. Din câte-mi dau seama, destule țări au căzut acest examen. Și încă mai multe personalități s-au pătat iremediabil. Singura mișcare abilă a României din ultimii doi ani - semnarea tratatului privindu-i pe soldații americani aflați în eventuale acțiuni militare pe teritoriul țării noastre -, o mișcare cu atât mai reușită cu cât n-aveam de ales, ne-a
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
cocoșat. Fusese odinioară o fată frumoasă, susținea legenda, apoi, atinsă de un blestem, decăzuse într-un monstru murdar și urît mirositor, cu malformații congenitale. Era un moșneag lățos, aspru, nebărbierit, cu sprîncene groase, ce-i acopereau pleoapele, îmbrăcat în zdrențe, pătate cu uleiuri și vopsele, se mișca greoi prin hrubă, tușea și scuipa o flegmă galbenă. Își dăruia energia unor experimente, umbla după un panaceu, o pudră cu efecte afrodisiace, în jur zăceau tratate de alchimie, alambicuri, retorte, balonașe, săruri, esențe
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
parizian; ești tentat să răspunzi: pentru valoarea operelor lor! Dar în procesul lui contra Europei, Sartre a spus bine ceea ce reprezintă valorile: "scumpele noastre valori își pierd aripile, privindu-le de-aproape, nu vei găsi una care să nu fie pătată de sânge"; valorile pătate nu mai sunt valori; spiritul procesului este reducția totală la morală, este nihilismul absolut față de tot ceea ce este muncă, artă, operă. Chiar înainte ca intrușii să vină să-l aresteze, K. zărește un cuplu vârstnic care
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
criticului, într-o dispută vehementă cu acesta din urmă. Este invitat să părăsească party-ul și, evident, nutrește cumplite gînduri de răzbunare. Dar, în aceeași noapte, criticul dispare fără urmă; i se descoperă doar autoturismul de lux, marca "Jaguar", și puloverul pătat de sînge. Bănuit de crimă este, inevitabil, Hans Lach. Supus unui interogatoriu îndelungat, acesta își recunoaște vina. La scurtă vreme după aceea însă, soția criticului este cea care își revendică uciderea tovarășului ei de viață. Cînd încurcăturile ajung la apogeu
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
școlăriță. Avea pielea netedă și întinsă, de aceeași culoare și de aceeași densitate solară ca petrolul brut, iar pletele-i erau coamă de mînză și ochii imenși mai limpezi ca lumina. Senatorul îi urmări firul privirii și dădu de trandafirul pătat de salpetru. - E un trandafir, zise. - Da - spuse ea cu o părere de descumpănire -, am văzut trandafir la Riohacha. Senatorul se așeză pe un pat de campanie, vorbind de trandafiri, în timp ce-și descheia cămașa. Pe coaste, unde bănuia
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
pui mâna pe zidul unei case, ca să-i simți vibrația. Natura urmează ritmul tobelor, care bat întreaga noapte. Dacă cineva adoarme, legănat de aceste bătăi, el se trezește brusc atunci când bătăile se îndepărtează, abandonându-l. În zori, pielea tobelor se pătează de sânge: mâinile rănite sângerează de atâta bătut. Și sunt mâini aspre, de țărani. (Fragmente din volumul în pregătire la Editura ALLFA)
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
de zinc;/ brumată cu sînge dimineața/ Floarea Nopții murea” (Grădina Enigmă). Romantic prin fibra sa de trubadur à la page (un soi de Minulescu trecut prin avangardă), Tonegaru apucă pe calea unui romantism exasperat, tensionat de suferință. Simbolul selenar apare pătat de coșmar, deznădejde, demență, încărcat de toxicitate: „Moartea e un somn lung, un vis nesfîrșit,/ despotică dinspre Lună solia îi vine tăcut;/ - Oh, desnădejdea mea se arunca nebună ca o lance/ în Luna rotundă și înverzită ca fața unui scut
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
a surprinde o asemenea uimitoare transformare a obiectelor e nevoie de un instrument optic special, altul decît ochiul uman obișnuit. Vederea tinde a deveni viziune, așternînd asupra realului culorile subiectivității indomptabile: „ochii tăi verzi tu vezi totul în verde/ ai pătat absolut totul cu verde/ pămîntul și frunzele/ soarele noaptea și invizibilul” (o corabie de nuiele). O astfel de capacitate vizionară este ubicuă sau microscopică sau radical transformatoare: „unul/ pretindea că vede peste tot/ și are o mulțime de ochi implantați
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
o limbă imposibilă, numai la imperfect, dar eu nu-l corectam niciodată, simțeam că asta era vâna lui și chiar mi-aș fi dorit să învăț și eu araba sau armeneasca. Nădușea îngrozitor, era foarte solid și avea un șervet pătat cu cafea. Din când în când, atunci când pleca de la prăvălie, îi țineam eu locul. Țin minte că, o dată, chiar am șterpelit o halviță și apoi am avut remușcări. Când a murit, am suferit îngrozitor. Era un om inteligent, foarte umblat
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
șampanie cu care un chelner cu mers tremurător m-a stropit de sus pînă jos răcoritor, cum răcorește numai un vers despre pol sau despre "gheață unui răcitor". Stropitul cu șampanie poartă noroc, mi s-a spus, și nici nu pătează. Ambele ipoteze s-au confirmat.
Cum se înființează un club by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13905_a_15230]
-
zilei poartă stăpânii somnului frica învinșilor aprinde rug numele lor înșiră ecoul formă de pieptene ține în mâini sărutul ca pe-o-mpietrire-n zăbavă a crucii formă de inimă păsării phoenix tăcerea îi taie-n mii de felii zborul sângele ei cald pătează albimea pădurii de mesteceni spirale de lumină îmbălsămează răbufnirile tale de lavă lacrima ta înger grijă a preapuținul suflet copt în iubire clipele zilei nuiele-mpletite în gard ochi deschiși de trădare aburește ochiul deschiderea involuntară a încifratelor tale bâjbâieli fals
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
ei, scot morții din case pe bandă rulantă; îmi fac o cafea și simt cum mi se deschide cerul, în timp ce cauciucul ars al roții înfrânate îmi vopsește poarta; mirosul de benzină întră în lada de zestre a mamei și-i pătează cu insistență bluzele, (e tot ce mai am, oare ?); tocmai scriu penultima carte de versuri, și gulerul alb al cămășii mele se îneacă și el, în aerul gripat dintre coroana vișinului și laptop, nevasta mea nu vine săptămâna asta, stă
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
banca mea de lemn din grădina plină de pomi se scorojește lacul de anul trecut de multă nefolosire și masa de ping-pong se curbează câte puțin după fiecare ploaie care o spală Frunzele pomilor și ale viței de vie se pătează în alb și galben de fel de fel de boli ce infestează vegetația orașului câinele mi-a murit și el de un cancer al sângelui, doar noi, oamenii, mai rezistăm cât mai rezistăm Cât ni se pare că rezistăm, mai
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
vede nu degetul ci spiritul ce apasă pe trăgaci Siberia sovietică Mda... Ce însemna Siberia sovietică?... Păi cum ar fi să vă explic mai plastic?... Uite-așa un atelier de pictor un taburet - pe el o pagină din ziarul "Pravda" pătată în draci de vopsele pe ea - o scrumbie o stacană cu sticla ca un curcubeu tulbur - urmele palmei butucănoase a pictorului - și bineînțeles o sticlă de vodcă într-o anumită măsură deșartă și o pânză ciudată (trebuie să spunem că
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
implică multă suferință. O vezi pe Olympia (Angelina Jolie) insuflându-i idei despre originea sa divină. Presupunând că Alexandru (Colin Farrell) ar lua în serios aceste idei, personajul ar fi megaloman sută la sută. Dar Stone nu-și permite să păteze astfel imaginea eroului său. Ca atare introduce un alt element al personalității lui Alexandru, element care frizează absurdul și care nu mai are nimic de-a face cu verosimilul sau necesarul. Toată antichitatea a fost extrem de discriminatorie și relativ rasistă
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
putință. La ce corespunde el, în viața reală? Și mătușa Vera? O.L. Picenie înseamnă prăjitură în rusă, este o poreclă pe care micul Fedka și fratele lui i-au dat-o preceptorului lor, din cauza petelor de bătrânețe care-i pătează pielea de pe față, ca o prăjitură care a stat prea mult la cuptor. Cruzime a celor tineri la adresa bătrânului lor învățător... Cât despre mătușa Vera, nu știu prea bine de unde vine. A apărut așa, cu profilul ei uscat și tăios
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
cumva verbe așternute la supărare, fără îndestulătoare acoperire? Ni se oferă, totuși, cîteva date precise, ce se cuvin verificate scrupulos, chiar dacă prevedem rezultatul pozitiv al operației: Cînd se va scrie istoria pungii lui M. Ralea se va vedea că este pătată cu felonie și sînge. A fost felon față de binefăcătorul său G. Ibrăileanu care i-a dat catedra. A fost felon față de C. Stere sub a cărui pulpană s-a ales deputat în 1928, părăsindu-l în 1930. A fost felon
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
mângâiere și alinare. De asemenea, ne oferă un stimulent real pentru alinarea suferinței. De ce? Ce nou motiv ne conferă pentru a activa în direcția scăpării lumii de suferință? Pentru că suferința lumii Îl „afectează” pe Dumnezeu. Îl îndurerează. Paginile istoriei sunt pătate cu lacrimile lui Dumnezeu. Prin activarea spre alinarea suferinței în lume, alinăm tristețea lui Dumnezeu, Care nu rămâne impasibil, ci se împărtășește de această suferință. Suferința noastră este suferința Lui; suferința Lui este suferința noastră. Poate că fața Domnului Hristos
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
să se coacă. Să rabde și să iubească, nu cucoane pe jumătate pierdute, ci scene, colțuri de tablou pe care rama le taie la scară. Să scrie, apoi, cu cotul ridicat de pe masă, fără relief, fără forță, din vîrful degetelor, pătînd ciorna din nebăgare de seamă. Să treacă pe curat, păstrînd aceeași linie pensată, cu ștersături. Asiști, la primul (și, în bună măsură, singurul...) Mihail Sebastian, la niște întîlniri de falii care se imbrică. Doborîrea fanioanelor, rapidă, ca un schimb de
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
colegii" de viață dedicată statului. Au, în societatea acelor ani, ceva putere, cu legitimația lor cea roșie. Autoritatea dispare însă, repede, înghițită de mecanismul "polițelor" și al "indulgențelor" de tot felul, prin care o mînă dădea înapoi ce luaseră celelalte, pătînd așa, din interior, imaginea unei "instituții". Și peste toate, lipsa de răbdare a unor oameni care, se vede, nu fac nimic și nici nu au perspective să facă, prea curînd, ceva. Sînt prizonierii unei singurătăți cu amintiri. Fiecare are obsesii
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
cu August și Anghel, fața luminoasă și cea întunecată a credinței, i-a fost reproșat pe bună dreptate autorului), singurele obiecții pe care i le-aș mai putea aduce se leagă de anumite imagini prea des repetate. Cam multe tablouri pătate de muște, lucruri de un gălbui murdar, bărbi roșcate fluturânde și țeste acoperite, în linia de modă a unui bodyguard, cu păr tuns scurt, țepos... Mici ticuri stilistice, care ar fi putut lipsi. Sau, poate, chițibușerii de cronicar. Lumea în
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
decorează, în ultimul act, trupul Desdemonei fecioare ce speră astfel să-și consoleze soțul gelos. Virginitatea e proba inocenței! E ceea ce Desdemona expune și Otello, orb, nu vede. El, eroul, se crede pătat, dar complet manipulat, va sfârși prin a păta de sînge albul imaculat al Desdemonei pentru a-și împlînta apoi în ficat țeapa steagului ce-i desemnează gloria militară de acum definitiv pierdută. El moare în general și nu în amant. „Otello fu” - ultima replică a războinicului ce-și
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]