60 matches
-
într-un moment de proastă inspirație, și-au depus avutul în această fabrică de bani. Zile și săptămâni în șir, băbuțe cu mustăți și pensionari edentați, surprinși la piață cu plase prin ochiurile cărora se prelingeau perechea de morcovi rahitici, pătlăgica puhavă și codițele rahitice ale pătrunjelului s-au metamorfozat în stegari impenitenți ai justiției sociale. Cu alte cuvinte, a existat o stilistică dubioasă în amorsarea publică a scandalului. N-am văzut pe nici unul din miliardarii rămași cu buzele umflate (oare
Sâssâituri la F.N.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16694_a_18019]
-
neuitat. Ea face să se vadă, ca la lumina unui blitz, ce s-a schimbat în bine la televiziune. Aproape nimeni nu este însă dispus să asculte. Mihai Mălaimare, pe care mi-l imaginez mereu cu un nas ca o pătlăgică roșie, ca în rolurile de clovn pe care le-a interpretat cu predilecție în cariera lui de actor, joacă acum comedia obiectivității. Deși decizia este dinainte luată. El și ai lui vor vota pentru destituirea consiliului de administrație care nu
Convocare la Secția de Presă și Propagandă a CC al PCR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16093_a_17418]
-
-i spuse privindu-l în adîncul ochilor: Nu putem merge numai noi amîndoi!... Asta-i!... Nu știm precis nici unde se află... nici nu ne-am luat lanternele... nici de mîncare... nici nimic. Tu nu vezi că ai minte de pătlăgică? Dar am zis eu să mergem acum? se zburli Bărzăunul. Ce, au intrat zilele-n sac?... Mergem mîine... ori poimîine... ori în altă zi, cînd o fi cald și frumos, ca și azi. Plecăm de dimineață, cu tot ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
patru mari actori” despre Marlon Brando, Vivien Leigh, Karl Malden, Kim Hunter, care chiar joacă formidabil cu toții sub ochiul lui Elia Kazan! Să simtă natura aceea umană primitivă, murdară, educată la școala străzii, că niște actori ca urâtul cu nasul pătlăgică, Karl Malden, sau cenușia Kim Hunter sunt excepționali în rolurile lor secundare! - prin gura lui vorbea bucățica de Dumnezeu din el... Să trezești un om din greul somn animalic în care poate trăi o viață întreagă, să faci grăuntele divin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Fabrica de conserve nu mai are legume pe cât i-ar trebui. De pe Botna nu mai vine "ninica" - zice vărul meu. Din cauza "aiasta" or să mă dea afară. O să avem și noi șomeri cum sunt și-n România. Dacă nu-i pătlăgică, ardei, înseamnă că nu-i materie primă și zilele noastre sunt numărate. Ia ulceaua cu vin și își toarnă cu smerenie și mare grijă în pahar. În singurul pahar aflat pe îndestulătoarea masă. Se închină, făcându-și semnul crucii, zice
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
Simona Tache Am pus, acum câteva zile, intrebarea “Cum v-ați botezat mașină?“. Iată răspunsurile pe care le-am primit. Mie mi s-au părut tare amuzante: Margareta, Suflețel, Buburuza, Zambilica, Arutela, Elisabeta Polihroniade, Ascuțitoarea, My Precious, Aiamare, Aiamică, Pătlăgica, zisă și Pătlă, Bella, Leonaș, Cașalotul, Vapor, Sandy Bell, Opy, Roșcata, Clipsy, Muchineta, Bebeșuna, zisă și Bebeșunculița, Pisicuța, Văcuța, Curva Mică, Starlight, Fulga, Fefeleaga, Dolly, Fausta, Fiona, Magda, Blu, Gugu, Afrodita, Scufița Roșie, Albă că Zăpadă, Yoko Sân, Vetuța, Cireșica
Tanța, Troaca, Văcuța și Floarea Luptătoarea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18920_a_20245]
-
pasul urme ale planului creator și ne numeratele ampremte lăsate de Autorul divin, (munți, văi, dealuri, câmpii etc.) care a umblat cel dintâi pe ele. Undeva în curtea casei mele, într-un ghiveci de plastic. cresc mai multe fire de pătlăgică roșie. Nu-s decât niște plăntuțe firave la început și nu-s deloc pretențioase. Toarnă-le la rădăcină un pahar de apă și în câteva săptămâni vei culege, una câte una, un coșuleț de roșii mari, frumoase, gustoase și hrănitoare
PASIUNEA PENTRU GRĂDINĂRIT ÎMPLETITĂ CU ARTA SCRISULUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363448_a_364777]
-
tot pasul urme ale planului creator și nenumăratele amprente lăsate de Autorul divin, ( munți, vai, dealuri, câmpii etc.) care a umblat cel dintâi pe ele. Undeva în curtea casei mele, într-un ghiveci de plastic, cresc mai multe fire de pătlăgica roșie. Nu-s decât niște plăntuțe firave la început și nu-s deloc pretențioase. Toarnă-le la rădăcina un pahar de apă și în câteva săptămâni vei culege, una cate una, un coșuleț de roșii mari, frumoase,, gustoase, si hrănitoare
IN GRĂDINA LUI IONEL de IONEL CADAR în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355345_a_356674]
-
croncănească ceva și a umflat și el cele două cartușe de Kent. În timpul ăsta Pândele își mai revenise și s-a cățărat pe un scaun, stând cocârjat și văitându-se că-l dor „toate alea”. Avea ochiul stâng cât o pătlăgica de aia murata și chiflicită, iar în frunte, între felinare, îi crescuse un cucui cât un ou de rață leșeasca, parcă era Moise al lui Michael Angelo cu cornul înțelepciunii în frunte. Cu tot tragismul situației, când l-am văzut
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
ce-i de facut. Am aflat că-l chema Pândele Ciupitu și e paznic de noapte la Fabrica de Încălțăminte „Mociornița”, așa-i zicea toată lumea, ca Mociornița era ăla ce plângea după ea. Dar lui Pândele îi era din ce in ce mai rău, pătlăgica de la ochi și oul de rață din frunte erau floare la ureche, el avea ceva rupt înăuntru la „borhătăi”. M-am înțeles cu Titișor, care, ca și Pândele de altfel, se trezise din beție, să „mișc din urechi” cu ce
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
pasul urme ale planului creator și ne numeratele ampremte lăsate de Autorul divin, (munți, vai, dealuri, câmpii etc.) care a umblat cel dintâi pe ele. Undeva în curtea casei mele, într-un ghiveci de plastic. cresc mai multe fire de pătlăgica roșie. Nu-s decât niște plăntuțe firave la început și nu-s deloc pretențioase. Toarnă-le la rădăcina un pahar de apă și în câteva săptămâni vei culege, una cate una, un coșuleț de roșii mari, frumoase, gustoase și hrănitoare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
pasul urme ale planului creator și ne numeratele ampremte lăsate de Autorul divin, (munți, vai, dealuri, câmpii etc.) care a umblat cel dintâi pe ele.Undeva în curtea casei mele, într-un ghiveci de plastic. cresc mai multe fire de pătlăgica roșie. Nu-s decât niște plăntuțe firave la început și nu-s deloc pretențioase. Toarnă-le la rădăcina un pahar de apă și în câteva săptămâni vei culege, una cate una, un coșuleț de roșii mari, frumoase, gustoase și hrănitoare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
viața ciclică a omului, scrie că după încetarea funcției de procreare (sexuale) a omului, procesele biochimice sunt dirijate spre descompunerea organismului, în vederea încheierii ciclului vital individual. În mod asemănător cum se usucă vrejul (planta) la roșii, după ce se coace ultima pătlăgică. b.5. La maturitate, în organismele vii, se declanșează și acționează instinctul pentru perpetuarea speciei, îndreptând acțiunile omului spre împerechere, pentru însămânțare. Omul se îndrăgostește, îl dorește intens pe partener pentru împerechere și însămânțare. Unii medici consideră starea de îndrăgostit
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
cu trup fusiform. Asta e compania aeriană pentru săraci: noi suntem săracii acestei companii. Au redus tarifele la zborurile internaționale, așa că acum doar indivizii de ultimă speță mai zboară cu Airtrak. O fată în uniformă, cu părul roșu ca o pătlăgică, și o incredibilă gură de ciochistă, a dispărut câteva minute, care nu prevesteau nimic bun, pentru a-mi controla cartea de credit americană, după care a năvălit înapoi, cu dinții umezi recondiționați de o sumă consistentă. — Ce film e? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu o expresie foarte serioasă. Tu ce crezi, Emma, ce-o fi cu planta ei ? — ...uneori, când Artemis mă calcă rău pe nervi... Nu... habar n-am, zic Într-un final, și continuu să bat la computer, roșie ca o pătlăgică. OK. Asta e. Nu contează. OK, i-am pus suc de portocale la plantă. Și ce dacă ? — Mi-a văzut cineva cana cu World Cup ? spune Paul, intrând Încruntat În birou. N-o găsesc nicăieri. — ...săptămâna trecută i-am spart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e de părere că ideea lor e absolut genială. În afară de mine. Eu stau cu capul plecat și nu-i menționez numele, nici măcar În treacăt. În primul rând, fiindcă știu că, dacă aș face asta, aș deveni instantaneu roșie ca o pătlăgică sau, cine știe, aș Începe să zâmbesc tâmp. În al doilea rând, fiindcă am sentimentul oribil că, dacă Încep să vorbesc despre el o singură dată, n-am să mă mai pot opri. Dar, În primul și În primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-l ascund luând o Înghițitură de vin. Sigur! — Ai fost sinceră cu mine În legătură cu... subiectul ăsta ? — Ăă... ce vrei să spui ? zic cât pot de relaxată, trăgând de timp. — Ai fost sinceră cu mine În pat ? Se face roșu ca pătlăgica. Sau te prefăceai ? O, Doamne. Asta crede ? — Connor, niciodată, cât am fost cu tine, n-am mimat orgasmul, spun, coborând glasul. Ți-o spun cu mâna pe inimă. Niciodată. — Păi... OK. Se freacă stângaci la nas. Dar altceva ? Îl privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
niște apă, zic repede. Nu vreau vin! Era doar un gând. Doar așa ca să... — Nu! zice Kent. Ia ce vrei. Îi surâde chelnerului. Și o sticlă de Sauvignon Blanc, vă rog, pentru invitata noastră. — Sincer, nu... zic, roșie ca o pătlăgică. — Rebecca, zice Kent, ridicând o mână, zâmbind. Ideea e să ne simțim bine. Asta‑mi mai lipsea. Acum crede că sunt complet alcoolică. Și că nu rezist nici măcar unui prânz de hai‑să‑facem‑cunoștință fără să iau ceva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu foarte mult timp în urmă, explică ea. Mai știi și altele? întreabă Ben. —Vă învăț eu unul. Se cheamă „Guiță, porcușorule!“, ne sugerează Charlotte. Mă uit la Jennifer și începem să râdem amândouă. În acest moment, roșie ca o pătlăgică, Charlotte chiar seamănă cu o purcică. Cred că m-ar apuca isteria, dacă ar trebui să particip la jocul propus de ea. — Stați așa, zice Finn, ridicându-se brusc. Știu ce să facem. Ben, am nevoie de o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
apărarea lui Daisy, pentru că este prietena mea. — Mă îndoiesc că o aventură de o noapte se compară cu opt ani de..., începe iar Charlotte. Dar nu despre asta-i vorba, izbucnește Jennifer. O privim iar mirați. E roșie ca o pătlăgică și nu pare că ar vrea să se dea bătută. Nu suntem aici ca să vedem cine suferă mai mult sau mai puțin. Până la urmă, tot despre suferință este vorba. Informațiile procurate de Daisy despre cele Cinci Stadii ne-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
părintele omorât fără să-l răzbune? Urât mai e războiul. Un învățător din Vadul lui Vodă, Basarabia, tocmai scrisese o carte poștală militară familiei:”Sînt bine, sănătos și o să viu curând acasă”. A scos capul din tranșee să ia o pătlăgică verde și un glonte i-a intrat prin frunte. Din nou despre “Moș Coajă”, bătrânul nostru locotenent colonel de 50 de ani, Abdenagor Constantinescu. Venise, pe când eram grupați mai mulți ofițeri, venise locotenentul Darie, ofițer activ. Ia poziția de drepți
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
când iese la suprafață/ anarhistul e deja mort. Celelalte, sclavele și slujnicele sale, dădeau din cap aprobator, chiar dacă nu Înțelegeau nimic, căci Camilla povestea mereu Întâmplări ciudate. Când Kevin Îi trecu pe dinainte, tăcu brusc și se Înroși ca o pătlăgică. Spera că se va așeza lângă ea, iar ea Îi va explica poezia cu peștii pe care o Învățase de la fratele ei Aris - Îi plăcea atât de mult pentru că și ea era mută. Dar Kevin se prefăcu că nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu o expresie foarte serioasă. Tu ce crezi, Emma, ce-o fi cu planta ei ? — ...uneori, cînd Artemis mă calcă rău pe nervi... Nu... habar n-am, zic Într-un final, și continuu să bat la computer, roșie ca o pătlăgică. OK. Asta e. Nu contează. OK, i-am pus suc de portocale la plantă. Și ce dacă ? — Mi-a văzut cineva cana cu World Cup ? spune Paul, intrînd Încruntat În birou. N-o găsesc nicăieri. — ...săptămîna trecută i-am spart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e de părere că ideea lor e absolut genială. În afară de mine. Eu stau cu capul plecat și nu-i menționez numele, nici măcar În treacăt. În primul rînd, fiindcă știu că, dacă aș face asta, aș deveni instantaneu roșie ca o pătlăgică sau, cine știe, aș Începe să zîmbesc tîmp. În al doilea rînd, fiindcă am sentimentul oribil că, dacă Încep să vorbesc despre el o singură dată, n-am să mă mai pot opri. Dar, În primul și În primul rînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-l ascund luînd o Înghițitură de vin. Sigur! — Ai fost sinceră cu mine În legătură cu... subiectul ăsta ? — Ăă... ce vrei să spui ? zic cît pot de relaxată, trăgînd de timp. — Ai fost sinceră cu mine În pat ? Se face roșu ca pătlăgica. Sau te prefăceai ? O, Doamne. Asta crede ? — Connor, niciodată, cît am fost cu tine, n-am mimat orgasmul, spun, coborînd glasul. Ți-o spun cu mîna pe inimă. Niciodată. — Păi... OK. Se freacă stîngaci la nas. Dar altceva ? Îl privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]