33 matches
-
ori bătută, Și pe potecă se vedea pe ea cu Bator de căpăstru.” Chiar și o asemenea viziune o „exteriorizează” continuu. Legătura cu calul se va rupe și ea, ca și lanțul perpetuării simbolizat de familie, de copii. „Acum, cînd Păunița sta cu luminița de ceară la căpătîi, simțea Fefeleaga că toată viața pentru copiii aceștia s-a chinuit.” Pentru ei „a muncit din inimă”. Este sfărîmat lanțul perpetuării, pe care Fefeleaga încerca să-l încropească din piatră. Pînă și Bator
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
din piatră. Pînă și Bator nechează nu pentru că scapă de muncă, ci pentru că se desparte de stăpînă. Munca ia chipul unui lung șir de morți. Maria-Fefeleaga își pierde bărbatul, își pierde copiii, își pierde cuvintele, își pierde calul. Cînd moare Păunița, Maria-Fefeleaga duce pe Bator la tîrg, „trăgîndu-l de căpăstru”, și-l vinde, ca să cumpere „cunună și julj, alb-alb, ca laptele de alb”. Calul scapă. Probabil. Nu mai trebuie să care piatră în spinare. Dar muierea?... Isprăvește și ea cu strapațul
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
într-o mare tragedie. O tragedie trăită de omul obișnuit, deloc privilegiat cu ceva. La marginea lumii Seara Fefeleaga se duce la clopotar: „să se mai ostenească o dată și pentru cel din urmă suflet din casa ei”. Adică pentru sufletul Păuniței. În vreme ce sufletul ei învață condiția pietrei. Fefeleaga vinde calul. Îl dă pentru un giulgiu, o coroniță și niște veșminte, probabil. Nu pentru un regat. Nu pentru o salvare!... Fefeleaga își vinde calul, termină cu strapațul, iar drumurile, bătute de ea
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
Calului poate că o să-i fie mai bine, deși e văzut și el „legat de-o proptea într-o uliță strîmtă” (s.n.). Femeia însă, coborîtă tăcută în această a doua albie joasă a nefericirii, se grăbește s-o „împodobească” pe Păunița... Parcă îi revine și graiul acum, în această grabă spre... Caută „un car de la ei”, ca să se înțeleagă (bănuim noi) cu omul venit la tîrg cu carul și să-și ducă acasă „podoabele cumpărate pe prețul lui Bator”. Acum, după ce
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
i se deschide trecutul. Dar se închide repede, căci n-are cine să-l mai rememoreze, n-are cine să-l retrăiască; și viitorul este închis și el de mult. Maria-Fefeleaga se grăbește să îmbrace în giulgiu de mireasă pe Păunița. Sclavă a neantului, se grăbește și se trudește să împodobească fața nevăzută a morții.
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
de cine mi-e dor". Avusese și el o variantă a aceleiași perne, mai modestă, brodată în negru și roșu, pe care-și odihnea capul în fiecare vacanță. Mai cu seamă somnul de prânz era patronat de prezența falnică a păuniței, pe care o privea lateral, cu capul rezemat pe marginea pernei, și citea mecanic, la nesfârșit, versurile fără noimă, ca pe-o incantație ce avea să-i aducă somnul. Și mirosul îi penetra tot mai adânc întreaga ființă, dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sfântă Și pe părți ca pe-o giocondă, Ca pe-o lebădă ce-ncântă Dar și ca pe-o anacondă, Ca pe-o nimfă diafană, Dar și carnivoră plantă, Ca pe-o pură fetișcană, Dar și voluptoasă-amantă, Ca pe-o păuniță-n lesă, Dar și ca privighetoare, Ca pe-o candidă prințesă Dar și scumpă țiitoare, Ca pe-o tânără incertă Dar și-o doamnă pasageră, Ca pe-o pudică pubertă Dar și ca pe-o adulteră Ca pe o călugăriță
DORU-MI-I de ROMEO TARHON în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365016_a_366345]
-
numai localității Chilia Veche: „Kazaciok-Brosai kozac rujea cesteti” (Nu mai curăța, cozace, arma), „Tece voda vierec” (Curge apa în râu), „Nese Halea vodu” (Duce Halea apă), „Zelene listia, bile kaștane” (Frunzele verzi și castanele albe), „Oi litila pava” (Zbura o păuniță), „Temnoii nocci” (Noapte întunecată), „Tece ricica colomutna” (Curge apa învolburată), „Mala mate sena” (Avea mama un fecior). „Kazaciok-Brosai kozac rujea cesteti” (Nu mai curăța, cozace, arma) prezintă dragostea unei femei căsătorite și mai în vârstă pentru un cazac tânăr și
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
ani, până au aflat dușmancele, care au bârfit până i-au despărțit. Ea cântând îi sfătuiește pe oameni: „O, voi, oameni buni,/ Beți și vă distrați după bunul vostru plac,/ Dar nu despărțiți tinerele perechi.” „Oi litila pava” (Zbura o păuniță) prezintă teama tinerei fete că nu este iubită de alesul inimii ei și hotărârea acestuia de a nu se căsători cu ea: „Zbura o păuniță/ Și-a căzut în mijlocul mării/ Căzând în mare striga că se prăpădește.// Soarele apune, seara
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
distrați după bunul vostru plac,/ Dar nu despărțiți tinerele perechi.” „Oi litila pava” (Zbura o păuniță) prezintă teama tinerei fete că nu este iubită de alesul inimii ei și hotărârea acestuia de a nu se căsători cu ea: „Zbura o păuniță/ Și-a căzut în mijlocul mării/ Căzând în mare striga că se prăpădește.// Soarele apune, seara e aproape/ Oare nu-mi vine iubitul/ În seara asta la mine?/ Dacă nu la mine, măcar la casa mea?/ Și ciocănește în geam să
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
Dan , publicat în Ediția nr. 1429 din 29 noiembrie 2014. cele mai crâncene lupte în cele mai neînsemnate locuri mangrove înghitând gânduri întâlnești iubirea când te aștepți mai puțin au fost eliberate pe ape rațele negre închise în cuști metalice păunițe albe îți place să-i faci poze pe pietre ce crezi că nu vor fi vreodata strămutate precum sculpturile în muzee în barcă zâmbetul ademenire circe de vise inscripții de iubire pe poduri prescripții de amintiri soarele azi a fost
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
încît mai nu se pot deosebi de cele în adevăr poporane. Astfel, bunăoară, citim: MARIA MERILOR (Meri sau Cojocaru e sat în Dombovița ) Floricică de mărar, Umblă vestea-n Cojocar Și de-aci peste hotar Că mândruța Merilor, Surioara zorilor, Păunița stânelor, Îmi taie vederile Și-mi uscă apșoarele Și-mi seacă inimele. Curca Radii din pătul Se ghemuie, stă pitul Noaptea când aude fîl! Cucul trist, pe-un nuc uscat, Boian, mut, nedejugat, Grivei, uitîndu-și de sat, Amuțesc în ascultare
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
visului și beau din sîngele cald al acestui poem. Aștern pe patul puștii cuvintele tinere, scuip Între ochi sintaxa, ascult torcînd În suflet motoarele mașinilor de război. Ard În cinstea lor lumînări făcute din seul poetului necunoscut. Cu țipete de păuniță, omenirea Îmi scoate febra din trup. De pe mîinile Împreunate cad zgomotoase rugile, În vreme ce o pușcă de vînătoare e pregătită să tragă. Îmi ridic duhul de la pămînt, Îl curăț de praf și mi-l așez la rever, dar un Întreg regiment
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
-n scaun; deasupra mea caligo nourul Întunecat adumbrește pe toți cei care văd lumea prin ochiul inimii. La dreapta mi se oferă un pelerinaj cu obstacole, la stînga mi se aduce la cunoștința cubică intrarea amaritudinei În urbe; țipete de păunițe: „veniți căci teascurile sunt pline și hîrdaiele dau pe afară! veniți voi cei care ne- ați cunoscut Îndeajuns În paturile voastre, voi cei care ne-ați dezgropat ca pe argint și ne- ați cunoscut ca pe o comoară", iar mie
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
funciară. O imensă moșie. Căzută, pe el, ca un soare, drept din cer. Văzându-se latifundiar fără pereche pe acele locuri, și-a introdus, Întreaga mare suprafață de pământ, În circuitul financiar-bancar, punând În mișcare o adevărată fabrică de bani. Păunița natură a mai adus, În tot acest cuibar de Îmbogățire, un mare ou de aur: descoperirea, În subsol, a unui surprinzător de bogat zăcământ de țiței și gaze naturale. Investitori de Înalt rang, de prin toată lumea, sau năpustit, asupra acelui
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Toți micii, / Toți voinicii, / Toți sătenii, / Toți poporenii / Să cate numai la mine, / Numai mie să se închine, / Iar dușmancele mele, / Cele spurcate și rele, / Să rămâie înglodate, / Cloște înclocșnate, / De găini găinățate, / În pod aruncate. Da, eu să fiu păuniță, / Podoghiță, / De la munte scoborâtă, / De toată lumea iubită, / Feciorii ce m-or vedea / În brațe că m-or lua, / În frunte m-or săruta, / În fruntea jocului m-or purta!"434 Interferența dintre sacru și profan transformă valențele focului într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
al fertilității și ipostază zoomorfă a pomului vieții, este păunul care reprezintă imaginea spiritului universal, având valențe demiurgice 264: Când a împodobit Dumnezeu păsările și le-a pus pene, mai întâi l-a gătit pe păun și pe urmă pe păuniță. Ei i-a pus numai crucea în cap și îndată a cântat cucoșul, ș-a rămas neîmpodobită, de altfel ar fi avut și ea așa pene ca și păunul."265 În ceremonialul nupțial, păunul și păunița sunt prezenți ca element
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și pe urmă pe păuniță. Ei i-a pus numai crucea în cap și îndată a cântat cucoșul, ș-a rămas neîmpodobită, de altfel ar fi avut și ea așa pene ca și păunul."265 În ceremonialul nupțial, păunul și păunița sunt prezenți ca element comparativ care resemantizează imaginea binară, devenită complementară prin paralelismul analogic: "Pe deasupra istui sat, / Zarea focului se zărește, / Mândru păun se rotește; / Nu mi-i păun rotilat, / Da-i mirele fermecat / De mireasa din ist sat, / Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu porumb. Câteodată se mai împuținau la număr, pentru că erau prinși de diverși indivizi, dar după o lună, două, mulți dintre cei vechi, se întorceau acasă. Tanti Aneta îi cunoștea pe toți, ba îi striga și pe nume: Pestrițu, Gogu, Păunița, Gigi, Boghetu, Corbu, Zurgănel ș.a. Avea o cutie de table din lemn de nuc, care mi-a dăruit-o. Îmi zicea: - Vezi mata, dom profesor, cutia aiasta? Cu ea au jucat table actorii de la Naționalul ieșean. Cum naiba au apucat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
doar sau nici barem atât, îi izola. Pe Constantin, marele stolnic, l-a separat de ceilalți Cantacuzini când fiul stolnicului, Ștefan, a devenit mare logofăt, omul cel mai apropiat de domn, finul lui vodă, cum i se spunea. Frumoasa logofeteasă Păunița este mereu alături doamnei Marica; își luase ca nași de botez pentru feciorii ei, Radu și Constantin, pe beizadelele Radu și Constantin. Treaba lui vodă, să țeasă... Adică cincizeci de ani de viață de când urmărește un țel, să redea Cantacuzinilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
finul măriei sale, să citească starețul de acolo dezlegare pentru nevastă-sa Păuna din neamul Grecenilor. Și să bată și acolo în inima Codrului clopotele... Ce-o fi avut Stanca doamna cu logofeteasa Păuna de a strigat-o în ceasul morții? „Păunițo, cu ce-ți greșii, Păunițo, uitași că eu ți am prins mărgăritarele și merișorul în păr la cununie?” Plângea doamna Stanca și o striga pe Păuna logofătului Ștefan... Doamna, surorile și cumnata răposatei nu mai au lacrimi, le au secat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de acolo dezlegare pentru nevastă-sa Păuna din neamul Grecenilor. Și să bată și acolo în inima Codrului clopotele... Ce-o fi avut Stanca doamna cu logofeteasa Păuna de a strigat-o în ceasul morții? „Păunițo, cu ce-ți greșii, Păunițo, uitași că eu ți am prins mărgăritarele și merișorul în păr la cununie?” Plângea doamna Stanca și o striga pe Păuna logofătului Ștefan... Doamna, surorile și cumnata răposatei nu mai au lacrimi, le au secat ochii. Au tăcut clopotele. De ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care își scotea și își punea la loc în deget inelul cu pecete, părea enervată; se uită la cei doi Cantacuzini bătrâni și izbucni necontrolat: Ai văzut, tată-socrule, ți-am spus eu că nu-i a bună! — Ce să văz, Păunițo,... măria ta, se reculese repede stolnicul când îl observă și pe tânărul de lângă ușă, îmbrăcat cu haine prăfuite. — Să-ți spună și domniei tale ce a auzit omul nostru vorbindu-se printre ienicerii din Giurgiu, și Păuna doamna făcu un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doftor să-i slobozească sânge... — Și pe cine să mai chem? Cine trebuie să mai afle că Brâncovenii se pregătesc să vină să ne căsăpească, pe când noi stăm cu mâinile în sân? Nu-i timp de lăsat sânge. — Așa-i, Păunița are dreptate, nu-i timp de doftori, gemu stolnicul. Cine mai știe despre cele pe care ni le-ai spus nouă? — Măria ta, acu’ încă nu știe nimeni, dar peste două ceasuri o să ajungă vestea trimisă de pașa de la Rusciuc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
volumul roz pe dinafară, gri pe dinăuntru. Pentru că rimoromanul cu pricina reprezintă, de fapt, rubricile „Telenovela nova“ scrise de Foarță în „Supliment“ în 2005, după cum poate vă aduceți aminte, și ilustrate de Ion Barbu prin personaje ca Marie-Jeanne, nașu’ Gică, Păunița Columbeanu, Carlo, Băsescu, Iliescu și Vlad Tepeș. Dar nu asta era ideea. În fine (citez, cititorul e rugat să nu confunde acest nominativ cu vocativul termenului fin!), parodia bate pornografia, like a virgin, mai ales în România. Așa că Mirele fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]