140 matches
-
pentru o istorie preponderent estetică (a formelor și a stilurilor). Concluzia cărții, Pentru o nouă secvențialitate a istoriei literaturii române, nu conține, în ciuda pretențiilor, prea multe noutăți: I. B. Lefter optează pentru ,structurile mari" de curente literare în următoarea succesiune: pașoptism, junimism, modernism, proletcultism, neomodernism, postmodernism. Criticul și teoreticianul sunt bruiați de istoricul literar. Dacă la un moment dat, teoreticianul vorbea, din punct de vedere conceptual, de un singur modernism românesc, peste cezura celui de-al Doilea Război Mondial, altădată istoricul
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
rar realizată în critica noastră. El anticipă, intuiește, de altfel, o apropiere extraordinară a criticii românești postbelice de această perioadă. Studii extraordinare, de la Paul Cornea și Mihai Zamfir pînă la Liviu Papadima, au fost dedicate acestei perioade. Versiunea critică asupra pașoptismului a lui Cioculescu este încă vie în ciuda evoluției extraordinare a studiilor în această direcție. Biograficul este bineînțeles pe primul loc. însă, e loc destul și pentru ipoteze incredibil de novatoare și care au făcut tradiție. Amestecul pașoptist între literatură și
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
le-a oprit să se exprime în deplină splendoare - ci mai ales pentru că această eschivă a creat un complex adânc de "vinovăție", mereu activat, mereu altfel denumit, dar ușor de recunoscut la originile sale. Al. Duțu, pe bună dreptate, reproșa "pașoptismului" apariția acestei nefericite "piedici" mentale. În efortul lor disperat de a ne scoate din criza adâncă în care ne zbăteam de cel puțin două secole - și care ajunsese la paroxism -, sub amenințarea de a dispărea pentru totdeauna de pe harta continentului
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
multă speculație în jurul acestei idei: se voiau europeni, iar a fi european însemna, în secolul progresului, a fi național, a dobîndi conștiința numelui. Cînd i se naște primul băiat, în exil, la Paris, C. A. Rosetti, un reprezentant tipic al pașoptismului, aude exclamația moașei care nu spune un garçon, cum se face îndeobște, ci un Roumain, iar tatăl îi face pe loc, micului român urarea să devină un mare român. Ceea ce nu împiedică întreaga generație să se exprime mai bine în
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
obiectiv de "arheologie literară". Romanul lui Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ne apare cu totul stingher în 1705, anul elaborării lui, urmat de o pauză de 140 de ani. Nimic semnificativ nu se întâmplă în istoria genului la noi până la 1848. Pașoptismul a adus și în acest domeniu o deschidere europeană a gustului public. Ion Ghica și Mihail Kogălniceanu sunt pionierii notorii ai romanului românesc (există și câțiva anonimi), cu încercări neterminate datate 1848 și 1850. Iată o diagramă a productivității romanului
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
Ion Simuț Preclasici e un mod de a spune, pentru a desemna, la noi, epocile de dinaintea lui Eminescu: medievalitatea târzie sau barocul și primul romantism sau pașoptismul, căci de un clasicism propriu-zis nu se prea poate vorbi. Așa-zisul nostru clasicism (cel junimist), impus de manuale, are mai mult un sens axiologic decât unul doctrinar, emanat dintr-un curent literar. Dar asta este o discuție lungă și
Preclasicii revizitați by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12739_a_14064]
-
specialist al subiectului (cel mai important de la D. Popovici încoace), autor al unei monografii dedicate scriitorului, în două versiuni (1986 și 2001), Mircea Anghelescu era cel mai indicat să ne releve amploarea operei uneia dintre cele mai importante personalități ale pașoptismului. Spre deosebire de celelalte ediții din seria de Opere fundamentale, în marea lor majoritate reluări sau recapitulări oneste, ediția Ion Heliade Rădulescu se bazează pe o cercetare personală, cu totul nouă. Heliade rămâne un scriitor de redescoperit, pentru că, din secolul al XIX
Preclasicii revizitați by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12739_a_14064]
-
forța de penetrare în mase a lui Mircea Dinescu! Numai această imagine, și tot era nevoie de un astfel de "Manifest". Nu-mi rămâne decât să sper ca "Idei în dialog" să se ridice, prin autorii săi, la înălțimea noului pașoptism spre care ne invită H.-R. Patapievici și la înălțimea intelectuală a strălucitului ei întemeietor.
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
perioada ceaușistă s-au mai tradus Problemele metaforei și Sensul metaforei ale lui Vianu, la o editură universitară sud-americană. Eu nu am văzut acest volum, dar l-am văzut citat. Operațiile acestea sunt de pionierat, de început de drum, de pașoptism întârziat, de iluminism, cum vreți să-i spuneți. M.I. : Din E. Lovinescu s-ar fi putut însă traduce, dacă ar fi avut și în țară mai multă susținere, s-ar fi putut traduce nu cărțile de literatură sau de critică
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
dintre ultimii mari cărturari ai României noastre de astăzi. P.S. În ziarul "Ziua" din 19 martie 2005, articolul în care Adrian Marino este denumit un "don Quijote în armură de pașoptist", considerîndu-l a fi avut "obnubilări ideologice tîrzii" și "un pașoptism tîrziu și ridicol", că el ar fi fost, chipurile, un "halterofil de categorie grea" etc. - constituie nu numai o inepție insolentă, ci și o înfumurată pretenție neghioabă de a crede că măreția unui uriaș ar putea fi înțeleasă de un
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
Ion Buzași La sfârșitul lunii februarie se împlinesc 200 de ani de la nașterea lui Timotei Cipariu, una dintre cele mai impunătoare figuri culturale din veacul trecut. Integrându-se organic în pașoptismul ardelean, numit sugestiv de Șt. Pascu "a doua generație a Școlii Ardelene", Cipariu continuă mai ales în lingvistică și filologie opera înaintașilor. Prin scrierile lui Cipariu, ideea latinității capătă prestigiul erudiției: originea latină a limbii române ("limbă a coloniștilor romani
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
noi cei care călătorim în Occident. Uluirea în fața progresului material este dublată de o tendință contemplativ defetista față de realitățile de acasă, fără a intelege resorturile lumii occidentale care au condus la progresele materiale ale lumii occidentale. Europa drept far călăuzitor: pașoptismul impune de o manieră radicală alternativă occidentală. Revoluționarii adopta ideea europeană a civilizației că pe o adevarată religie iar modernizarea că pe un crez iacobin. Kogălniceanu, romantic, voia redescoperirea europenismului adormit în interiorul societății prin revigorarea elementelor eroice ale trecutului, prin
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
patriotică și națională de tip iluminist care face din romanitatea poporului nostru și din latinitatea limbii argumente pentru emanciparea socială și națională a românilor din Transilvania. Și ca o prelungire a acesteia, într-o a doua generație a Școlii Ardelene - pașoptismul blăjean, cu atâtea inițiative politice, sociale și culturale, înnoitoare; nu există moment important din istoria Transilvaniei (și a țării) în care să nu găsim contribuția Școlilor Blajului, de la Supplex Libellus Valachorum (1791) și până la Marea Unire de la 1Decembrie 1918 de la
Școlile Blajului în literatură by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/2818_a_4143]
-
polisemantice: "ăFenomenul poetica are mai multe fete, vechi și noi, mai multe ăvîrste comportamentaleă, paliere cronologice, astfel că sub această comoda emblemă viețuiesc și supraviețuiesc în contemporaneitate ăfiguriă aparținînd că sensibilitate și înțelegere poetica unor epoci literare complet deosebite (de la pașoptism la - să zicem - postmodernismul de astăzi). Un fenomen diacronic este, deci, proiectat într-o pestrița, bizară, bolnavă sincronie; muzeu viu al tuturor formelor și mentalităților literare, etalîndu-si exponatele sub același nume de-o ironică generozitate: Poezia". Să mai adăugăm acestui
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
unui sistem politic modern. După ce se evidențiază scopurile și tendințele celor două aripi politice (liberalii și conservatorii), se precizează că liberalismul era moștenitorul contestării de dinainte a structurilor socio-politico-economice existente ce a dobîndit coeziune în perioada Regulamentelor Organice și a pașoptismului, el fiind mai bine reprezentat în Muntenia, unde exponenții săi, în frunte cu radicalii I.C. Brătianu și C.A. Rosetti, erau denumiți "roșii". Însă moderații liberali erau, și aici, deocamdată, mai puternici. Dar amîndouă aceste aripi liberale aveau privirea ațintita
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
protocronismul din anii '70, reînviat după 1989. Dar toată istoria din ultima sută și jumătate de ani e plină de sulfuroasa lui respirație, în special după ce junimiștii au cîștigat bătălia canonică, în deceniile 7 și 8 ale secolului trecut, cu pașoptismul (și postpașoptismul) romantic și naționalist. Reacția minoratului cultural la tendința de deschidere și universalizare n-a fost pur și simplu o parte dintr-un cuplu de forțe rivale, ci singura parte care s-a realizat integral, valorificîndu-și pînă la capăt
Minorat cultural by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16921_a_18246]
-
avangardă) un reflex al dorinței lor de a fi continuatorii unei tradiții, dar ai unei tradiții culte, nu arhaice, rurale, folclorice (delimitându-se, astfel, de "maestrul" lor, L. Blaga), ai unei tradiții cărturărești care ar îngloba curentul latinist, Școala Ardeleană, pașoptismul, Junimea etc. În perioada aceasta cețoasă și romantică a începuturilor, contribuția beletristică cea mai importantă a "cerchiștilor" a reprezentat-o producția baladescă, o influență hotărâtoare exercitând-o asupra lor atât Goethe, cu care-i familiarizase Blaga, cât și - ne atrag
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
logica unei atari extinderi a comportării abuzive a unui singur individ asupra semnificației spiritualității in integrum, asimilate pripit și, desigur, nedrept unui "totalitarism"... Oricît unele din obiectivele de odinioară pot fi considerate că sînt și ale noastre, iluminismul ca și pașoptismul datează! Să menționăm că, în gîndirea contemporană, există o critică a iluminismului, care indică, în spectrul acestuia, o sorginte spirituală. În Dialectica iluminismului, Max Horkheimer și Theodor W. Adorno au crezut de cuviință a releva sîmburele religios al dorinței de
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
teorie maioresciană a formelor fără fond s-a păstrat, bine încastrată, în discursul politic al filosofului. Mai tîrziu, în 1936, în Românismul, catehismul unei noi spiritualități (lucrarea sa fundamentală în această sferă de preocupări) convingerile din 1904 revin, reluînd critica pașoptismului care - se putea? - a imitat pueril Occidentul, adoptîndu-i modelul. Rădulescu-Motru justifica acest proces de adopție pentru că, altfel, țările puternice din Apusul Europei nu ne-ar fi sprijinit independența și formarea statului național modern. Pentru aceasta s-a adoptat liberalismul, care
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
revoluției aveau în jurul vîrstei de 30 de ani. Au înfăptuit Unirea la nici 40. Cînd generația următoare se pregătea să-i înlocuiască, abia dacă împliniseră 50. Generația următoare este aceea junimistă. Una prin excelență critică. Nimic din predispoziția lirică a pașoptismului. La 24 de ani cînd e Rectorul Universității din Iași, Maiorescu este deja un adult pătruns de gravitatea răspunderilor sale. Politicianul de 30 de ani nu-și mai pierde vremea, precum la vremea lor Kogălniceanu, Bălcescu ori Alecsandri, cu manifeste
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
modernă domină discursul nostru politic și cultural. Crearea sistemului instituțional, dar și a deprinderilor moderne, reclamă însă mentalități capitaliste, agonale, menite să forjeze conduite de tip occidental, precum cultul lucrului bine făcut, al datoriei față de comunitate, al rigorii și preciziei. Pașoptismul propusese proiectul modernizării cu un elan și optimism benefice pe durată scurtă, prin resurecția trecutului glorios și credința sinceră în virtuțile neamului. Spiritul acelei epoci a marcat în bine dar și în rău evoluția noastră; în bine, prin acea credință
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
să asimileze rapid idei inovatoare, însă pe reversul căreia se află popoare ducând o existență arhaică, superficial și brutal integrată cadrului modern, este cu evidență exemplificat de societatea românească. Eminescu a crezut, deopotrivă cu alți reprezentanți ai culturii critice, că pașoptismul, fascinat de modelul occidental, dar incapabil să potențeze fondul intern, a ratat simbioza dintre modernitatea occidentală și fondul cultural autohton. Miza societății românești este nu doar aceea a adaptării valorilor culturale occidentale, a produselor și ratelor sale de schimb, cât
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
îl consideră vin curat) - toate detaliile acestea sunt prinse de Răzvan Voncu în Istoria literară a vinului în România. Capitolele respectă regula cronologiei, scriitorii fiind analizați în succesiunea lor temporală, cititorul regăsind împărțirea uzuală din manuale: Evul Mediu, Școala Ardeleană, pașoptism, Junimea, simboliști, interbelici etc. Fiind critic literar, Voncu dă verdicte estetice, cititorului plăcîndu-i fermitatea cu care îi caterisește pe Păstorel Teodoreanu și pe N. D. Cocea, considerați îndeobște ca scriitori ai vinului, dar pe care autorul îi elimină sub motiv
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
ca fenomen al literaturii universale. Formația franceză a poetului Macedonski, realitate tot atât de indiscutabilă ca și opoziția sa față de junimism, nu reprezintă, în contextual literaturii române, un fapt izolat. Orientarea literaturii române spre o Europă francofonă poate fi constatată încă înainte de pașoptism, fereastră deschisă spre Franța îngăduind de multă vreme scriitorilor români nu numai contemplarea experiențelor sale fundamentale (clasicism, romantism etc.), ci și contactul cu valorile literare la care cultura franceză făcea referință (clasicismul greco-latin, literatura Renașterii italiene, romantismul englez). De la faimosul
FENOMENUL FILONULUI FRANCEZ ȘI GERMAN ÎN LITERATURA ROMÂNĂ, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380105_a_381434]
-
-lea până la 23 August 1944, în viziunea proletcultistă. Istoria literară a lui Emil Boldan își etalează fără nici o ezitare dogmatismul ideologic. Din tot romantismul românesc, "curent literar activ, militant, social, legat mai ales de revoluția pașoptistă" (p. 98), rămâne valabil pașoptismul, punând în valoare, din punct de vedere literar, "inspirația istorică, folclorică și social-umanitară", dincolo de care nu merită reținut nimic altceva. Mersul înainte al literaturii române este asigurat de apariția realismului critic, căruia Emil Boldan îi subsumează a doua jumătate a
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]