1,077 matches
-
ceva mai mult ștaif - nu făceau altceva decât să se lupte pentru putere și bani, elite care nu au făcut mare lucru pentru poporul asta. În opinia mea, singura elită adevărată, responsabilă, pe care am avut-o a fost cea pașoptista. (7) Simplificați teribil împărțind istoria în alb și negru: alb înainte de comunism, negru după venirea comunismului. Comunismul a fost o aberație, dar o aberație care a prins sol fertil în țara asta, o aberație care a potentat niște tare mult
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
să propună în prostie critica "manualelor", a bibliografiei foarte generale... Cioculescu deja înseamnă finețe. Și Cioculescu nu se potrivește cu ideea de subvenție... Cioculescu își tratează clasicii ca pe niște egali. Aici stă agresivitatea sa. în capitolul său, dedicat perioadei pașoptiste, din celebra Istorie a literaturii române moderne (Cioculescu, Vianu, Streinu), Asachi, Alecsandri, Heliade-Rădulescu, C.A. Rosetti, Bălcescu și ceilalți sînt departe de a fi simple fosile. Cioculescu nu iartă nimic și nu se sfiește să-i laude acolo unde e
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
o intrare. Este vecin cu Maria Rosetti, care, exact ca pe vremea cînd trăia, stă alături de C.A. Rosetti, îl urmează, ca să nu spunem că îl urmărește. Rosetti are însă și o piață, cu statuie, doar pentru el. De altfel pașoptiștii sînt bine reprezentați topografic: istoria le-a dat bulevarde și piețe centrale, în timp ce literatura - întotdeauna afacere păguboasă - abia dacă le-ar fi dat o uliță prost pavată. împreună cu Lunca Siretului și Peneș Curcanul intră în ghidul Bucureștilor strada Vasile Alecsandri
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
apariția acestei nefericite "piedici" mentale. În efortul lor disperat de a ne scoate din criza adâncă în care ne zbăteam de cel puțin două secole - și care ajunsese la paroxism -, sub amenințarea de a dispărea pentru totdeauna de pe harta continentului, pașoptiștii au îmbrățișat în totalitate formulele occidentale, și privind trecutul nostru cu acești ochi, au reușit să arunce odată cu apa din copaie și copilul. Adevărat, "înghițirea", deseori pe nemestecate, a culturii occidentale, a dus și la strecurarea unor mici boabe de
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
de otravă, adică de clișee (nu este cazul aici să le descâlcim milenara evoluție politico-religioasă), care au condus în bună parte la descalificarea trecutului nostru cultural. O întreagă scară de valori se sfărâmă, fiind înlocuită cu alta, radical diferită. Acțiunea pașoptistă (mai ales politică) a fost atît de plină de succes - aproape miraculoasă - încât repede s-a ajuns să se creadă că înainte n-a fost nimic demn de luat în seamă, ba chiar că "suntem un popor tînăr", cu o
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
marginală, "plagiată", sclerozată și care ne sortea unei eterne înapoieri. Primii care simt că ceva nu e în regulă sînt junimiștii: dar vorbind de formele fără fond, "fondul" este socotit, cu puține excepții, "cultura populară", într-o deplină consonanță cu pașoptiștii. Abia după 1900 situația devine periculoasă. Pe de o parte, așa cum bine arată Nicolae Manolescu, G. Călinescu stabilește în Istoria literaturii... canonul modernității în literatura noastră (scoțând la iveală tot ceea ce putea intra în acesta din partea ei "veche"), pe de
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
a Moșilor, în țigănie, dar are o slăbiciune pentru strada noastră și pentru senatorul PRM de la numărul 12. Așa cum are și pentru statuia lui C.A. Rosetti, pe care se cațără cu sticla de Scandic pentru a-i ține companie pașoptistului de bronz. Cînd plouă sau ninge, Gheorghiță îi pune lui Rosetti cîte o căciuliță cu moț și o pătură pe spate. Oamenii din stația lui 311 s-au obișnuit cu spectacolul. "Băăă - le strigă bețivul de pe soclu - ce știți voi
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
Ion Buzași Istoricii literari vorbesc despre pașoptiștii transilvăneni ca de a doua generație a Școlii Ardelene, în sensul că există între aceste momente culturale o continuitate de idealuri: cultul pentru latinitate și mândria originii noastre romane, dar și datoria luminării poporului pentru emanciparea lui socială și națională
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
o strânsă legătură între bunăstarea materială și cultura unui popor, adevăr rostit în propoziții ce sintetizează mesajul acestei cărți: Fericirea unui popor e bunăstarea materială și cultura generală a lui... Bunăstarea e rădăcina, cultura e floarea fericirii lui." În concepția pașoptistului transilvan bunăstarea materială "e avuția - atunci când un popor e avut în agronomie, meserie și neguțătorie." La această bunăstare se poate ajunge numai când în aceste ramuri ale economiei, poporul "produce mai mult decât are lipsă", dar susține pe bună dreptate
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
viscole ca să nu piară ci să crească în frumuseți și nobleță, așa învățătorul îndepărtează toate datinile și faptele rele ale tinerimii, îi poleiază mintea și facultățile ei, ca să nu se ucidă spiritul, ci ca să se desfășure în puterile sale..." Generația pașoptistă a beneficiat față de Școala Ardeleană de o nouă modalitate de îndrumare și luminare a poporului: jurnalistica. Atanasie Marian Marienescu este conștient de acest rol al presei literare. De aceea, în articolul Foile literare române dincoace de Carpați recomandă editarea și
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
marilor prozatori români (II) plus două recenzii de Lucia Ofrim și Nicolae Constantinescu. Și pentru că tot suntem la capitolul recenziilor, nu pot fi trecute cu vederea cele realizate de Livius Ciocârlie (Liviu Papadima, Literatură și comunicare. Relația autor-cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă), Dumitru Micu (Carmen Darabus, Nichita Stănescu. Experiment poetic și limbaj) sau Dorina Grăsoiu (Eva Behring, Scriitori români în exil, 1945-1989). Limbă și literatură, prin diversitatea și calitatea articolelor sale, este de un real câștig în favoarea tuturor acelora care
Repere culturale by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14565_a_15890]
-
însuși pe cele două dimensiuni, care, din câte îmi dau eu seama, nu au fost puse până acum în dialog una cu alta. Pe de o parte, semnificațiile operei de rezistență au o miză utilitară, poate la fel de pregnantă ca la pașoptiști. Pe de alta, opera și-a asigurat autonomia în raport cu politica oficială prin pretenția de a fi artă pură. Tocmai de aceea va trebui găsit un unghi de vedere din care cele două să nu se excludă reciproc. Acest unghi chiar
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
Mirajul occidentului european a Început pentru cărturarii români Într-un mod legat, susținut și oficial, după mișcările pașoptiste, postnapoleoniene, descătușând istoria și drepturile de afirmare a libertății. Mutația valorilor culturale a devenit dinamică și pilduitoare după cele două războaie mondiale. Cum țările române nu puteau rămâne În afara istoriei, tot mai trepidante, nici inteligențele unor oameni de carte nu
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
o viață întreagă, au dat examene peste examene peste examene, au scris cărți, au cumpărat cărți peste cărți peste cărți. Au amintiri dezagreabile ori șterse despre manualele după care au studiat. De aceea își amînă scrierea propriilor cărți. Naivi ca pașoptiștii, vor să schimbe lumea: vor să facă manuale atrăgătoare, să recîștige terenul pierdut de carte, vor să modeleze o generație nouă, iute la gîndire, cultă, sensibilă, frumoasă, cu idei generoase, care să citească din pură plăcere. își închipuie că toate
Prețul manualelor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15187_a_16512]
-
a răspunde întrebării „unde” și „cine era interesat de a promova un anume fel de cunoaștere”, în epocă. Numai dacă aș semnala că „Retorica” lui Ioan Maiorescu este un text necunoscut, până nu de mult ignorat, greu de condițiile epocii pașoptiste, ca ideologie, și ca problemă a influențelor exercitate asupra limbii și culturii noastre. Rară sensibilitate a textului față de terminologia modernă de specialitate, neuitând a semnala calitatea celor de mai sus prin perspectiva vocației de profesor a lui Ioan Maiorescu, și
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
apare, de pildă, într-o conversație popular-argotică destul de autentică, la crîșmă: „Ș-apoi cine poate tăgădui că Stănuță vătășelul și baș-paznic de noapte al Batiștei nu este îndelicat cu toată lumea? - O să-ți dea îndelicatețea pîn pele, zise cîrciumarul”. Muntenismele pașoptiste reapar, parodic, în Levantul lui Mircea Cărtărescu: „Părînd piepțeni trecuți molcom printr-un păr împarfumat”. Evident, prezența sau absența prefixului a produs și cuvinte diferite sau măcar specializări parțiale (a muia/a înmuia, a roși/a înroși etc.). Am arătat
Îmbucurat, înnumărat... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13457_a_14782]
-
entuziasmeze sau să potolească masele, îți dai seama că politica a profitat fără reținere, mai bine zis fără rușine, de toate mijloacele retorice ale literaturii, și nu neapărat în scopuri nobile. Și că politicienii sînt mai degrabă oratori în epoca pașoptistă, retori în interbelic și, după 1989, limbuți. Limba de lemn este și ea bine reprezentată, cel puțin de la 1947 încoace, iar morala contextuală este adeseori, din păcate, opusă celei textuale. Antologia Der Politische Diskurs in Rumänien, aide-mémoire, roman istoric și
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
conținut mai mult didactic, așa cum sunt cele în care se recapitulează contextul literaturii române din perioada 1960-1990. În poezie, după faza proletcultistă se succed trei generații: șaizeciștii, asemănători ca atitudine prin elanurile lor creatoare și prin euforia noului început cu pașoptiștii, șaptezeciștii, mai ponderați în exteriorizarea eului, dar mai rafinați în expresie, și optzeciștii, a căror poezie face o binevenită sinteză între spiritul „natural” al primilor și cel „cultural” al celor de-ai doilea. În proză, romanul-roman peste care Marin Preda
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
mituri: cel al „patriei primejduite” și cel al „complotului malefic”, care putea fi al străinătății perfide și agresive, dar și al intelectualilor „rupți de popor”, „vînduți”. A luat naștere, ne amintim cu toții, un patriotism de operetă, anacronic, bizuit pe retorica pașoptistă, un „rococo național” pe care destui creatori l-au acceptat poate că din impulsuri ale subconștientului etnic, primejduit dinspre Est, mai mult ca sigur dintr-o slăbiciune și dintr-o „filosofie a înfăptuirii cu orice preț”. Nu mai punem la
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
Istorie, Filip-Lucian Iorga, pasionat de interviu, această dinamică specie a jurnalisticii, dar și a istoriei literare. Două pagini din revistă cuprind fragmente din convorbirile cu Constantin Axente, Al. Paleologu, Barbu Brezianu și Neagu Djuvara. Toate interesante. Primul interlocutor este descendentul pașoptistului ardelean Axente Sever, unul din vitejii prefecți ai lui Avram Iancu, evocat cu mândrie și afecțiune. La un moment dat spune: "Am fost o dată, împreună cu Nicu Steinhardt, care era un companion de voiaj extraordinar, și am căutat mormântul unchiului. El
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13651_a_14976]
-
de contestat azi, ci adevărul teoriei. Și, după părerea mea, Maiorescu trebuie considerat un gînditor pragmatic. Aș merge mai departe și aș spune că acest pragmatism, acest realism se cuvin înțelese ca un refuz al ideologicului. Îndefinitiv, ceea ce reproșa Maiorescu pașoptiștilor nu erau atît ideile lor, cît felul în care se colorau ideologic, adică retorica demagogică. Dacă Maiorescu detesta discursul romantic rosettist (pe Brătianu, din unicul lui text teoretic, dacă l-ar fi citit, l-ar fi înțeles mai bine) era
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
întreaga noastră istorie (inclusiv culturală) modernă. Românul e "născut" francez. Nimic mai firesc pentru biografia unui român decît un episod mai lung sau mai scurt la Paris, decît pendularea între exilul francez și sentimentul exilului în propria țară. De la generația pașoptistă pînă la contemporanii noștri, de pildă personajul Adrianei Bittel din Întîlnire la Paris, legăturile între București și Paris se fac firesc. E adevărat că fiecare etapă implică nuanțe: pașoptiștii își afirmau orgolios identitatea românească în fața Franței și nu e nevoie
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
între exilul francez și sentimentul exilului în propria țară. De la generația pașoptistă pînă la contemporanii noștri, de pildă personajul Adrianei Bittel din Întîlnire la Paris, legăturile între București și Paris se fac firesc. E adevărat că fiecare etapă implică nuanțe: pașoptiștii își afirmau orgolios identitatea românească în fața Franței și nu e nevoie de prea multă speculație în jurul acestei idei: se voiau europeni, iar a fi european însemna, în secolul progresului, a fi național, a dobîndi conștiința numelui. Cînd i se naște
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
în română (adică să poată exprima lucruri pe care româna nu le permitea), să scrie literatură în franceză (ca Russo care-și compara ludic numele cu al omonimului Rousseau) să-și țină aproape întreaga corespondență în franceză. Statistic vorbind, generația pașoptistă trăiește în limba franceză, studiază la Paris, se exilează acolo, face extrem de frecvent călătorii în Franța. Junimiștii, deși istoria literară îi consacră doar ca filogermani, au o coardă franceză puternică și rezistentă, și nu numai ca fii ai pașoptiștilor. Și
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
generația pașoptistă trăiește în limba franceză, studiază la Paris, se exilează acolo, face extrem de frecvent călătorii în Franța. Junimiștii, deși istoria literară îi consacră doar ca filogermani, au o coardă franceză puternică și rezistentă, și nu numai ca fii ai pașoptiștilor. Și ei fac studii în Franța (începînd cu Maiorescu - diplomă în litere și drept la Paris), Caragiale știa franceză mai bine și mai nuanțat decît elvețianul Le Corbusier, corespondența lui Eminescu cu Veronica e plină de franțuzisme, iar a ei
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]