73 matches
-
confundă cu destinul României amputate de „Ințelegerea” dintre Reichul brun și Imperiul roșu. Scriitorul nu eludează subiecte dificile din episodul retragerii armatei române din Basarabia, când la pierderile materiale și umane (dezertările) s-au mai adăugat (vezi cazul Hâncești) și pactizarea unor comunități de romni cu invadatorul sovietic. Deși finalul narațiunii consemnează învingerea României și consolidarea pentru moment a forțelor malefice ale răului, autorul este optimist în ce privește viitorul mai îndepărtat. Prin logica bunului simț, statuarea răului este doar o pauză pentru
AUTOR MIHAI PASTRAGUS de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_regasirea_instrainarii_autor_mihai_pastragus.html [Corola-blog/BlogPost/345713_a_347042]
-
-i dovedesc nebunia mea pentru Hristos''. Apoi, tânărul Ilie ajunge la mănăstirea Cozia, unde datorită calităților sale pedagogice este numit profesor de educație civică la mănăstirea Turnu. Pentru că nu-I plăcea ce preda și pentru că nu dorea, în niciun chip, pactizarea cu regimul comunist, Anghel este trimis să muncească în agricultură, la Comanca, unde mănăstirea deținea circa 300 de hectare de teren agricol. Dar, cu îngăduința starețului mănăstirii Tismana, Părintele Gherasim, ajunge la schitul Cioclovina, la 4 km de Tismana, în
MIC LA STATURĂ, MARE LA ÎNVĂŢĂTURĂ! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 by http://confluente.ro/stefan_popa_1408107381.html [Corola-blog/BlogPost/353120_a_354449]
-
Mai bine să îndur bătaie decât să ies din mediul meu”. Asta aude periodic orice terapeut. „Avem un proverb pe care oamenii îl repetă des: Rău cu rău, dar mai rău fără rău”, amintește Diana Vasile. Asta înseamnă valorizarea răului, pactizarea cu agresorul. Femeii i se induce ideea că nu trebuie să facă eforturi ca să scape de rău, ci trebuie să facă eforturi ca să se obișnuiască cu răul, spune specialistul. Iar dacă experiența din spate, din familie, este deja construită pe
„M-a legat cu un lanț de picior și m-a scos pe stradă ca pe un cățeluș. Nu s-a băgat nimeni”. Până când moartea ne va despărți by https://republica.ro/zm-a-legat-cu-un-lant-de-picior-si-m-a-scos-pe-strada-ca-pe-un-catelus-nu-s-a-bagat-nimeni-pana-cand-moartea [Corola-blog/BlogPost/338661_a_339990]
-
lui, ci doar când și-a asumat datoria și misiunea de intelectual până la capăt, deoarece timpurile în derularea lor au arătat, spre regretul nostru, că unii intelectuali au avut pe parcursul vremurilor atitudini neașteptate, care au mers de la acomodarea „călduță”, până la pactizarea totală cu regimuri totalitare, atitudini care nu pot fi scuzate. O minte sclipitoare, spunea că în viață trebuie să știi când poți să faci față unor situații și când este mai bine să nu te implici. De aici se poate
DESPRE INTELECTUALI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 471 din 15 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Despre_intelectuali_vavila_popovici_1334532264.html [Corola-blog/BlogPost/359030_a_360359]
-
strâns într-o mănușă de fier, diversitatea criticii literare se topea într-o formulă de ucaz pe puncte obligatorii, care nu făceau analiză literară ci trasau literaturii sarcini obligatorii. [8] Așadar, nu mi-am mai permis să-i bănuiesc de pactizare sau asimilare într-o masă mai mare, omogenizată prin critica de partid, pe cei care, în primele două decenii ale secolului se consideraseră a face parte din „ismele” ce căutau modalitățile noi ale expresiei artistice. Feodor Sologub, Leonid Andreev, Bagrițki
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_completare_trista_la_un_corneliu_leu_1358292591.html [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
a fost citită în plenul congresului la 28 septembrie 1981. Ulterior, scrisoarea a fost difuzată de marile agenții de presă. Ca urmare, Departamentul Securității Statului, cunoscut sub denumirea de „Securitatea”, a inițiat o anchetă în urma căreia a fost acuzat de „pactizare cu forțele contrarevoluționare din Polonia”. După ce scrisoarea a fost difuzată și de postul Radio Europa Liberă, ajungând să fie cunoscută de populația României, Iulius Filip a fost deferit tribunalului militar din Cluj și apoi celui din București, pentru că ar fi
Iulius Filip () [Corola-website/Science/337243_a_338572]
-
replicat violent: Consider că ați trădat interesele țării, interesele poporului, ale socialismului și nu ați acționat cu răspundere. Știți ce ar trebui să vă fac? Să vă pun în fața plutonului de execuție. Asta meritați, pentru că ceea ce ați făcut voi înseamnă pactizare cu inamicul!"" În noaptea de 21/22 decembrie 1989 a comandat personal acțiunile militare de reprimare a protestelor din zona Piața Universității - Hotel Intercontinental. În dimineața zilei de 22 decembrie 1989, în jurul orei 09,30, cănd victoria revoluției devenise limpede
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
Liga panelenică care se încheagă atunci cuprinde în majoritate, în afară Atenei și Plateei, cetățile din Liga Peleponesiaca, în frunte cu Sparta. Decizia de a rezistă împotriva înaintării persane pe uscat la Termopile și pe mare în dreptul capului Artemision încurajează pactizarea cu invadatorii a multor cetăți și neamuri din jumătatea septentrională a Greciei. În primăvară anului 480 î.Hr., o imensă armată de uscat, secondată de o flota de peste 1200 de corăbii, pornește spre Grecia. Trecătoarea de la Termopile, foarte îngustă, e apărată
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
e de preferat morții întregii națiuni»”" ". Armata a III-a Otomană, care s-a avântat fără pregătire logistică în Transcaucazia, a fost zdrobită de către armata rusă în ianuarie 1915, la . Enver Pașa i-a acuzat pe armenii din regiune că pactizarea lor cu rușii ar fi provocat înfrângerea de la Sarikamiș, fapt dezmințit de observatorii locali. La 18 aprilie 1915, 60 000 de armeni au fost masacrați în regiunea Van, leagăn istoric al poporului armean. Justificarea avansată pentru aceste masacre a fost
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
în eseurile sale politice, unde a afirmat că ideile eserilor au fost înăbușite prin procesele spectacol din 1922. Cam prin acea perioadă, grupul eserilor din Praga a început să fie divizat în două tabere, fiecare acuzându-l pe celălalt de pactizare cu sovieticii. Un grup era condus de Viktor Cernov, iar celălalt (cuprinzând grupul de la "Volya Rossii") era condus de Suhomlin. Slonim a avut și el o ceartă cu scriitorul Vasili Ianovski — potrivit surselor, pentru că a comentat cu privire la folosirea unei limbi
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
fără luptă la 25 august 1944. Pentru că nu a atacat flota germană și a salvat orașul Constanța de la distrugere, amiralul român a fost anchetat de către conducerea Marinei Române la indicațiile aliaților sovietici și trimis în fața Tribunalului Poporului, fiind acuzat de "pactizare cu inamicul". El s-a justificat prin faptul că flota germană era superioară din punct de vedere militar față de flota română și atacarea flotei germane ar fi cauzat distrugerea flotei române. Tribunalul Poporului l-a considerat nevinovat, achitându-l. La
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
români și alăturarea lor Armatei Roșii, faptă pedepsită cu moartea, conform Codului de Justiție Militară din 1939 (art. 498-499 și 501). Ministrul Constantin Pantazi a pregătit un decret în care colonelul Cambrea era condamnat la degradare militară și împușcare pentru pactizare cu inamicul. Mareșalul Ion Antonescu a hotărât să nu semneze acel decret, gândindu-se că înscrierea unor ofițeri în Divizia Tudor Vladimirescu ar putea să-i servească țării la un moment dat. În cartea sa de memorii, "Pătimiri si iluminări
Nicolae Cambrea () [Corola-website/Science/307503_a_308832]
-
grea, să fie cât mai răi. Deci nu veneam în contact cu gardieni de la dreptul comun. Aceștia nu erau competenți pentru indivizi de periculozitate maximă, cum eram noi. Exista riscul să ne trateze mai blând, ceea ce ar fi însemnat o pactizare cu dușmanul de clasă. Toți gardienii, că erau de la politici sau de la dreptul comun, erau la ordinul unui șef: Tovarășul Prim Gardian. Gardieii de rând îl numeau scurt: Tovarășu' Prim. Nu-l prea vedeam des. Revenind la gardienii noștri, cu
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
mai greu ghicită în Mutilarea artistului la tinerețe (1999), carte mult mai eterogenă, marcând o prelungire a meditațiilor etice (Despărțirea, Conspirația tăcerii, Nastratinul colectiv), o radicalizare a crizei interiorității (Dihanii azurii și litanii, Dark Ages, Casa), dar și o surprinzătoare pactizare cu prozaicul și cu anecdoticul, în poeme ca Recviem, Peștișorul de aur sau Artiștii patriei mele. Pe aceleași coordonate se distribuie și versurile din Zestrea de aur (2002), ultimul act al unei poezii autentice, în care eticul și esteticul devin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
creștini) sau Mecca pentru musulmani. Sintagmele verbale. Ele subliniază poziția jurnalistului în raport cu sursa: prin distanța, acordul sau neutralitatea. În știre se folosesc foarte mult verbele declarative. Distanțarea față de sursă se realizează prin verbe ca: a afirma, a pretinde, acordul sau pactizarea minimă: prin a sublinia, a mărturisi, a confirma sau a fi de acord, neutralitatea: prin a spune, a declara sau a indica. Oricât de rutiniere ar fi aceste verbe, ele pot ascunde nedorite nuanțe de comentariu (de exemplu, a pretinde
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
pe cine au reprezentat scriitorii epocii staliniste? Au reprezentat ei oare societatea civilă, dacă aceasta a existat? S-au reprezentat pe ei Înșiși? Au reprezentat dorința de a ocupa mai mult spațiu simbolic, ca să mă refer la Bourdieu? A reprezentat pactizarea cu puterea a lui Sadoveanu, Călinescu etc. salvarea propriului lor spațiu simbolic? În privința ideii că scriitorii sunt sau nu rezistenți, nu trebuie luată În seamă În nici un caz misiunea de a scrie pentru a scrie. Dacă ar fi existat așa ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Noica, după 1989, o ambiguitate dintre cele mai stranii, cu o "apărare-compromițătoare", dacă mă pot exprima astfel, lăsându-se impresia unui filosof anacronic prin "naționalismul" său, prin pariul tradiției și printr-o închipuită "antieuropenitate". Nu mai vorbesc de învinuirea de "pactizare" cu comunismul, rezultată, după unii, și din cartea postumă Rugați-vă pentru fratele Alexandru. Despre asemenea receptare aberantă (vezi, de exemplu, reacția Monicăi Lovinescu) am scris imediat după apariția cărții, în 1990. Se pare că abia în ultimii ani păltinișenii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
parte, sub titlul sugestiv de Cronica Adunării Nelegiuitoare (Camera Deputaților - n.n.), Hasdeu scrie sarcastic despre profundul respect ce-l datorim acelor ce se laudă fiecare în parte a fi bun de-legat, ceea ce este foarte drept. În aceeași notă, criticând pactizarea lui C.A. Rosetti, liderul liberalilor radicali (Roșii, respectiv Somno-roșii la Hasdeu), cu conservatorii, inspiratul gazetar face aluzie la însușirile racului, pe care le consideră manifeste la Rosetti, al cărui nume îl prescurtează inversat R.A.C., constatând în același timp
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1729]
-
din perspectiva descrierii aproape topografice a capitalei sub stare de asediu și prin notații de finețe despre psihologia bucureștenilor, victime ale încartiruirilor forțate, conștienți însă de imperativul național al reîntregirii. O radiografie a opiniilor, de la neutralitate la filogermanism și la pactizarea servilă cu propaganda ocupantului, se realizează prin incursiunea în varii medii sociale. Scriitor cultivat, pe alocuri livresc, cu propensiuni pentru erudiția istorică (heraldica și genealogia, exploatate într-o etalare cvasiștiințifică, dar dezlânată în plan epic), G. resuscită în Vest, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287227_a_288556]
-
sub titlul sugestiv de Cronica Adunării Nelegiuitoare (Camera Deputaților - n.n.), Hasdeu scrie sarcastic despre profundul respect „ce-l datorim acelor ce se laudă fiecare în parte a fi ‹‹bun de-legat ››, ceea ce este foarte drept”. În aceeași notă, criticând pactizarea lui C.A. Rosetti, liderul liberalilor radicali („Roșii”, respectiv Somno-roșii la Hasdeu), cu conservatorii, inspiratul gazetar face aluzie la însușirile racului, pe care le consideră manifeste la Rosetti, al cărui nume îl prescurtează inversat R.A.C., constatând în același timp
Umor hasdeean by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83581_a_84906]
-
perspectiva unei asumate subiectivități (fondată pe rezerva onestă față de ceea ce consider a fi "mitul obiectivității" în științele sociale), nu apreciez că intelectualii trebuie să fie indiferenți la ceea ce se întâmplă în cetate, după cum nu cred că opoziția față de sau, respectiv, pactizarea cu un regim opresiv, așa cum a fost cel comunist, pot fi judecate în termeni generalizanți. Pe de altă parte, ceea ce consider că ar trebui să reprezinte marca definitorie a intelectualilor este spiritul critic, corelat cu valoarea onestității și cu cea
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cel mai ingrat lucru care putea să mi se întâmple. Să vă spun că nici nu știu ce am mâncat și dacă am scos vreo vorbă cât s-a prelungit chinul mesei, dar am înțeles că sunt în fața unui complot, a unei pactizări a profesorilor cu familia fetei în tentativa de a crea o apropiere matrimonială între noi doi. Am înțeles și mai clar acest lucru după masă când s-a decretat că eu și cu fata să ne ducem în satul vecin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
aplicată aceeași etichetă și același tratament atât susținătorilor fascismului, cât și comunismului. Totuși, pe undeva se strecoară o eroare. De-o parte avem convingeri ferme, credințe și ideologii susținute bărbătește, până la capăt; de cealaltă, fie cedări în urma unor constrângeri, fie pactizare pentru obținerea de oarece avantaje, fie simplă voluptate a delațiunii în sine. Înainte de a se sinucide, în 1946, Drieu de la Rochelle scria (în "Jurnal", apărut în traducere și la noi): Da, eram, sunt, cu adevărat fascist. Am crezut într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
au tras-o și au tăiat-o. Auzirăm că 800 de suflete așa aci au pierit. Altădată, tot din ordinul lui Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea" , sunt executați 62 de români Învinuiți de jaf și de pactizare cu inamicul, dintre ei nelipsind, În disprețul celor mai elementare sentimente umane, și o fată de 13 ani, pe care au spânzurat-o, să se țină minte”. Din nefericire, asemenea neînchipuite cruzimi nu erau defel singulare sau nefirești În epocă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Bisericii. Din punctul de vedere al autorității sacerdotale, apropierea parusiei este anunțată de înmulțirea impostorilor, a celor care se pretind inspirați. Din punctul de vedere al profeților însă, apropierea parusiei se deduce din dispariția fervorii profetice și din instituționalizarea credinței. Pactizarea cu cele lumești constituie, pentru autorul Urcării la cer..., cea mai gravă trădare a Evangheliei, trădare care se înscrie totuși în ordinea divină a lucrurilor. „În zilele acelea, se vor înmulți cei care, lipsiți de înțelepciune, vor fi iubitori de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]