18 matches
-
Mi-aș mânca cărțile mele - nici că mi-ar păsa de ger... Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer, Un palat, borta-n perete și nevasta - o icoană. Pe pereți cu colb, pe podul cu lungi pânze de painjen Roiesc ploșnițele roșii, de ți-i drag să te-uiți la ele! Greu li-i de mindir de paie, și apoi din biata-mi piele Nici că au ce să mai sugă. - Într-un roi mai de un stânjen Au
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis by http://revistaderecenzii.ro/mihai-eminescu-cugetarile-sarmanului-dionis/ [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
curgeau prin pod și un mucegai verde se prinsese de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinele lor ruginite se iveau în lemnul putred. În colțurile tavanului cu grinzi lungi și mohorâte painjenii își esercitau tăcuta și pacinica lor industrie; într-un colț al casei, la pământ, dormeau una peste alta vo câteva sute de cărți vechi, multe din ele grecești, pline de învățătură bizantină. [...] Înaintea patului o masă murdară al cărei lemn
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și brazi pentru cel care a propovăduit cu totul altă jertfă. 24 Dechemvrie. 1937 Să fie știrile de neliniște și de neașezare a unui regim acceptabil în țară, care m-au făcut să fiu zilele acestea, plin de negură și painjeni? Ori faptul că mă apasă pentru întăia oară singurătatea s-ar datora stării speciale a vârstei când vin să caut aici o soluție de continuitate, să întreprind o tranzacție pentru a repara ceva ce nu funcționează destul de bine? Una va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
gât. *1 La mitropolie duduci multe, în rochii cam scurte pentru casa lui Dumnezeu. Creditorul: Când o să-mi plătești? Debitorul: Știi că ești curios dumneata... Slujba bună e dată înainte de a deveni moartă. Cântărești nimicuri cu cumpăna de ață de painjen. Demnitari cu pieptul înstelat ca un firmament. Bătrânul Lot din Biblie: Il but Il devint tendre Et puis il fut Son gendre. *1 Adevărul a plecat de la Iași ca să facă ocolul țării; dar la Focșani i-a venit rău și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
curgeau prin pod și un mucegai verde se prinsese de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinele lor ruginite se iveau în lemnul putred. În colțurile tavanului cu grinzi lungi și mohorâte painjenii își esercitau tăcuta și pacinica lor industrie; într-un colț al casei, la pământ, dormeau una peste alta vo câteva sute de cărți vechi, multe din ele grecești, pline de învățătură bizantină; în alt colț, un pat, adecă câteva scânduri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Mi-aș mânca cărțile mele - nici că mi-ar păsa de ger... Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer, Un palat borta-n părete și nevasta - o icoană. Pe păreți cu colb, pe podul cu lungi pânze de painjen Roiesc ploșnițele roșii, de ți-i drag să te-uiți la ele! Greu li-i de mindir de paie și apoi din biata-mi piele Nici că au ce să mai sugă. - într-un roi mai de un stânjen Au
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
înflorirei lor bogate, pe care vântul îl grămădește în troiene; flori cântau în aer cu frunze îngreuiete de gândaci ca pietre scumpe, și murmurul lor împlea lumea de un cutremur voluptos. Greieri răgușiți cântau ca orlogii aruncate în iarbă, iar painjeni de smarald au țesut de pe-o insulă până la malul opus un pod de pânză diamantică ce steclește vioriu și transparent, încît, a lunelor raze pătrunzând prin el, înverzește râul cu miile lui unde. Cu corpul nalt mlădiet, albă ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ureche și-ți va spune anume aria ce s-aude. Un asemenea om face cucoși de hârtie și-i pune să joace comedie pe masă, e-nstare să-ți spună dacă o muscă surâde, ce planuri diplomatice îmblă pin capul unui painjen, ce idei asupra lumei are un gânsac. Și dacă-ți spune vo anecdotă or vo istorie, ea se-ntîmplă totdeuna pe terenul naturei minime. Dacă o foaie de trandafir a căzut pe un gândăcel smălțuit, a fost cu intenție... regina a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un gândăcel smălțuit, a fost cu intenție... regina a aruncat batista, în taină, uimitului ei servitor... dacă painjeni încunjură c-un voal diamantin capul unei flori pe cari cad apoi mărgăritărele de rouă, el zice: vezi ce frumoasă mireasă. Și painjeni țes de la o tufă de flori la cealaltă un pod de diamant la mirele ce șade departe - pe altă tufă - s-aducă nuntașii, un cârd întreg de musculițe albastre ca oțelul... furnicile sânt servitori, căci aduc saci albi cu miere
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Emil Brumaru Mereu te-ascundeai fără rost Sub pînzele moi de painjeni Din colțuri cătînd adăpost Și-n spatele tufelor macre De rouă pe brînci te piteai Doreai să dispari prin oglinde Rupîndu-le vechiul pospai De-argint și în lumea cealaltă În raiul în care-am mai fost Erai nu erai doar
Erai atît de ferită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12023_a_13348]
-
albe, cărate, datorită instinctelor țepene, spre protectori joviali. Iarba albăstruie unduia semeață, amețitoare, ușor amenințătoare, fiecare fir avea la oblînc cîte un bob strălucitor de rouă matinală, neexplodată, neevaporată încă, irizînd curcubeie vaste. de se crucea și Cărtărescu. Pînzele de painjeni organizaseră fatale capcane tremurătoare, împletite lax, în noduri înduioșate de amiază. Ce se petrecuse, de fapt? Un timp s-a auzit țipătul subțire, sfîșietor, îndepărtat. al unei locomotive cu tenderul doldora de cărbuni, lăsînd să se bănuiască pe undeva o
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
meu aude răbdarea neagră a aceluiași pas. [1929] * NOAPTE EXTATICĂ Adânc subt bătrânele verzile zodii - se trag zăvoarele, se-nchid fântânile. Așază-ți în cruce gândul și mînile. Stele curgând ne spală țărânile. [1929] * DRUMURI Cetate de veac, prăsilă de painjeni verzi subt mușchi și scocuri. Pe turn între semnele ceasului, gânditor timpul stă. O vrabie umblă pe-arătător. Subt bolți de nicăiri nici un ecou. Părul tău joacă în vântul pe care 1-am întîlnit ieri în alt oraș și care
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
glumă nefericirile ei, ceea ce o supăra și o făcea prudentă. Purtam și corespondență. În scrisorile de afaceri sau de invitații ale domnului M..., trimise printr-un fecior boieresc, găseam mai întotdeauna și un adaus "scris" de Adela, niște arabescuri extraordinare, painjeni complicați, heroglife, prin care îmi dădea știre despre păpuși, ori mă chema la ea, ori îmi vestea vreo nenorocire - și era convinsă că am înțeles. Când, în sfârșit, pe la cinci ani, a început să învețe și un alfabet mai simplu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un fel de Gretchen în eternitate. Dar fetele sunt crisalide care provoacă surprize când se transformă. De altfel, quasideclarațiile mele ar fi devenit declarații, un bărbat înnodînd funii groase acolo unde femeia, subtilă și strategă din natură, împletește fire de painjen. Elogiile mele având rolul să justifice prietenia pe care i-o arăt, ea mă întrebă în chipul cel mai natural - simplu și serios - la cine "țin" mai mult, la prietenul meu X ori la ea. Sentimentele mele prea deosebite pentru
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aciia cari-i vedem numai cu ochii spiritului, în cărțile lor pline de rigurozitate pedantică. Numai Dumnezeu mai știe ce e omul. Astfel, un individ crede a se cunoaște, își urmează trebile liniștit, sau trebi concrete, sau abstracte țesături de painjen combinate în filozofie or poezie, și când colo se pomenește într-o bună dimineață că o întîmplare în sine aceeași pentru toată lumea stârnește în el porniri pe cari el nici nu presupunea vreodată că esistă în sufletul lui, rupe toate
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cineva să facă o cruce și s-o așeze la căpătâiul mormântului. A trecut o săptămână, două, mai multe; frunzele, în țintirim, se scuturau din copacii rari pe morminte; iarba era arsă de cele dintăi brume ale toamnei. Ațe de painjen se aninau de crucile sărace, de copacii mâhniți, și sclipeau ca niște fire de argint în soarele prietinos. Amurguri de purpură înflăcărau rămășița de frunze de prin copaci; vânturile duioase ale toamnei treceau printre mormintele tăcute și frunzele galbene foșneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la el urechea - și râd de cîte-ascult Ca de dureri străine?... Parc-am murit de mult. {EminescuOpI 72} CRĂIASA DIN POVEȘTI Neguri albe, strălucite Naște luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le întinde pe câmpie; S-adun-flori în șezătoare De painjen tort să rumpă, Și anina-n haina nopții Boabe mari de piatră scumpă. Lângă lac, pe care norii Au urzit o umbră fină, Ruptă de mișcări de valuri Ca de bulgări de lumină, Dîndu-și trestia-ntr-o parte, Stă copila
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
stele isvorăsc pe ceruri, Florile-isvorăsc pe plaiuri a lor viață de misteruri, Vîntu-ngreunînd cu miros, cu lumini aerul cald; Dintr-un arbore într-altul mreje lungi diamantine Vioriu sclipesc suspinse într-a lunei dulci lumine, Rar și diafan țesute de painjeni de smarald. {EminescuOpIV 127} Pe când greeri, ca orlogii, răgușit prin iarbă sună, De pe-un vârf de arbor mândru țes în nopțile cu lună Pod de pânză diamantină peste argintosul râu, Și cât ține podul mândru, printre pînza-i diafană, Luna
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]