2,360 matches
-
Superare la rigidità delle frontiere, come l'Unione Europea ha provato a fare, significa anche attenuare la distanza fra îl "centro" e le "periferie" (fisiche e sociali) di un territorio - compito essenziale per la democrazia - e accantonare l'idea del pale, della palizzata che distingue inesorabilmente îl "centro" recintato, all'interno del quale vigono diritti e garanzie, da ciò che è ritenuto "esterno", mă anche estraneo, periferico, marginale e perciò indegno di tutele o persino di considerazione morale. Laddove c'è
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
p. 38. W. Brown rammenta (Ibidem): "În origine, îl "pale", un picchetto di legno usato per le palizzate, marcava îl confine del territorio della colonia inglese în Irlanda. È significativo che questo territorio coloniale abbia finito per essere chiamato "The Pale"." 15 Carl Schmitt fă riferimento a Pascal, testimone di prim'ordine delle contraddizioni derivanti dalla creazione di una linea ideale che separă la "civiltà europea" dalle terre "assoggettabili"; quando Pascal scrive îl celebre passo în cui commenta "Un méridien décide
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de acum, Café, cu subtitlul O microtipologie a cafenelelor pariziene - păcălitor, pentru că te gîndești mai degrabă la un studiu monografic, e iremediabil invadată de licoarea din titlu: scrisul are culoarea maro închis a cafelei tari, iar paginile, de un crem pal, mimează hîrtia pătată de magic-banala băutură. Mai mult decît un jurnal de cafea, un jurnal-album: textul e însoțit de schițe ale autoarei, simultane cu nașterea însemnărilor, și de fotografii ale cafenelelor pariziene, toate trecute în ton sepia, sugerînd nu vechiul
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
același spațiu, cu Ioan Alexandru: cel care a trăit prin cuvinte cu credința patetică, nu o dată imperativă și, de multe ori, îmbrăcată în veșmintele imprecației, că în lumea înaltă și gravă a acestora, că în sonoritatea lor mustind de seve pale sau de alcooluri corozive, se ascunde Cuvîntul însuși, Logosul întemeietor și cel întrupat, trecutul, prezentul și viitorul, suferințele mundane și înălțarea la ceruri, tentațiile voluptoase ale întunericului și pulsația calmă, egală cu sine, a razei lăuntrice, a luminii veșnice și
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
în funcție de noile tehnici. Încă sîntem departe de scriitura perfectă. Cinematograful nu are decît o sută de ani; literatura, la o sută de ani, nu era nimic. Eu fac, deci, cercetare..." Care sînt fricile unui cineast care virează totul în roz (pal, nu bombon) și în variațiuni de "șabadabada", ca Lelouch? "Mi-e frică de suferință. În schimb, nu mi-e frică de moarte, pentru că eu cred că viața e un vis din care moartea ne trezește... Nu-mi plac filmele care
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
așteptatu’ Cum căutai cândva, într-o ispită a sângelui, aproape de Popa Tatu. Vai, câte chipuri te-ntâmpină dinspre Matache, dinspre Polizu, câte Dinspre fantastice asfințiri, peste Gara de Nord, înserări mohorâte Când pe Griviței, din ganguri ieșeau ca din Infern, cu fețele pale, Fetele nimănui, să te înfioare și acum în amintirile tale. Veneam atunci dintr-un hotar cu porumb, cu grâu, cu ovăz, cu Neguri și ploi, și zăpezi, să ajung în atelier la Dărăscu, Unde mă așteptau Homer și Laocoon, și
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
în acest foaier al hotelului, cu vitrine și vaze delfice, poți asculta muzică de Mozart mixată cu Mitsouke. îndepărtează-te ca un derviș de la această putreziciune sortită pierii, întinde-ți ca un pelerin mîinile înspre locul sfințeniei. Devin tot mai pale vechile, obișnuitele umbre, în timp ce ochiul în fardul lui indecent se îngustează asculți cum portarul - pe jumătate sobru, pe jumătate hîtru - repetă confuz: "Lumina de la Răsărit, de la Răsărit, de la Răsărit, de la Răsărit..." Anul 1950 încins gata să se dezmembreze funicularul lasă
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
ci portrete ale unor personaje pe care pe atunci nu le puteai vedea decît în fotografii: fie pentru că trăiseră în alte timpuri, fie pentru că în programul TV nu era loc pentru ei din pricina altora. Așa au apărut, în tempera pe PAL, portrete ale unor scriitori, compozitori, pictori, avînd ca autori elevi care, înainte de a-și începe opera proprie, trebuiau să cunoască măcar o parte din opera celor care le serveau, in absentia, drept model. Apoi, cu fotografia în față, le făceau
Cartea alb-negru a amintirilor colorate by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/11427_a_12752]
-
expoziția de la Muzeul Literaturii din București au confirmat această încredere în copilărie, reconfirmată de premiul primit de curînd la Festivalul Internațional de Caricatură de la Ankara. Ceva din această culoare a rămas. Nu doar în micile lor tablouri cu tempera pe PAL, pe care le regăsim în CD-ul și în cărțile poștale care însoțesc volumul, ci și în amintirile cerchiștilor, astfel încît te întrebi care sunt de fapt ,artiștii dispăruți": cei pictați sau cei care pictau?
Cartea alb-negru a amintirilor colorate by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/11427_a_12752]
-
ușor să-ți vii în fire. (Privind în jur.) Mă uit în sus, aici, de-o parte, E totul neschimbat și neatins; Împestrițate geamuri par că-s moarte, Doar pînza de păianjen s-a întins; Cerneala s-a uscat, hîrtia-i pală, Dar totul e la loc știut, Și pana chiar, cu care, la-nvoială, El, Faust, diavolului s-a vîndut. Da, ea-n cotor mai ține, sus, Un strop de sînge,-așa cum l-am sedus. Aș vrea cu-această piesă
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
componente ne duce cu gândul Încolo și Încoace, unde sa instalat cultura durabilă, textele diferite, ca-ntr-un puzzle ușor vandabil, prezintă pe Minotaur (!) știutor al tuturor Încăperilor literare din editurile (de ieri!), al mobilierului existent, cu furnir ori cu pal. Rămân la părerea că Ion Nistor sporește imaginea istoricului literar clasic din școala călinesciană. Profesional, el a trăit fericit printre cărți și manuscrise, căci rigoarea afișată În studiile sale deconspiră pe critic, dialectolog, lingvist (vezi recuperarea incontestabilă a lui George
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
meargă până aici. Crețu a rămas ca trăznit cu leuca. La toate se putea aștepta, dar la asta nu. L-a privit lung pe fiu-său și nu putea Înțelege că și el Îi poate face una ca asta. Bej Pal... Bej Pal... Inimă Bej Pal... Păi futu-ți bej palul mătii, și tu Îți bați joc de mine, mă? Și a rupt două prăjini pe el... De altfel această scenă am trecut-o În revista ”Bonsoir Lahovary”. Vă mai aduceți
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
aici. Crețu a rămas ca trăznit cu leuca. La toate se putea aștepta, dar la asta nu. L-a privit lung pe fiu-său și nu putea Înțelege că și el Îi poate face una ca asta. Bej Pal... Bej Pal... Inimă Bej Pal... Păi futu-ți bej palul mătii, și tu Îți bați joc de mine, mă? Și a rupt două prăjini pe el... De altfel această scenă am trecut-o În revista ”Bonsoir Lahovary”. Vă mai aduceți aminte? Revista
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
rămas ca trăznit cu leuca. La toate se putea aștepta, dar la asta nu. L-a privit lung pe fiu-său și nu putea Înțelege că și el Îi poate face una ca asta. Bej Pal... Bej Pal... Inimă Bej Pal... Păi futu-ți bej palul mătii, și tu Îți bați joc de mine, mă? Și a rupt două prăjini pe el... De altfel această scenă am trecut-o În revista ”Bonsoir Lahovary”. Vă mai aduceți aminte? Revista la care ne-
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
La toate se putea aștepta, dar la asta nu. L-a privit lung pe fiu-său și nu putea Înțelege că și el Îi poate face una ca asta. Bej Pal... Bej Pal... Inimă Bej Pal... Păi futu-ți bej palul mătii, și tu Îți bați joc de mine, mă? Și a rupt două prăjini pe el... De altfel această scenă am trecut-o În revista ”Bonsoir Lahovary”. Vă mai aduceți aminte? Revista la care ne-a ajutat Mircea Herford actorul
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
găsi, te cheamă din neant să-i dai un semn! O, dacă-ai izbuti să-i spui atunci cum ai fi vrut să fii dar n-a fost chip... 7 februarie 2007 Lacune Au început să cadă Din rame poze pale Și din prăfoase plicuri Se risipiră file. Eram ca un scafandru Visând printre epave S-aducă naufragiul întreg la suprafață. înfățișări desprinse Din numele pierdute, Scrisori de mult trimise Soseau, luate de ape, Din nicăieri spre nimeni. De-aș fi
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
Camera noastră, a copiilor, era luminată de zorii zilei și am văzut un grup de îngeri, stând în jurul patului fratelui meu mai mic. Eram atentă, altfel n-aș fi putut auzi vocile lor. Purtau veșminte lungi, vaporoase, de diverse culori pale. Părul le ajungea până la umeri și era diferit colorat, blond, roșcat și brun închis. Nu aveau aripi. La picioarele patului fratelui meu Mircea, puțin mai la o parte stătea o ființă cerească. În mâna dreaptă purta o lumânare aprinsă. L-
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE „Religie și… Cuno… Știință” [Corola-blog/BlogPost/93966_a_95258]
-
tale, mângâind un șarpe de catifea, a uitare... Poem de dragoste Spre ora zece, o siluetă albă se apropié de fereastră. O priveam înfigându-se în perdele, molie bezmetică, tânjind să fie străpunsă cât mai curând de lumina-nvechită și pală a înserării. După o clipă, un mort a urcat în patul meu. S-a întins, cu un oftat prelung, apucând paharul de lângă pat ca să bea. Cu miere de tei umpluse paharul acela iubita mea, înainte să plece. Eu singur tăgăduiam
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
ei! Aproape că-mi vine să strig bătînd din picior, ca la o sîrbă: Cert e că Natalia Își arată Talia Și mai jos puțin Domnului Rudin! Hop-șa! Hop-șa!! "Natalia își ridică fruntea. În umbra tainică a boschetului, în lumina pală ce cădea din cerul nopții, chipul ei palid, cu trăsături fine, stăpînit de emoție, avea o înfățișare minunată". E vorba de prima întîlnire dintre Rudin și fecioara, neprihănita Natalia. "Umbră tainică", "lumină pală", "trăsături fine", "o înfățișare minunată". Și știți
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
În umbra tainică a boschetului, în lumina pală ce cădea din cerul nopții, chipul ei palid, cu trăsături fine, stăpînit de emoție, avea o înfățișare minunată". E vorba de prima întîlnire dintre Rudin și fecioara, neprihănita Natalia. "Umbră tainică", "lumină pală", "trăsături fine", "o înfățișare minunată". Și știți ce-i spune? Bănuiți măcar? Virgina Natalia, în atmosfera dulce-lunară, arătînd ca un înger, răspică următoarele cuvinte, scurt pe doi: - Să știi... voi fi a ta! "- O, Doamne! exclamăm împreună cu Rudin; asta vrea
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
cele două fețe ale morții din lumea mică: într-una "A murit, de congestie pulmonară, / păpușa, madonă de ceară", în cealaltă moare un copilaș "cu păr blond, / cu lumină în priviri / și cu suflet de argint" sau "fata cu obrajii pali/ cu viață-n ochii umezi/ și cu moarte-n trup uscat". În ambele poeme, martorii sînt păpușile, care bocesc de-a valma creaturile umplute cu tărîțe și pe cele din carne și sînge. PĂpușile cu care s-a jucat ( în
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
mai putea dura multă vreme, deși, de aproape un an încoace, își legăna insomniile în susurul aparatului instalat la capul patului. Dar, venise vara. Smochinele erau coapte deja, strugurii de pe spalierul pe care suia vița de vie treceau din verde pal spre gălbui, începuse vacanța. Și, în curând, la mijlocul lunii iulie se dădea, prin tradiție, semnalul plecărilor în concediu. Zeci, sute de mii de mașini se luau la întrecere pe șosele și autostrăzi spre plăjile Normandiei, ale Oceanului ori Mediteranei, urcau
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
ar fi vrut să fie luat în serios dar idiomul întârzia deoarece cei cu aer condiționat cea mai mare energie o cheltuiau înspre a trăi într-un ANUME fel frizându-și părul pubian în șoptite incubatoare pe bază de parfum pal și cățelușii să asorteze mobila ȘI tatuajul de pe lobul urechii hieroglife egiptene aveau cai cătare în farul părăsit își făcea zilele amantul originar urbi et orbii din macaroane cu brânză seneca sencha și bach ornat cu leuștean s-a retras
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
viselor în timpul unei prohibiții la zâmbet, Un înger damnat vinde și cumpără lumea în numele echilibrului. Lacrimi se preling prin cioburi, raze de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei, Nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil. "A whiter shade of pale... She said there is no reason and the truth is plain to see." - Mâna ta, Teah, mi-a cuprins disperarea, cărarea râdea, ochii-ți zâmbeau, ochii-ți plângeau, te iubeam dincolo de viață și moarte. Nu se auzeau nici măcar șoapte, doar
ŞOAPTELE TIMPULUI, SUBTIL PARFUM DE IASOMIE ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380783_a_382112]
-
înțelegere, ușor te stingi, o, frică, greul crește. Și-ngenuncheat la iazul de sineală să stai, cu-o barcă mică lângă unde; s-o uiți apoi, căci altele, cu fală mai mare trec, pe apele rotunde, să te gândești la fețișoara pală ce cufundată-n unde se ascunde: Copilărie, lunecoasă învoială. Spre ce? Spre unde? (din Cartea imaginilor - 1902) Boltă de noapte cu stele căzătoare Uriașă bolta de splendoare plină, hambar înalt, prinos de lumi deschise. Noi - prea departe de a ei
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]