9 matches
-
În fonetică, consoana oclusivă palatală sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite. Simbolul său fonetic este . În limba română apare ca un alofon al consoanei velare ɡ, care se "palatalizează" atunci cînd este urmată de una dintre vocalele și , variantele lor semivocalice sau i-ul nesilabic. Ca urmare, grupurile de litere ghe și ghi se pronunță cu varianta palatală a acestei consoane. Trebuie totuși remarcat că această diferență se limitează
Consoană oclusivă palatală sonoră () [Corola-website/Science/299505_a_300834]
-
or" „aur”. Apare consoana [v]: (pronunțat în latina clasică [wiwere]) > [vivere] „a trăi”. Consoana [s] (surdă) intervocalică se sonorizează, apărând astfel consoana [z]: [rosa] > [roza]. Apar și consoanele africate, de exemplu [k] înaintea lui [e] și [i] mai întâi se palatalizează, devenind [k] sau [t], apoi [t͡s] în Galia, unde între două vocale, aceasta se sonorizează: [plajd͡zere] (fr. mod. "plaisir" „plăcere”). În secolul al IV-lea, latina vorbită în jumătatea de nord a Galiei nu mai era
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
ele. Deseori identitatea se creează prin asimilare. Exemple: Sunt și căderi de consoane nemarcate în scris, în general în derivate relativ recente: Unele consoane aflate la sfarsitul formei de nominativ a unui substantiv sau la sfarsitul rădăcinii unui verb se palatalizează, adică își schimbă locul de articulare spre regiunea palatala a gurii, sub influența unei vocale cu care începe o desinența sau un sufix. Cazuri mai frecvente: Câteva exemple de înmuiere: "tvrd „dur” > "tvrđi" „mai dur”, "lju't „furios” > "ljući" „mai
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
cărțile pentru copii. Semnele de notare a vocalelor sunt folosite în texte pentru a completa textul consonantic cu vocale. Pronunția sunetelor "a, e, i, o, u" coincide în general cu cele din limba română. Vocalele în limba ebraică nu sunt palatalizate înaintea sunetelor i, e. Vocalele sunt scrise dedesubtul sau deasupra literei. Unele vocale neaccentuate pot fi notate cu ajutorul semnului "șva"ְ (două puncte sub literă), sau cu ajutorul unei combinații "șva" și semnele "segol", "kamaț" și "patah". Acest grup este numit
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
poate determina sensul cuvintelor, altfel spus nu există nici o pereche de cuvinte care să difere "numai" prin acest sunet, deci cele două variante sînt alofone ale unuia și aceluiași fonem. De asemenea, în unele graiuri ale limbii române sunetul se palatalizează înaintea vocalei sau a semivocalei corespunzătoare, , devenind sunetul .
Consoană nazală alveolară () [Corola-website/Science/299837_a_301166]
-
limbă secretă”, când vorbitorii nu vor să fie înțeleși de ceilalți. Limba maternă a băieșilor este peste tot româna. În România o vorbesc în varianta regională a românilor din zonă, cu mici deosebiri, de exemplu în Oltenia cu [ʃʲ] ([ʃ] palatalizat în loc de [t͡ʃ] din româna standard ([ʃʲinʃʲ] în loc de „cinci”), pronunțare specifică subdialectului bănățean al românei, și au posibilitatea de a beneficia prin școlarizare de cultivarea limbii în varianta standard. În afara României se vorbesc multe variante locale, băieșii emigrând în
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
câte o tradiție la flacăra căreia să-și oblojească rănile și să invoce forța descântecului. O asemenea „tradiție” descoperită grabnic în statul suveran și independent Moldova este cum a încercat să formuleze într-o emisiune TV tovarășul Adrian Petrovici Usatâi, palatalizând și abreviind bolșevicește) și vizita calendaristică de Crăciun (stil vechi) a dlui Ion Druță. Vizita cu pricina, a doua în lunga noastră istorie suverană, dar, observați, deja tradițională, a fost pe larg mediatizată la TVM: mai întâi sosirea maestrului, cazarea
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
recital din luările lor de cuvânt, sunt visători și rememorativi, vorbesc mult și rar, cu pauze, pentru a da impresia că gândesc ceea ce spun, că rostesc cuvinte din inimă. Se trece apoi la partea artistică a manifestării. O „folchistă” interpretează - palatalizând jenant - câteva poeme sau un fragment de proză sau piesă, după caz, dar înainte de toate ține să ne spună ce crede ea despre carte și autor. Din micul poem exegetic, rostit cu o voce caldă și bine exersată, înțelegem că
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
chiar, care parcă punea în unduire nu numai propriii sâni și propriile fese proeminente, dar și întreaga lume din jur, și chiar rostirea ușor peltică a cuvintelor sau cu pronunțarea unor consoane ca în limba ei maternă: fie estompate, fie palatalizate, iar vocalele fie prea deschise, fie prea închise. Când îmi rostea numele, punea accentul pe prima silabă, ceva nefiresc pentru melodicitatea limbii române, așa că într-o limbă tonică, dar ceea ce mie cel puțin, îmi trezea tot interesul. La apariția ei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]